ICCJ. Decizia nr. 3895/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3895/2012
Dosar nr. 6897/3/2012
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 969/F din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2311 din 08 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de revizuientul D.A.C. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că petentul D.A.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 969/F din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, motivat de faptul că până la începerea cercetării judecătoreşti nu erau în vigoare dispoziţiile privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, iar ulterior, la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, fusese depăşit momentul procesual până la care s-ar fi putut invoca disp. art. 3201 C. proc. pen., fiind astfel în imposibilitate de a putea invoca respectivele dispoziţii cu toate că ele constituiau o lege penală mai favorabilă. De asemenea, revizuientul a arătat că instanţa nu a pus în discuţie, din oficiu, aplicarea noilor dispoziţii normative, întrucât exista o practică neunitară referitoare la interpretarea acestor reglementări ca fiind o lege penală mai favorabilă. A precizat revizuientul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, publicată în M.Of. nr. 853/02.12.2011 şi Decizia nr. 1483 din 08 noiembrie 2011, publicată în M.Of. nr. 853/02.12.2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că disp. art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin sentinţa penală nr. 969/F din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174- 175 lit. i) C. pen. S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat ca neîntemeiate. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. petentul D.A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, prevenţia de la 28 iunie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, printre altele că „în ceea ce priveşte solicitarea de aplicare a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. instanţa apreciază că aceasta cauză de atenuare a pedepsei nu este aplicabilă în cauză, în considerarea art. 13 C. pen. deoarece nu ne regăsim în ipoteza procedurală prevăzută de textul menţionat, având în vedere momentul procesual la care a fost formulată cererea, respectiv în dezbateri, dar şi faptul că inculpatul nu a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare".
Prin decizia penală nr. 45/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În motivarea deciziei, s-a reţinut, printre altele, că „instanţa de fond a arătat în mod justificat de ce nu se poate face aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a avut o atitudine de recunoaştere care să se încadreze în aceste prevederi legale".
Prin decizia penală nr. 2311 din 08 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 45/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel, secţia a II-a penală. În recurs inculpatul nu a reiterat cererea de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa de fond a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată la data de 21 februarie 2012, respectiv în termenul legal de 3 luni calculat de la data de a publicării în M. Of. al României, Partea I nr. 853/02.12.2011, a Deciziei nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, cu respectarea dispoziţiilor art. 4082 alin. (4) C. proc. pen.
A reţinut că potrivit art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Aşadar, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat de către petent, respectiv art. 4082 C. proc. pen., Tribunalul a reţinut că este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două condiţii: - în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o fi admis; - soluţia pronunţată în cauza respectivă să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Art. 4082 C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. Prin această lege a fost abrogat alin. (5) din art. 29 din Legea nr. 47/1992 care prevedea suspendarea soluţionării unei cauze în care se invocase excepţia de neconstituţionalitate pe perioada soluţionării acesteia de către Curtea Constituţională.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. apare, astfel, ca un remediu, aplicabil, evident, doar celor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, pentru nesuspendarea soluţionării cauzei prevăzută de fostul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Şi anterior abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocarea şi admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate nu producea efecte decât în cauza în care excepţia fusese invocată şi, în celelalte cauze, doar pentru viitor. Admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate nu producea efecte asupra altor cauze soluţionate definitiv până în momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of., în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în a doua republicare.
În ceea ce priveşte prima condiţie, din conţinutul atât al dosarului primei o instanţe, cât şi cel al instanţei de apel şi cel al instanţei de recurs, rezultă, în mod cert, faptul că, la niciunul dintre termenele de judecată care au fost acordate, nici revizuientul, nici reprezentantul Ministerului Public, nici alte părţi şi nici instanţele din oficiu, nu au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. invocate de revizuient în prezenta cauză. Prin urmare, a constatat că este lipsită de relevanţă împrejurarea potrivit căreia prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege pe care revizuientul îşi întemeiază cererea, decizie a cărei aplicare o solicită în această cauză.
Astfel, se constată că nu mai este necesar a analiza cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 4082 C. proc. pen., respectiv dacă soluţia pronunţată în cauza respectivă s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
În consecinţă, potrivit celor de mai sus, în temeiul art. 4082 alin. (5) rap. la art. 4081 alin. (10) C. proc. pen., Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul D.A.C.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuientul D.A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu constituie un impediment în promovarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 4082 C. proc. pen. lipsa invocării de către inculpat a excepţiei de neconstituţionalitate câtă vreme acesta nu a avut posibilitatea să beneficieze de o lege penală mai favorabilă intervenită în noiembrie 2010, deci anterior pronunţării în primă instanţă a hotărârii de condamnare.
Prin decizia penală nr. 204/A din 22 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuient D.A.C. împotriva sentinţei penală nr. 346 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 6897/3/2012 şi a obligat pe apelant la plata sumei de 125 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 25 RON, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
A reţinut instanţa de apel că în speţă nu sunt aplicabile disp. art. 408 C. proc. pen., nefiind întrunite cumulativ condiţiile cerute de lege, aceste prevederi aplicându-se doar acelora care au invocat în propria lor cauză o excepţie de neconstituţionalitate, iar soluţionarea cauzei s-a întemeiat pe dispoziţia declarată ulterior neconstituţională.
A mai constatat, totodată, că în procedura revizuirii (remediu procesual prin care se îndreaptă eventuale erori de fapt legate de fondul cauzei) nu se poate face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât soluţia de condamnare a fost adoptată în primă instanţă la data de 17 decembrie 2010, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 prin care a fost introdusă procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Împotriva acestor hotărâri la data de 29 iunie 2012, reviuientul D.A.C., în termen legal, a declarat recurs, şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptelor.
Examinând recursul declarat de reviuientul D.A.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin sentinţa penală nr. 969/F din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. petentul D.A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. instanţa de fond a apreciat că nu pot fi aplicate în speţă, având în vedere momentul procesual la care a fost formulată cererea, respectiv în dezbateri, dar şi faptul că inculpatul nu a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.
Prin decizia penală nr. 45/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar prin decizia penală nr. 2311 din 08 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 45/A din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel, secţia a II-a penală.
Dispoziţiile art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. prevăd „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
Astfel, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat de către revizuient, respectiv art. 4082 C. proc. pen., este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o fi admis şi soluţia pronunţată în cauza respectivă să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
În speţă, revizuientul şi niciuna din părţile care pot cere revizuirea conform art. 4082 alin. (2) C. proc. pen., nu au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Mai mult decât atât în motivarea hotărârii de fond instanţa a reţinut că inculpatul a formulat cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în dezbateri, şi, totodată, că nu a recunoscut fapta aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Astfel, criticile formulate de revizuientul D.A.C. nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 4082 C. proc. pen., susţinerile revizuientului nu cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 4082 C. proc. pen. şi în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuientul D.A.C.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.A.C. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3399/2012. Penal → |
|---|
