ICCJ. Decizia nr. 3942/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3942/2012
Dosar nr. 6824/3/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 190 din 19 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., i s-au pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 864 C. pen., i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la data de 30 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.N. dacă nu este arestat în altă cauză.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nr. 178/D/P/2011 din 18 noiembrie 2011 a fost trimis în judecată, printre alţii, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N., pentru infracţiunile prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de inculpare că inculpatul S.A. a constituit, împreună cu inculpaţii D.Ş. şi I.N. un grup de criminalitate organizată, în scopul săvârşirii de infracţiuni, respectiv trafic de migranţi, la care ulterior au aderat şi inculpaţii Y.A., S.D., M.l., M.S., C.l.C. şi D.F., iar în perioada martie - septembrie 2011, a coordonat mai multe grupuri de migranţi, cetăţeni iranieni şi turci, în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre România în Ungaria.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.N., s-a reţinut că, aflându-se în Turcia în perioada martie - septembrie 2011, a racolat 3 grupuri de migranţi, astfel:
- în cursul lunii martie 2011 a călătorit din Turcia până în România împreună cu cetăţenii turci T.E. şi T.C., ajutaţi să obţină vize de intrare în România de la Consulatul României la Izmir de către inc. Y.A., ulterior aceştia fiind preluaţi de inc. S.A.,
- în cursul lunii august 2011 l-a racolat pe cetăţeanul turc M.A., care intenţiona să ajungă ilegal în Anglia şi l-a ajutat să obţină viza română în baza invitaţiei inc. S.A., rezident în ţara noastră. Ulterior inc. S.A. l-a adus pe M.A. din Turcia până în România, după care l-a cazat, împreună cu inc. D.Ş. într-un hotel situat în localitatea F., jud. Ialomiţa,
- în cursul lunii septembrie 2011 i-a condus din Turcia până în România pe cetăţenii turci P.E., M.E., E.O. şi Y.M., fiind aşteptaţi pe Aeroportul H.C. de inc. Y.A., apoi i-a transportat până la Eforie Sud împreună cu acesta din urmă, pentru a le procura documente de identitate false de la inc. D.F., în scopul ieşirii ilegale din România, ţinând în permanenţă legătura cu rudele imigranţilor şi primind de la aceştia suma de 4000 de euro prin W.U., în scopul plătirii călăuzelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „trafic de migranţi”.
Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu procesele-verbale încheiate de organele de poliţie, declaraţiile martorilor, înregistrările telefonice, procesele-verbale de recunoaştere, procesele-verbale de constatare tehnico-ştiinţifică, cu actele falsificate, dar şi cu declaraţiile tuturor făptuitorilor şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor care au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În faza de cercetare judecătorească, a fost audiat inculpatul I.N., la termenul de judecată din data de 15 martie 2012, acesta arătând că recunoaşte acuzaţiile ce i se aduc şi solicitând să fie judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.N., instanţa a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., gravitatea faptelor comise, modalitatea de acţionare, atitudinea procesuală a inculpaţilor şi s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanţa de fond a aplicat pedepse nelegale, în afara limitelor prevăzute de lege şi, de asemenea, a fost calculat greşit termenul de încercare. S-a mai solicitat ca pedepsele ce urmează să fie aplicate să fie executate în regim de detenţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penale nr. 205/A din 25 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 190 din 19 martie 2012, pe care a casat-o în parte şi rejudecând:
În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.N., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 864 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
Analizând apelul Parchetului în raport de critica formulată cât şi din oficiu, Curtea de Apel a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond care a motivat pe larg atât în fapt cât şi în drept soluţia pronunţată.
Instanţa de fond a greşit când a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2000, deoarece limitele prevăzute de acest articol stabilesc o pedeapsă de la 5 ani la 20 de ani.
În condiţiile în care s-a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., minimul pedepsei era de 3 ani şi 4 luni închisoare.
De asemenea, instanţa de fond a greşit când a stabilit termenul de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 862 C pen., termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp cuprins între 2 şi 5 ani.
Instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C pen., considerând că atitudinea sinceră a acestuia justifică coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Instanţa a stabilit pedepsele raportat la activitatea infracţională, la modalitatea de comitere a faptelor, dar şi la atitudinea sinceră de recunoaştere în totalitate a faptelor şi de însuşire a materialului probator administrat în faza de urmărire penală. La stabilirea pedepselor; a dat eficienţa cuvenită prevederilor art. 72 C pen., respectiv gravitatea faptelor comise, de modalitatea de acţionare, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Instanţa de apel a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere potrivit art. 861 C. pen., iar obligaţiile ce vor fi stabilite în sarcina inculpatului, sunt de natură să garanteze realizarea rolului educativ al pedepsei.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.
Prin recursul declarat, astfel cum a fost precizat oral, procurorul a criticat hotărârea atacată, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., iar nu pct. 172 cum s-a indicat în motivele scrise.
A criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, care nu corespunde cerinţelor art. 52 C. pen., întrucât reţinerea art. 74 lit. c) C. pen. are un caracter pur formal, nefiind justificată de atitudinea inculpatului la urmărirea penală şi în faţa instanţei, care, odată ce a fost pus în libertate, nu s-a mai prezentat. A mai arătat că raportat la actele materiale reţinute în sarcina sa, constând în trei transporturi cu migranţi, nu este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendare, ci cu executare.
În subsidiar, a învederat că instanţa de apel a omis să ia act de perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv 30 septembrie 2011-19 martie 2012.
Examinând recursul Parchetului, în raport cu motivele de recurs precizate în şedinţă publică, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că decizia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, care nu răspund exigenţelor art. 52 C. pen., atât din punct de vedere al cuantumului acestora, cât şi al modalităţii de executare.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a reţinut în mod greşit, în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., apreciind că atitudinea sinceră a acestuia justifică coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Din analiza actelor dosarului, se constată pe de o parte, că atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptelor din actul de sesizare a fost valorificată de instanţe, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, iar, pe de altă parte, că această atitudine iniţială de sinceritate şi cooperare cu organele judiciare nu a continuat ulterior pe parcursul procesului penal. Astfel, ulterior pronunţării sentinţei instanţei de fond prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului arestat preventiv, acesta nu s-a mai prezentat în faţa instanţelor şi nu a justificat lipsa sa în faţa autorităţilor, împrejurare care trebuia avută în vedere la analiza datelor sale personale.
Raportat la împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, la gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de trafic de migranţi în formă continuată, săvârşită în cadrul unui grup de criminalitate organizată, Înalta Curte constată că funcţiile şi scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu pot fi atinse fără executarea efectivă a pedepsei, prin privare de libertate, sens în care va fi admis recursul Parchetului, vor fi casate în parte ambele hotărâri şi se va înlătura aplicarea art. 861-864 C. pen.
Pentru aceste motive, se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 205/A din 25 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul I.N.
Se va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 190 din 19 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:
În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., va fi condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 861-864 şi art. 71 alin. (5) C. pen. pentru inculpatul I.N.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 19 martie 2012.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 205/A din 25 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul I.N.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 190 din 19 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:
În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnă inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 861-864 şi art. 71 alin. (5) C. pen. pentru inculpatul I.N.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 19 martie 2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3940/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3944/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
