ICCJ. Decizia nr. 3939/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3939/2012
Dosar nr. 10689/118/2011
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 27 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 28473/212/2011 s-a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită pe inculpata B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 91 lit. c) C. pen. raportat la art. 181 C. pen., aplică inculpatei B.E. sancţiunea cu caracter administrativa a amenzii în sumă de 1000 RON.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, prima instanţă a reţinut:
În sarcina inculpatei B.E. s-a reţinut că la sfârţitul lunii mai – începutul lunii iunie 2011 a vâdut inculpatei P.V. 51 cutii de X. 1 mg conţinând câte 30 comprimate fiecare, medicament ce conţine ca substanţă activă alprazolam, fără drept – neexistând prescripţie medicală.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpata P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul Parchetului s-a invocat greşita achitare a inculpatei B.E., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a motivat că, în raport de soluţionarea laturii penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C. proc. pen., în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, din care rezultă că fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, nu se justifică achitarea inculpatei, în temeiul reţinut de instanţa fondului.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând să se dispună condamnarea inculpatei B.E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 51/P din 24 aprilie 2012, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 387 din 17 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 10689/118/2011 privind pe inculpaţii B.E., P.V., C.P.B. şi A.G.R., a desfiinţat, în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând a dispus.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B.E. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei B.M.
În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, termen compus din durata pedepsei aplicată inculpatei la care se adaugă un interval de 2 ani, termen ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei B.E. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Deşi prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatei B.E., în mod greşit a constatat incidenţa disp. art. 18 1 C. pen. în sensul că prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege, fapta inculpatei este în mod vădit lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În cauză însă, faţă de probatoriul existent la dosar, însuşit de inculpată, opinia Curţii de Apel este contrară.
Astfel, prin declaraţiile date la urmărire penală, B.E. recunoaşte a vândut inculpatei P.V., la cererea acesteia 51 cutii de X. - deşi aceasta nu avea o prescripţie medicală. Din conţinutul facturilor fiscale din 30 mai 2011 şi din 31 mai 2011, a rezultat că inculpata, în calitate de lucrător al farmaciei SC R. SRL, a comandat şi a primit 51 cutii de X. de 1mg, conţinând câte 30 de comprimate fiecare.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 iunie 2011 întocmit de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul BCCO laşi rezultă că cele 1530 de comprimate X. conţin substanţa activă alprozalam ce face parte din tabelul Anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.
Prin declaraţiile date, inculpata P.V. a recunoscut că a cumpărat de la inculpata B.E. cantitatea de 1530 de comprimat X., fără a avea reţetă de la un medic.
Ori, în raport de calitatea sa de asistent de farmacie şi studentă la facultatea de farmacie, inculpata avea reprezentarea exactă a faptei sale, cunoscând pericolul social concret al acesteia prin consecinţele pe care le va produce asupra stării de sănătate, în situaţia în care vor fi folosite fără prescripţie medicală.
Ca atare, nu se poate reţine că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Dimpotrivă, constatând incidenţa disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, Curtea de Apel a reformat hotărârea Tribunalului Constanţa în sensul condamnării inculpatei pentru săvârşirea infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, ce urmează a fi aplicată inculpatei instanţa a ţinut seama de criteriile generale prev. de disp. art. 72 C. pen.
Astfel, a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii de trafic de droguri de risc, în modalitatea traficării fără drept de medicamente, ce pot fi comercializate în farmacii numai dacă se eliberează o reţetă medicală, pericolul fiind redus în raport de faptul că medicamentul X. poate fi folosit de către persoane cărora un medic le prescrie un astfel de tratament, nefiind periculos pentru sănătate dacă este luat conform prescripţiei medicale; valoarea relativ redusă a celor 55 de cutii X. traficate şi faptul că marfa nu a fost înstrăinată în scop de consum.
Faţă de circumstanţele personale ale inculpatei, infractor primar, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă, Curtea de Apel a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată prev. de art. 81 C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, susţinând că este prea mare raportat la fapta săvârşită, la faptul că a vândut un medicament obişnuit, în valoare de 4 RON cutia, iar raportat la circumstanţele sale personale - studentă la Facultatea de Farmacie, lucrează la o farmacie - s-ar fi putut aplica o pedeapsă de 1 an pentru a se putea împlini termenul de reabilitare la terminarea facultăţii.
Examinând recursul inculpatei în limita motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele următoare:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în ce priveşte individualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei de trafic de droguri de risc, circumstanţele în care a fost săvârşită (inculpata fiind asistent de farmacie, cunoscând regimul acestor substanţe), însămi trebuit să acorde o mai mare eficienţă datelor ce caracterizează persoana inculpatei.
În raport cu împrejurările concrete ale cauzei, atitudinea sinceră a inculpatei, de regret şi de cooperare cu organele judiciare, conduita sa procesuală, lipsa antecedentelor penale şi datele privind comportamentul acesteia în societate (era studentă în anul III la Facultatea de Farmacie la data săvârşirii faptei şi lucra ca asistent de farmacie), se constată că posibilitatea de reeducare şi reintegrare socială a inculpatei poate fi realizată prin executarea unei pedepse orientate la minimul special, cu executare fără privare de libertate.
Raportat la aceste elemente, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei, prin reducerea la minimul special prevăzut de lege, în raport de limitele pedepsei prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reduse cu o treime ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 1 an la 10 ani).
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 51/P din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, să fie admis, să fie casată, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând, să fie redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei B.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 ani.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 51/P din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei B.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3940/2012. Penal → |
|---|
