ICCJ. Decizia nr. 3956/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3956/2012
Dosar nr. 8316/2/2012/a2
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus în baza art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modif., dispune arestarea persoanei solicitate P.V., pentru o perioada de 24 de zile, de la 13 noiembrie 2012 şi până la 06 decembrie 2012.
S-a acordat termen la 04 decembrie 2012 pentru efectuarea adresei către autorităţile spaniole pentru comunicarea copiei certificate a hotărârii de condamnare, din care să rezulte perioada executată ca arest preventiv şi a arestării preventive.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 noiembrie 2012, Curtea a dispus - în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 - arestarea persoanei solicitate P.V., pe o durată de 5 zile, de la 08 noiembrie 2012 până la 12 noiembrie 2012, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că este necesară ataşarea Dosarului nr. 8005/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, şi emiterea unor adrese, atât către Ministerul Justiţiei cât şi către IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene în vederea comunicării de către autorităţile statului spaniol a sentinţei nr. 252/2007 din data de 17 iulie 2007, a Tribunalului din Lleida, în copie certificată.
La dosar au fost depuse documentele solicitate, iar persoana condamnată a depus înscrisuri în circumstanţiere, reprezentând acte medicale şi contract de muncă.
Persoana solicitată a susţinut că se opune a fi transferată către autorităţile judiciare străine, dorind să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.
Din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată a fost prezentă la judecarea cauzei pe teritoriul statului străin, a avut cunoştinţă de proces, cauza nu s-a judecat în lipsa acestuia, persoana solicitată fiind prezentă, comunicându-i-se hotărârea şi declarând personal recurs, iar hotărârea de condamnare este definitivă.
Curtea de Apel a adus la cunoştinţă persoanei solicitate faptul că a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare de către autorităţile judiciare din Regatul Spaniei, iar acestea solicită să fie transferată pentru a executa pedeapsa.
Persoana reţinută, P.V. a declarat că este de acord să execute pedeapsa într-un penitenciar din România şi solicită să se dispună în consecinţă.
S-a reţinut că autorităţile judiciare spaniole au pronunţat o hotărâre definitivă şi executorie de condamnare - sentinţa nr. 252/07 din data de 17 iulie 2007, Dosar nr. 8/06, din care rezultă din procedura 3/06 a Tribunalului de Instrucţie nr. 1 din Lletda, că persoana solicitată P.V. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unui delict contra sănătăţii publice comis la data de 31 iulie 2006, prev. de art. 369 C. pen. spaniol.
Faţă de actele depuse la dosar şi normele legale incidente în materie, Curtea de Apel a constatat că sentinţa de condamnare nu se află la dosarul cauzei în copie certificată, nu rezultă situaţia juridică a persoanei condamnate, privind perioada reţinerii şi soluţia prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro.
Drept urmare, a apreciat că - în temeiul art. 98 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată - se impune ca aceste documente să se afle la dosar pentru a fi analizate de judecător, urmând a purta corespondenţă cu autorităţile judiciare spaniole, prin intermediul Ministerului Justiţiei, pentru a transmite copia certificată a sentinţei de condamnare şi pentru a comunica perioada reţinerii şi soluţia prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro, fapt pentru care, având în vedere că persoana solicitată P.V. a fost identificată, reţinută şi apoi arestată pentru o perioadă de 5 zile, se impune luarea măsurii arestării pentru o perioadă de 24 de zile, raportat la natura faptei, respectiv trafic de droguri, astfel cum rezultă din semnalare, precum şi la faptul că, din conţinutul acestei semnalări nu rezultă că ar exista vreun alt motiv de refuz al executării pedepsei decât cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care, oricum, nu a împiedicat arestarea.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs persoana solicitată P.V.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 103 alin. (8) coroborat cu alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, rezultă că, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa, atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare. De asemenea, a constatat că nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatorii sau facultative de refuz a executării mandatului de arestare.
În cauză, instanţa de fond a apreciat în mod correct că, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, se impune amânarea cauzei pentru a se ataşa la dosar copia certificată a sentinţei de condamnare şi pentru a se comunica perioada reţinerii şi soluţia prin care s-a dispus cu privire la amenda penală în cuantum de 500 euro.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată P.V. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 8316/2/2012 (3519/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3954/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3957/2012. Penal → |
|---|
