ICCJ. Decizia nr. 3940/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3940/2012
Dosar nr. 388/89/2009*
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din data de 18 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui au fost condamnaţi inculpaţii:
1. M.L. fostă C., la următoarele pedepse: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
2. B.V. fost G., la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpaţilor M.L. fostă C. şi B.V. fost G. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.V. fost G., sumele de 3.791 euro şi 731,50 dolari SUA sau echivalentul în RON al acestora la data executării.
S-a luat act că părţile vătămate M.I.M. fostă G., L.A.A. şi B.I. nu au pretenţii civile de la inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii M.L. fostă C. şi B.V. fost G. la câte 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus prima instanţă a reţinut: Inculpatul B.V. are vârsta de 37 ani, are domiciliul în Vaslui şi este fără ocupaţie. Din anul 1994 inculpatul B.V. a lucrat în diferite perioade în mai multe ţări şi a practicat diferite meserii. Iniţial a lucrat în Grecia, apoi în Franţa, Olanda şi Spania.
La începutul anului 2003, când se afla în Spania, la Valencia, a cunoscut-o pe inculpata M.L. cu care a iniţiat o relaţie de concubinaj.
La 1 aprilie 2004, inculpatul B.V. a fost expulzat în România din Spania pentru şedere ilegală. La puţin timp a revenit în România şi inculpata M.L., cei doi continuând relaţia de concubinaj la domiciliul minculpatului B.V. din Vaslui.
Inculpata M.L. mergea periodic în Spania la lucru şi revenea în România pentru reînnoirea vizei, la 3 luni.
La 08 martie 2005, numita B.M. a reclamat la poliţie faptul că fiica ei minoră, B.I. a plecat de la domiciliu, de la data de 01 martie 2005 şi lipseşte şi de la şcoală, ea fiind elevă în clasa a Xl-a la Liceul "Ş.P." din Vaslui. La 08 mai 2005, petiţionara a verificat la Biroul paşapoarte şi a constatat că fiica ei avea depuse actele şi achitată taxa pentru eliberarea paşaportului.
În ziua de 09 martie 2005, când minora B.I. s-a prezentat, împreună cu prietena ei B.A. să îşi ridice paşaportul a fost contactată de către lucrătorii de poliţie care au audiat-o în prezenţa părinţilor ei. În aceeaşi zi a fost audiată şi B.A.
A rezultat din declaraţia părţii vătămate, care se coroborează cu declaraţia martorei B.A., că cele două minore frecventau barul "B." din municipiul Vaslui, unde prin intermediul unui tânăr care frecventa şi el acel bar, l-a cunoscut pe inculpatul B.V.. Acesta a întrebat-o pe partea vătămată dacă doreşte să plece în străinătate şi ea a răspuns afirmativ. Inculpatul i-a spus că îi va da bani pentru a-şi scoate paşaportul, după care o va trimite "la femeia lui, L." din Spania, care are două cluburi de noapte unde ea va putea lucra ca dansatoare şi dacă va dori să meargă cu clienţii pentru a întreţine raporturi sexuale este decizia ei.
Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului. Acesta i-a dat unui băiat de încredere, A. - poreclit "C." - suma de 2 milioane ROL şi i-a spus să se ocupe de paşapoarte.
Pe data de 15 februarie 2005, partea vătămată a depus actele pentru paşaport, iar de la 21 februarie 2005 nu s-a mai prezentat la cursuri, având în vedere că urma să plece din ţară.
În perioada următoare, partea vătămată s-a întâlnit în mai multe rânduri cu inculpatul B.V. care i-a descris condiţiile în care urmau să plece, faptul că inculpata M.L. urma să le trimită bani pentru deplasare şi de cheltuială, bani pe care urma să îi restituie lui. De asemenea, inculpatul i-a mai spus părţii vătămate că din banii pe care urma să îi câştige trebuia să-i dea inculpatei M.L. 50 euro săptămânal. De asemenea, inculpatul i-a mai spus părţii vătămate să nu spună cuiva că urma să plece prin intermediul lui, iar dacă va fi chemată la poliţie să nu spună nimic.
În ziua de 08 martie 2005, partea vătămată s-a prezentat să-şi ridice paşaportul, însă a fost amânată pentru a doua zi pe motiv că nu era gata. A doua zi, partea vătămată a fost reţinută de lucrătorii de poliţie şi s-au declanşat cercetările.
Partea vătămată l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul B.V. ca fiind persoana care i-a promis că o va ajuta să plece din ţară, că îi va da bani să-şi scoată paşaport şi, imediat după obţinerea acestuia, o va trimite în Spania la "femeia lui, L.".
Inculpatul a susţinut constant că nu o cunoaşte pe partea vătămată B.I. şi nici pe B.A. şi nu Ie-a propus acestora să meargă în Spania şi nu a ajutat-o pe partea vătămată B.I. să-şi scoată paşaport.
Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate B.I. şi de ale martorei B.A., de datele ce rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere.
Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată B.I. în scopul practicării prostituţiei în cluburile din Spania, cunoscând că este minoră, asigurându-i plata taxelor pentru obţinerea paşaportului şi promiţându-i că-i va asigura plata costurilor transportului şi cazării în Spania, realizează conţinutul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen.
Prin cercetările efectuate s-a mai stabilit că partea vătămată G.I.M. (M. după căsătorie) a absolvit 10 clase la Liceul „Ş.P." din Vaslui.
În vara anului 2004, partea vătămată G.I.M. fiind în câtarea unui loc de muncă, l-a cunoscut, prin intermediul prietenului ei - martorul D.C. - pe inculpatul B.V.
În urma discuţiilor purtate cu partea vătămată, inculpatul B.V. i-a propus acesteia să meargă în Spania, să lucreze ca ajutor de bucătar la un restaurant din Valencia unde soţia sa, inculpata M.L., este proprietară. În susţinerea propunerii sale, inculpatul i-a facilitat o convorbire telefonică părţii vătămate cu inculpata M.L. care i-a confirmat faptul că este proprietara unui restaurant în Spania, unde ar avea nevoie de un ajutor de bucătar ce va fi remunerat cu suma de 800 euro pe lună. De asemenea, inculpata i-a spus părţii vătămate G.I.M. că o poate ajuta cu transportul până în Spania, în sumă de 300 euro, bani ce în urma salarizării va putea să îi returneze. Mai mult decât atât, inculpata, pentru a o convinge pe partea vătămată, a asigurat-o că îi poate facilita şi închirierea unei camere într-un apartament unde mai stăteau două fete, urmând să contribuie la plata chiriei.
La data de 07 iulie 2004, partea vătămată, încântată de propunerea făcută, a plecat în Spania, unde a aşteptat-o inculpata M.L. şi a cazat-o într-un apartament unde mai locuia martora U.C.D.
Sub pretextul că îi este necesar pentru a-i face nişte acte, inculpata i-a luat părţii vătămate paşaportul chiar în seara zilei în care aceasta a ajuns în Spania. Inculpata M.L. locuia în altă locaţie decât cea în care a fost dusă partea vătămată.
Abia după două zile de Ia data sosirii în Spania, partea vătămată a aflat de la martora U.C.D., că inculpaţii B.V. şi M.L. au minţit-o când i-au spus că va lucra la un restaurant aflat în proprietatea inculpatei. În fapt, partea vătămată trebuia să meargă la un club şi să racoleze clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale, iar banii astfel obţinuţi urma să îi predea inculpatei M.L.
Iniţial, partea vătămată G.I.M. a refuzat să se prostitueze, însă sub ameninţarea extrem de dură exercitată de către inculpată, şi dat fiind faptul că nu mai avea actele de identitate, nu cunoştea limba şi nu avea nicio sumă de bani asupra ei, a acceptat în final să racoleze clienţi şi să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, în clubul de noapte „N.S." din Valencia
Pentru o perioadă lungă de timp partea vătămată a fost forţată să se prostitueze în acel club de noapte, iar sumele de băni obţinute în acest fel erau predate inculpatei M.L., iar în perioadele când aceasta venea în România, sumele erau trimise inculpatului B.V.
Din adresa din 30 martie 2006 a Băncii C.R. a rezultat că inculpatul B.V., în perioada martie 2005-februarie 2006, a primit de la partea vătămată G.I.M., prin serviciul M.G., 1685 euro şi 731,50 dolari.
Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată G.I.M. şi de a-i promite în mod mincinos că îi va oferi un loc de muncă într-un restaurant din Valencia (Spania) ca ajutor de bucătar, iar în fapt aceasta fiind obligată să practice prostituţia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Faptele inculpatei M.L. de a promite în mod mincinos că o va angaja pe partea vătămată G.I.M., ca ajutor de bucătar în restaurantul propriu, pentru a o determina pe aceasta să vină în Spania, urmată de obligarea părţii vătămate să practice prostituţia prin ameninţări, deposedare de acte, profitând de situaţia acesteia de a se afla într-o ţară străină, realizează conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă calificată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În anul 2003, partea vătămată L.A.A. a absolvit 10 clase în localitatea de domiciliu din comuna I., jud. Vaslui. Partea vătămată nu şi-a mai continuat studiile datorită situaţiei sale familiale şi, în perioada imediat următoare, a încercat să-şi găsească un loc de muncă, în ţară sau în străinătate, având în vedere că avea şi o soră mai mică ce era surdo-mută.
Prin intermediul martorei P.C., partea vătămată a cunoscut-o pe inculpata M.L., concubina inculpatului B.V.
Martora P.C. a vorbit cu inculpata M.L. pentru a-i găsi un loc de muncă în Spania. Partea vătămată, dat fiind situaţia sa materială disperată, a acceptat propunerea inculpatei M.L. formulată prin martora P.C., de a merge în Spania să se prostitueze într-un club de noapte, până când îşi va găsi un loc de muncă.
În luna iunie 2005 a fost chemată de martora P.C. la Vaslui pentru a pleca în Spania. Ajunsă în Vaslui, partea vătămată i-a cunoscut pe cei doi inculpaţi, respectiv pe M.L. şi pe inculpatul B.V. Inculpata i-a spus acesteia că o va ajuta cu transportul până în Spania dar şi cu cazarea.
În ziua imediat următoare discuţiilor purtate cu cei doi inculpaţi, partea vătămată împreună cu martora P.C. au plecat cu cei doi, cu un autoturism condus de B.V., spre Bucureşti de unde aveau să i-a autocarul pentru Spania. Bilete de autocar au fost achitate de inculpatul B.V. care Ie-a urcat pe acestea în mijlocul de transport.
Ajunse în Spania, Valencia, cele două au fost aşteptate de partea vătămată G.I.M. şi de martora U.C.D., anunţate fiind de inculpata M.L. că acestea vor sosi în Spania. Partea vătămată L.A.A. şi martora P.C. au fost cazate în apartamentul unde locuia şi partea vătămată G.I.M.. La circa două zile de la sosirea în Spania, partea vătămată L.A.A. a mers cu U.C. şi G.I.M. în clubul de noapte „L." unde au practicat prostituţia.
De la cele două fete a aflat partea vătămată sumele pe care trebuia să le ceară clienţilor în urma întreţinerii de raporturi sexuale cu aceştia.
În perioada imediat următoare, atât G.I.M., cât şi L.A.A., P.C. şi U.C.D. au racolat clienţi în scopul întreţinerii de raporturi sexuale în cluburi de noapte din Valencia.
După aproximativ o lună de zile a venit şi inculpata M.L., care i-a cerut părtii vătămate L.A.A. să îi restituie suma de 300 euro reprezentând transportul până în Spania, dar şi câte 150 euro pe săptămână, ca şi compensaţie pentru faptul că a fost adusă din România să practice prostituţia în Valencia. Declaraţiile părţii vătămate L.A.A. se coroborează cu declaraţiile date de partea vătămată G.I.M., şi, din aceste declaraţii reiese faptul că toate cele patru fete practicau prostituţia, fiind obligate să-i de-a săptămânal câte 150 euro inculpatei M.L. Când inculpata se afla plecată în ţară, suma de câte 150 euro era trimisă prin serviciul M.G. inculpatului B.V. în România. Partea vătămată L.A.A. a trimis în România, pe numele inculpatului B.V., în total suma de 2.200 euro, bani obţinuţi din practicarea prostituţiei.
Prin adresa din 30 martie 2006 a Băncii C.R. rezultă că inculpatul B.V., în perioada martie 2005-februarie 2006, a primit prin serviciul M.G. de la partea vătămată L.A.A., 2106 euro, bani proveniţi din practicarea prostituţiei.
Faptele inculpatului B.V. de a recruta pe partea vătămată L.A.A. şi de a-i asigura transportul în Spania, în scopul practicării prostituţiei şi de a primi de la aceasta suma de 2.106 euro provenită din practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei M.L. de a recruta, transporta şi caza pe partea vătămată L.A.A., pentru prostituţie în cluburi din Spania, realizează conţinutul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpaţii.
Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 103 din 29 mai 2012, a admis apelurile declarate de inculpaţii B. (fost G.) V. şi M. (fostă C.) L. împotriva sentinţei penale nr. 436 din data de 18 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală.
Rejudecând cauza, în baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen., a dispus pentru fiecare inculpat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, odată la două luni la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vaslui;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
A atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor de către prima instanţă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Au invocat greşita aplicare a legii prin obligarea, conform art. 863 alin. (1) C. pen., la o frecvenţă de 2 luni de prezentare la Serviciul de Probaţiune. Au susţinut că nu există nicio dispoziţie legală care să impună instanţei de condamnare un plan, o frecvenţă a întrevederilor, din interpretarea C. proc. pen. şi a O.U.G. nr. 92/2000 şi a regulamentului de aplicare, rezultând că doar consilierul de probaţiune are competenţa de implementare a datelor.
Examinând recursurile inculpaţilor în limita motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:
În cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, prin dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa dispune mai multe măsuri de supraveghere, având posibilitatea ca, în raport de prevederile art. 72 C. pen. şi de scopul art. 52 C. pen., să aprecieze asupra conţinutului acestora, respectiv asupra frecvenţei prezentării inculpaţilor la Serviciul de probaţiune.
Astfel, impunând inculpaţilor măsurile de supraveghere cu caracter obligatoriu, instanţa este obligată să le concretizeze, prin fixarea datelor de prezentare şi desemnarea judecătorului sau serviciului de probaţiune, pentru că altfel ar avea un caracter abstract.
Este adevărat că verificarea corijării condamnatului pe toată durata termenului de încercare şi a respectării obligaţiilor stabilite de instanţă incumbă fie judecătorului anume desemnat, fie serviciului de probaţiune care funcţionează pe lângă tribunalul din fiecare judeţ, însă individualizarea, în concret, a prezenţei inculpaţilor este atributul instanţei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se impune reindividualizarea măsurii de supraveghere, prin înlăturarea condiţionării prezenţei inculpaţilor odată la 2 luni, aceasta fiind de natură a realiza scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea şi reintegrarea socială a inculpaţilor.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii B. (fost G.) V. şi M. (fostă C.) L. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B. (fost G.) V. şi M. (fostă C.) L. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3939/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3942/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
