ICCJ. Decizia nr. 3935/2012. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 3935/2012

Dosar nr. 491/103/2012

Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 57/P din 30 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 491/103/2012 al Tribunalului Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.L.:

- la trei pedepse de câte 8 ani închisoare şi de câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., - parte vătămată A.E.M. (faptă din 20 septembrie 2011); parte vătămată A.E.M. (faptă din 21 septembrie 2011); parte vătămată D.V. (faptă din 21 septembrie 2011).

- la două pedepse de câte 8 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., - părţi vătămate A.E.M. şi D.V.

- la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., din art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege - părţi vătămate A.E.M. şi D.V.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de: 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare şi 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale, urmând ca inculpatul M.M.L. să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive efectuată de la data de 22 septembrie 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi art. 1381 - 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul M.M.L. în solidar cu inculpaţii C.A.R., N.I., S.G.V. şi inculpatul minor A.D.D., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente A.M., să plătească părţii civile A.E.M. suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, actualizată la data executării hotărârii.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi art. 1381 - 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul M.M.L. în solidar cu inculpaţii C.A.R., N.I. şi inculpatul minor A.D.D., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente A.M., să plătească părţii civile D.V. suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, actualizată la data executării hotărârii.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul M.M.L. întreţinea de mai mult timp o relaţie de concubinaj cu numita C.A.R., aceştia locuind împreună pe raza comunei D.R., judeţul Neamţ, la domiciliul inculpatului.

Cu aproximativ un an de zile în urmă, în anturajul de cunoştinţe al celor doi inculpaţi a intrat şi minorul A.D.D., domiciliat în aceeaşi localitate, care executa periodic diverse munci ocazionale la locuinţa inculpatului M.M.L..

La data de 20 septembrie 2011, C.A.R. s-a deplasat pe raza municipiului Piatra Neamţ, în bazarul unde lucra ca angajată la un spaţiu comercial, fiind însoţită de minorul A.D.D.

Chiar de la plecarea din comuna D.R., C.A.R. a acţionat cu intenţia, comunicată şi minorului de a identifica şi racola persoane de sex feminin, vulnerabile din cauza vârstei sau intelectului limitat, pe care ulterior să le „dea la produs", respectiv să le exploateze sexual.

În realizarea scopului infracţional comun, C.A.R. şi A.D.D., s-au deplasat la Şcoala specială „E.D." din Piatra Neamţ, unde au încercat să găsească două persoane de sex feminin, dispuse să-i însoţească sub un anumit pretext pe raza comunei D.R., judeţul Neamţ.

După ce a contactat mai multe eleve, inculpata C.A.R. a convins pe părţile vătămate A.E.M. şi D.V., în vârstă de 15 ani, eleve în clasa a IX-a, cu reşedinţa la Complexul de Servicii „E.D.", să o însoţească pe ea şi pe A.D. până în comuna D.R.

Pretextul deplasării victimelor folosit de C.A.R., a fost ca cele două minore să o ajute la culesul strugurilor pe o parcelă de teren care-i aparţinea, fiecare dintre părţile vătămate urmând a primi ca plată pentru munca depusă, câte 20 RON.

În realitate, nici C.A.R. şi nici inculpatul M.M.L., nu aveau în posesie sau proprietate vreo parcelă de teren cultivată cu struguri, care să poată fi culeasă.

După ce părţile vătămate A.E.M. şi D.V. au obţinut bilet de voie de la cadrul didactic de serviciu, s-au deplasat împreună cu C.A.R. şi A.D.D. cu troleibuzul, până pe raza comunei D.R.

Acolo, cei patru au fost întâmpinaţi de inculpatul M.M.L., care s-a comportat în mod constant ca fiind persoana de decizie în ceea ce priveşte traseul celor două victime, locaţiile în care să fie duse, mijloacele de transport folosite şi persoanele care urmau să întreţină raporturi sexuale cu minorele.

Acesta, împreună cu minorul şi concubina, s-au deplasat mai întâi cu victimele într-un imobil aflat în construcţie, de care avea grijă numitul N.l., situat tot pe raza comunei D.R.

Administratorul imobilului – N.l. aflat în stare de ebrietate, a acceptat ca inculpatul M.M.L., concubina acestuia şi minorul A.D.D. să vină în locuinţa respectivă împreună cu părţile vătămate, având reprezentarea că va putea întreţine la rândul său, raporturi sexuale cu una dintre cele două minore.

În momentul în care au ajuns în imobil, victimele au realizat că nu urmau să culeagă struguri, aşa după cum li se spusese anterior C.A.R., având suspiciunea că vor fi supuse unor eventuale forme de abuz sexual.

La scurt timp, la imobil a sosit şi numitul S.G.V., chemat telefonic de inculpatul M.M.L., în acelaşi scop şi anume acela de a întreţine relaţii sexuale cu una dintre cele două minore aduse pe raza comunei D.R.

Părţile vătămate minore, aflate într-o locaţie străină şi speriate, fără posibilitatea de a cere ajutorul cuiva sau a contacta vreo persoană din afara imobilului, deşi şi-au exprimat încă de la început refuzul evident de a nu întreţine niciun fel de relaţie sexuală cu vreunul dintre bărbaţii aflaţi în imobilul respectiv, au fost violate în mod repetat de toţi bărbaţii, cu complicitatea materială activă a numitei C.A.R.

Astfel, într-o primă fază, N.I. a luat-o de mână pe partea vătămată D.V. şi a condus-o într-una dintre încăperi. Acolo, acesta a dezbrăcat-o forţat pe minoră şi, imobilizând-o fizic, a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale, în ciuda opoziţiei concrete a victimei. Pe parcursul acestor raporturi sexuale, D.V. a plâns permanent şi a strigat să fie lăsată în pace, însă N.l. şi-a continuat activitatea infracţională, fără ca în ajutorul minorei să intervină cineva.

În acelaşi interval de timp, ceilalţi bărbaţi erau preocupaţi cu violarea repetată a părţii vătămate A.E.M. Astfel, în timp ce partea vătămată plângea şi striga să fie lăsată în pace, numitul S.G.V. a întreţinut cu minora acte sexuale orale, timp de aproximativ 10 minute. Imediat după aceasta, minorul A.D.D. a întreţinut şi el raporturi sexuale normale cu victima A.E.M. Întrucât victima se împotrivea fizic din ce în ce mai tare, inculpatul M.M.L. i-a imobilizat o mână şi unul dintre membrele inferioare, iar C.A.R. i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să strige. În timp ce minorul o viola pe victima A.E.M., inculpatul M.M.L. nu s-a mărginit doar la imobilizarea victimei, ci l-a determinat pe A.D.D. să-şi continue activitatea infracţională, apăsându-l pe zona posterioară a corpului.

Partea vătămată A.E.M. a fost violată de către A.D.D. timp de aproximativ 30 de minute, iar după ce acesta a terminat, din camera alăturată a venit N.l., care profitând de starea de şoc în care se afla minora, a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale orale, contrar voinţei acesteia.

După ce N.l. s-a retras de lângă victima A.E.M., inculpatul M.M.L. şi minorul A.D.D. au întreţinut relaţii sexuale orale cu aceeaşi parte vătămată, profitând de starea în care se afla.

Conform declaraţiilor părţilor vătămate, care se coroborează cu declaraţiile martorilor C.A.R., N.l., A.D.D. şi S.G.V., victimele nu au avut niciun moment intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu vreunul dintre bărbaţi, acestea având loc contrar voinţei lor, prin constrângere fizică şi ameninţare.

După consumarea actelor materiale de viol şi plecarea la domiciliul său a numitului S.G.V., inculpatul M.M.L. a luat decizia ca pe una dintre cele două victime să o exploateze sexual, alegând-o pe partea vătămată A.E.M.

Pentru a nu exista riscul ca cealaltă parte vătămată, D.V., să părăsească comuna D.R. şi eventual să anunţe organele de poliţie, inculpatul M.M.L. a luat decizia ca, pe perioada deplasării să o predea pe D.V. unei persoane care să o supravegheze în acest sens, a dus-o pe minoră la locuinţa unui vecin, l.l., pe care l-a rugat să aibă grijă de D.V. şi să o supravegheze pe perioada cât el vor lipsi.

În continuare, inculpatul M.M.L. şi minorul A.D.D., au trecut la identificarea unor ponteţiale persoane de sex masculin înteresate de întreţinerea unor raporturi sexuale, în scopul obţinerii unor sume de bani în mod ilicit.

În acest sens, minorul A.D.D., care-l cunoştea de mai mult timp pe numitul M.O. şi ştia că acesta era interesat de întreţinerea unor raporturi sexuale contra cost cu diverse persoane de sex feminin, i-a propus inculpatului M.M.L. să „valorifice" această oportunitate.

Inculpatul M.M.L. s-a declarat de acord, astfel că minorul l-a sunat pe M.O. şi a ajuns la o înţelegere telefonică cu acesta, de a-i preda o fată, pentru ca numitul M.O. să întreţină raporturi sexuale cu ea şi să plătească pentru serviciu suma de 60 RON.

Cum deplasarea minorei A.E.M. către locaţia în care se afla numitul M.O., necesita existenţa unui mijloc de transport, inculpatul M.M.L. l-a sunat pe numitul R.T.A., care avea în proprietate un autoturism.

Acesta din urmă s-a arătat dispus să efectueze deplasarea în interesul inculpatului M.M.L., cu condiţia să-i furnizeze o cantitate de combustibil, întrucât nu avea rezerva necesară pentru a se deplasa în locaţia solicitată.

Urmare acestei înţelegeri, în jurul orelor 23:30, R.T.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.M.L., cu autoturismul proprietate personală, marca „H.", înmatriculat sub numărul NT-XX-XXX.

Inculpatul M.M.L., C.A. şi minorul A.D.D., au dus-o pe partea vătămată A.E.M. la domiciliul inculpatului M.M.L., unde s-au întâlnit cu R.T.A. şi toţi au urcat în autoturismul condus de acesta.

Sus-numiţii s-au îndreptat către comuna S., în locaţia unde M.O. lucra ca achizitor de materiale feroase la un centru de colectare a fierului vechi, unde şi locuia în fapt, într-o baracă. Inculpatul M.M.L. şi minorul A.D.D., au predat-o pe minora A.E.M. numitului M.O., contra sumei de 50 RON, urmând ca diferenţa de 10 RON, să i-o predea la revenirea inculpatului în acel loc.

Înainte de a o preda pe victimă lui M.O., inculpatul M. i-a spus acesteia să fie „cuminte", în sensul de a accepta fără opoziţie practicarea unor raporturilor sexuale cu susnumitul, că numai în acest fel o va lăsa să plece acasă în noaptea respectivă.

După ce au lăsat-o pe victimă în compania lui M.O., inculpatul M.M.L., concubina sa, minorul A.D.D. şi şoferul R.T.A., s-au deplasat la staţia „P." S., unde inculpatul M. a achitat contravaloarea combustibilului maşinii, de 30 RON, iar din diferenţa de bani a cumpărat ţigări şi câte o cafea la fiecare persoană.

După circa o oră, inculpatul M.L. a dus-o acasă pe concubina sa, după care s-a întors împreună cu minorul şi şoferul la baraca lui M.O., cu scopul de a o prelua pe victima A.E.M.

Însă acolo, a observat că se mai aflau şi numiţii S.I. şi S.B. Considerând că şi aceştia întreţinuseră relaţii sexuale cu victima, inculpatul M. s-a enervat şi i-a reproşat lui M.O., că i-a plătit ca victima să întreţină raporturi sexuale cu un singur bărbat şi nu cu trei.

În acest context, a avut loc o discuţie conflictuală între cei doi, mai ales când M.O. i-a solicitat inculpatului M. să-i vândă lui „de tot" victima, lucru cu care inculpatul nu a fost de acord, şi, în ciuda opoziţiei fizice a lui M.O., inculpatul a tras-o de braţ pe minora A.E.M. şi a introdus-o cu forţa în maşină.

Cum existenţa în acel loc a numiţilor S.I. şi S.B., îi putea oferi posibilitatea inculpatului să o exploateze sexual şi pe cea de a doua victimă, acesta i-a propus lui S.I. să i-o aducă pe D.V., pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceasta.

S.I. a fost de acord, astfel că inculpatul, împreună cu minorul A. s-au deplasat cu acelaşi autoturim la locuinţa lui l.l., pentru a o prelua pe D.V., însă acolo a aflat că partea vătămată părăsise locul respectiv, moment în care au căutat-o cu autoturismul şi au găsit-o după câteva minute, îndreptându-se pe marginea drumului pe jos, din eroare, în sens invers, înspre comuna S. şi nu înspre mun. Piatra Neamţ, cum ar fi fost corect.

Inculpatul a introdus-o cu forţa pe partea vătămată în maşină şi a transportat-o la centrul de colectare a fierului vechi, unde a predat-o lui S.I., contra sumei de 18 RON. Acesta a plecat cu victima după un tir, după care i-a predat-o inculpatului.

După ce victimele au fost preluate de inculpat, împreună cu minorul A.D. şi R.T.A., acestea au fost duse pe un teren viran, situat în lunca râului Bistriţa, pe teritoriul comunei D.R.

Acolo, profitând de faptul că victimele se aflau încă în stare de şoc şi promiţându-le că vor fi duse imediat în mun. Piatra Neamţ, inculpatul M.M.L. a coborât din maşină şi a întreţinut raporturi sexuale normale cu partea vătămată A.E.M. şi relaţii sexuale orale cu partea vătămată D.V.

La rândul său, minorul A. a întreţinut raporturi sexuale normale cu ambele părţi vătămate, iar R.T. a întreţinut raporturi sexuale în maşină cu partea vătămată D.V.

Inculpatrul M.M.L. s-a deplasat apoi împreună cu A.D.D. şi şoferul la locuinţa sa, de unde au preluat-o pe C.A.R. şi au condus victimele până în cartierul D., din Piatra Neamţ, unde le-au lăsat pe o stradă din apropierea Şcolii „E.D.".

La data de 21 septembrie 2011, ambele părţi vătămate au fost examinate de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, constatându-se că acestea nu au avut leziuni traumatice, însă ambele au prezentat deflorări recente, ce puteau data din data de 20 septembrie 2011.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel inculpatul.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin decizia penală nr. 105 din 11 septembrie 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata executată la zi.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor personale.

Examinând recursul inculpatului în limita motivelor invocate Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru considerentele următoare:

Având în vedere starea de fapt reţinută de instanţe, împrejurările concrete de săvârşire ale infracţiunilor de viol, lipsire de libertate şi trafic de minori şi faţă de criteriile reglementate în dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa de recurs apreciază că pedepsele aplicate inculpatului sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispoziţiile art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile de viol, lipsire de libertate şi trafic de minori (a constrâns prin agresare psihică, cele două minore, pentru a întreţine raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, după care au fost vândute în acelaşi scop), de comportamentul agresiv al inculpatului şi de consecinţele faptei asupra părţilor vătămate (care au suferit traume psihice şi fizice cu efecte negative asupra dezvoltării lor fizice şi intelectuale), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit, care a fost deja orientat către minimul special prevăzut de lege.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul M.M.L. a avut un rol hotărâtor în săvârşirea faptelor, fiind cel care a coordonat exploatarea sexuală a celor două minore, racolate de concubina sa prin înşelăciune, împreună cu un minor, aduse la locuinţa unde au fost ţinute împotriva voinţei lor. Ulterior, acelaşi inculpat a înlesnind celorlalţi inculpaţi să comită faptele de viol şi a împiedicat părţile vătămate să părăsească imobilul, după care Ie-a vândut pentru a întreţine relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, iar apoi Ie-a violat pe lunca râului Bistriţa.

Circumstanţele personale ale inculpatului - care este tânăr, are un copil născut recent de concubina sa, coparticipantă la infracţiunile de faţă, are antecedente penale, care nu-i atrag starea de recidivă şi a avut o poziţie procesuală oscilantă, recunoscând parţial faptele - au fost valorificate de instanţe în operaţia de individualizare a pedepsei aplicate şi nu justifică prin ele însele reducerea cuantumului acestora sau valorificarea lor ca circumstanţe atenuante.

Raportat la aceste elemente, Înalta Curte apreciază că nu se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei, care este de natură a realiza scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.

Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.M.L. împotriva deciziei penale nr. 105 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.L. împotriva deciziei penale nr. 105 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penată, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2011 la 29 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3935/2012. Penal