ICCJ. Decizia nr. 4052/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4052/2012
Dosar nr. 2873/122/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2873/122/2011, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, i s-a interzis inculpatului A.C. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., i s-a aplicat în final inculpatului A.C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului A.C. exerciţiul drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore, de la 29 martie 2011 la 30 martie 2011.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 5,73 grame cannabis, aflată la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R., conform dovezii din 14 aprilie 2011.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut ca la începutul lunii martie 2011, inculpatul a susţinut că s-a deplasat în Pireas - Grecia, la invitaţia unei tinere de naţionalitate lituaniană, care lucra în această localitate, iar, la hotelul unde a fost cazat, l-a cunoscut pe numitul M.B., care era consumator de droguri, acesta oferindu-i, contra unor sume de bani, droguri pentru consum.
Inculpatul a fost rugat de M.B. să-l ajute să trimită în România, pentru familia acestuia, un colet, în care erau mai multe bunuri, printre care şi un sistem de închidere/deschidere electronică a uşilor, trei genţi, o pereche de adidaşi şi o bluză, inculpatul fiind de acord să expedieze acel colet. În coletul respectiv, pe lângă bunurile destinate familiei lui M.B., inculpatul A.C. a ascuns şi cantitatea de 6,64 grame cannabis, pentru consumul propriu.
Inculpatul s-a deplasat la punctul de lucru al firmei de curierat „A." din Atena şi a expediat acel colet în România, Constanţa, indicând ca destinatar pe prietena sa, martora R.E.M. Inculpatul a susţinut că martora R.E.M. nu a cunoscut ce conţinea acel colet expediat de el pe numele martorei.
La data de 27 martie 2011, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că într-unul din coletele transportate prin intermediul firmei de curierat „A.", s-ar fi aflat droguri, situaţie în care a fost oprit în vederea controlului, în P.T.F. Giurgiu Rutier, autocarul cu numărul de înmatriculare SB-XX-XXX, care tracta remorca cu numărul de înmatriculare SB-XX-XXX, care circula pe ruta Atena (Grecia) - Sibiu (România), iar, în urma controlului efectuat, s-a constatat că, într-un colet expediat de inculpatul A.C. s-a aflat cantitatea de 6,64 grame cannabis, disimulată în mai multe cutii de chibrituri, coletul fiind destinat numitei R.E.M. din Constanţa. Din verificări, s-a constatat că la punctul de lucru al firmei de curierat „A." din Constanţa, fusese înregistrat anterior un alt colet destinat numitei R.E.M.
La data de 26 martie 2011, inculpatul A.C. s-a reîntors în România, iar, la data de 28 martie 2011, acesta s-a prezentat, împreună cu martora R.E.M., pentru a ridica coletul de la biroul firmei de curierat „A.", din Constanţa; în acest moment au intervenit organele de poliţie, iar inculpatul a recunoscut că el a expediat coletul din Atena cu câteva zile înainte, el reîntorcându-se în România înainte ca acest colet să ajungă la destinaţie.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2011, a rezultat că substanţa găsită în coletul aparţinând inculpatului A.C. a fost constituită din 6,64 grame cannabis (drog de risc, conform Tabelului - Anexa nr. 3 din Legea nr. 143/2000).
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza coroborării declaraţiilor inculpatului A.C. cu declaraţiile martorei R.E.M., a menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a infracţiunii, procesele-verbale încheiate de organele de poliţie la data de 28 martie 2011 şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2011.
În cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei, inculpatul A.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, relatând că a fost în vacanţă în Grecia, unde l-a cunoscut pe M.B., care l-a rugat să expedieze în România un colet cu diverse bunuri, pentru familia sa, iar inculpatul a pus în acel colet şi droguri, pentru consum propriu, indicând ca destinatar pe martora R.E.M., însă aceasta nu a cunoscut despre conţinutul coletului.
Inculpatul a precizat că nu mai consumase anterior droguri, iar cele descoperite în colet erau pentru consum propriu, neavând intenţia de a le comercializa. De asemenea, inculpatul a apreciat că, la momentul când a săvârşit infracţiunile, era sub influenţa drogurilor.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A.C. constând în aceea că, în data de 27 martie 2011, printr-un colet expediat din Atena, prin firma de curierat „A.", către Constanţa, destinatar fiind martora R.E.M., care nu cunoştea despre conţinutul coletului, a introdus în ţară, prin P.T.F. Giurgiu Rutier, fără drept, cantitatea de 6,64 grame cannabis, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de risc prevăzute în Tabelul - Anexa nr. 3 din Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului A.C. constând în aceea că, în data de 28 martie 2011, când s-a prezentat, împreună cu martora R.E.M., pe numele căreia s-a expediat coletul de inculpat, pentru a ridica coletul de la biroul firmei de curierat „A.", din Constanţa, în care a fost depistată cantitatea de 6,64 grame cannabis, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de risc, inculpatul recunoscând că acea substanţă i-a aparţinut, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reduse cu o treime, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., incidenţa dispoziţiilor art. 31 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, raportat la împrejurările în care s-au săvârşit infracţiunile, inculpatul nefiind cunoscut ca şi consumator de droguri, modul şi mijloacele de săvârşire, respectiv încercând să introducă în ţară substanţe interzise, ce a constituit un drog de risc pe care le achiziţionase din Grecia, cunoscând că în România comercializarea acestora este interzisă, scopul comiterii faptei fiind acela de a-şi procura droguri, pe care le consumase şi anterior, cantitatea relativ redusă de droguri introduse în ţară, consecinţele produse, precum şi atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut comiterea faptelor şi a regretat săvârşirea acestora.
Instanţa a luat în considerare şi faptul că inculpatul a avut antecedente penale, săvârşind infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291 din 19 mai 2004 a Tribunalului Constanţa, care a fost executată în perioada 15 noiembrie 2005-03 aprilie 2007, având un rest de pedeapsă neexecutat de 224 zile. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, pe parcursul procesului, s-a prezentat la fiecare dintre termenele de judecată fixate, precum şi vârsta inculpatului, de 30 ani, pregătirea sa profesională, faptul că acesta a realizat venituri din muncă, fiind angajat pe perioadă nedeterminată, din data de 01 august 2007, ca şofer, la SC F.L. SRL, dar şi situaţia sa familială, respectiv faptul că tatăl său a decedat şi starea de sănătate foarte dificilă a mamei sale, aşa cum a reieşit din actele depuse la dosar, reţinându-se existenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că, pentru a se realiza funcţia de constrângere a pedepsei, cât şi funcţia de reeducare, de influenţare şi modificare a conduitei şi atitudinii inculpatului, trebuie stabilită pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiuni, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., sub nivelul minimului special prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, redus cu o treime, după ce s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în raport de criteriile de individualizare menţionate anterior, instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
Întrucât inculpatul a comis cele două infracţiuni în condiţiile prevăzute de art. 33 lit. b) C. pen., instanţa, în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii ce mai grea, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi Iit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Deoarece inculpatul A.C. a mai fost condamnat anterior, săvârşind infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, chiar dacă pedeapsa rezultantă, aplicată prin prezenta hotărâre, a fost de 3 ani închisoare, judecătorul cauzei a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., astfel că nu s-a putut dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
Raportat la natura şi gravitatea faptelor, instanţa, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a, şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de prim control judiciar, apelantul inculpat a solicitat redozarea cuantumului pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele care circumstanţiază persoana acestuia, solicitând să se dea eficienţă sporită dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei să se dispună suspendarea acesteia.
Prin decizia penală nr. 131/A din 4 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 2873/122/2011.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că în faţa primei instanţe, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, după aducerea la cunoştinţă a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., inculpatul a arătat, în mod expres, că doreşte să fie judecat conform procedurii simplificate.
Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului şi verificând îndeplinirea cerinţelor art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora latura penală poate fi soluţionată numai atunci când din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, Curtea a constatat că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a considerat că pricina poate fi soluţionată în procedura simplificată reglementată de art. 3201 C. proc. pen., fiind îndeplinite atât cerinţele alin. (4) al aceluiaşi articol, cât şi cele privind solicitarea inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.
În baza propriei analize a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, Curtea a reţinut, ca şi prima instanţă de fond, că la data de 27 martie 2011 inculpatul A.C. a introdus în ţară, fără drept, prin intermediul firmei de curierat „A.", prin P.T.F. Giurgiu Rutier, cantitatea de 6,64 grame cannabis, printr-un colet expediat din Atena către Constanţa, destinatar fiind martora R.E.M. - care nu a cunoscut despre conţinutul coletului. De asemenea, inculpatul A.C. s-a prezentat în data de 28 martie 2011, împreună cu martora R.E.M. - pe numele căreia inculpatul a expediat coletul, la biroul firmei de curierat „A.", din Constanţa, pentru a-l ridica, ocazie cu care în care a fost depistată cantitatea de 6,64 grame cannabis.
Vinovăţia apelantului inculpat a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate, respectiv: procesul verbal de constatare din 27 martie 2011 şi cele încheiate de organele de poliţie la 28 ianuarie 2011, declaraţiile numitei R.E.M., înscrisuri, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 ianuarie 2011 având ca obiect fragmentele vegetale (inflorescenţe şi seminţe), ambalate în cele 3 cutii de chibrituri inscripţionate „C.", proba constituind 6,64 grame cannabis, declaraţiile inculpatului care s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Împrejurarea că pachetul ridicat a fost trimis din afara teritoriului României de către apelantul inculpat a rezultat şi din lista de conţinut a coletului întocmită la 25 martie 2011.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, faptele comise de apelantul inculpat A.C. au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cât pliveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunile săvârşite în concurs şi în stare de recidivă postcondamnatorie, Curtea a apreciat că a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Ţinând cont de situaţia particulară a apelantului inculpat, judecătorul investit cu soluţionarea cauzei a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere într-o măsură suficientă faptul că acesta a colaborat cu organele de cercetare penală şi s-a prezentat în faţa instanţei la flecare termen de judecată dar şi vârsta, pregătirea, faptul că realizează venituri din muncă şi nu în ultimul rând situaţia familială a acestuia, astfel cum a rezultat din actele de la dosar.
Curtea a considerat că nu există temeiuri pentru ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru cele două infracţiuni în concurs şi în stare de recidivă postexecutorie să fie diminuată, având în vedere că o parte din activitatea infracţională s-a desfăşurat în străinătate, după un plan bine stabilit, apelantul inculpat achiziţionând drogul de risc (cannabis) pe care l-a introdus în ţară prin intermediul unei firme de curierat încercând astfel a nu fi prins.
Pedeapsa aplicată a reflectat toate criteriile ce au caracterizat individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate în mod plural, dându-se relevanţă şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi profilul socio-morai şi de personalitate.
Curtea a mai considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate cu executare în regim de detenţie, s-a asigurat realizarea scopului preventiv-educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept şi valorile sociale apărate de lege.
Executarea pedepsei în stare de detenţie este singura aptă să asigure exigenţele art. 52 C. pen., motivat de faptul că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală în derularea activităţii infracţionale, că şi-a luat măsuri de precauţie pentru a împiedica depistarea sa cu uşurinţă, după cum a rezultat din modalitatea aleasă pentru ca drogurile cumpărate din Grecia să fie trimise în România.
Potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu a fost obligatorie.
Inculpatul nu a fost la primul conflict cu legea penală (săvârşind faptele deduse judecăţii în concurs real şi în stare de recidivă postexecutorie - ambele fiind stări de agravare a pedepsei), fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mari de 1 an (ceea ce atrage neîndeplinirea condiţiilor art. 81 C. pen. şi respectiv 86 C. pen.), iar alături de împrejurările comiterii faptei, cantitatea de drog introdusă fără drept în ţară, urmările socialmente periculoase ale unei astfel de infracţiuni, prin care s-a adus atingere sănătăţii publice, au constituit motive pentru care s-a apreciat că suspendarea pedepsei aplicate, în pofida măsurilor de supraveghere la care inculpatul ar fi trebuit să se supună (în situaţia suspendării sub supraveghere) nu ar fi suficientă pentru sancţionarea eficientă şi prevenirea comiterii unor fapte asemănătoare de către apelantul inculpat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A.C., soluţie în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, pe considerentul că pedepsele aplicate sunt prea aspre şi pct. 17 şi 18 pe considerentul că infracţiunea de trafic de droguri a rămas în faza tentativei, iar deţinerea nu s-a realizat, inculpatul neintrând în posesia drogurilor.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel, în urma unor riguroase analize a ansamblului probator, au reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. În acest sens relevante sunt declaraţiile de recunoaştere a activităţii infracţionale, astfel cum aceasta este descrisă în actul de sesizare şi de achiesare la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.
În ceea ce priveşte caracterizarea în drept a activităţii infracţionale Înalta Curte reţine următoarele:
În fapt, inculpatul a expediat din Grecia către România un colet conţinând 6,64 grame cannabis pentru consum propriu, pe care, la întoarcerea sa în ţară, urma să-l ridice personal. Se constată că în actul de sesizare reprezentantul Ministerului Public a menţionat expres faptul că această cantitate de cannabis era destinată consumului propriu, aspect recunoscut de către inculpat încă de la primele audieri din faza de urmărire penală, poziţie menţinută în cursul judecăţii.
Înalta Curte apreciază că activitatea infracţională astfel descrisă îmbracă forma unei unităţi infracţionale, respectiv întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Fapta, astfel cum a fost descrisă anterior, nu realizează conţinutul infracţiunii de trafic internaţional de droguri, în varianta introducerii în ţară. Jurisprudenţa anterioară a considerat că traficul de droguri presupune ca o condiţie sine qua non punerea în circulaţie a substanţelor interzise, or deţinerea de droguri în scopul consumului propriu este lipsită de o astfel de condiţie, excluzând de plano punerea în circulaţie. Un alt argument al reţinerii unităţii infracţionale în varianta menţionată are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru cele 2 infracţiuni, respectiv 10-20 de ani închisoare pentru trafic internaţional de droguri de risc, spre deosebire de 6 luni - 2 ani închisoare sau amendă în cazul deţinerii de astfel de droguri în vederea consumului propriu. (decizia penală nr. 1087 din 10 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s.p., nepublicată).
Astfel potrivit art. 3 din actul normativ menţionat (1) introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 4 alin. (1) cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu este incidenţă în cauză participaţia improprie, faţă de inculpat reţinându-se săvârşirea infracţiunii de deţinerea de droguri pentru consum propriu sub forma autoratului, deoarece elementul material (deţinerea) a început şi s-a consumat anterior remiterii coletului pentru transport.
La individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4) Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
(7)Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cuantumul pedepsei principale aplicate de prima instanţă pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu este rezultatul reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei, - art 3201 C. proc. pen. şi a stării de agravare a recidivei postcondamnatori – art. 37 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de concurs între cauzele de agravare şi de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă. În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
În aceste condiţii prima instanţă orientându-se către pedeapsa închisorii pe care a coborât-o sub minimul special, a stabilit un tratament sancţionator adecvat faţă de situaţia juridică a inculpatului, acesta fiind apt să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii, tratament sancţionator ce va fi menţinut.
Curtea adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele anterioare, evidenţiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei, următoarele precizări:
- gradul de pericol social al faptei cercetate este relativ redus, aspect dedus din cantitatea şi natura drogului ce constituie obiectul material al infracţiunii;
- circumstanţele personale impun, sub aspectul antecedentelor penale, reţinerea unei perseverenţe infracţionale în sarcina inculpatului recidivist, însă conduita sa sinceră încă din faza urmăririi penale demonstrează căinţa activă şi posibilităţile reale de reevaluare a atitudinii faţă de normele penale. De altfel, perseverenţa infracţională, însă în lipsa reţinerii săvârşirii aceluiaşi gen de infracţiuni, este argumentul determinant pentru alegerea naturii pedepsei principale;
- circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, desfăşurarea unei activităţi lucrative constante, din care obţine mijloacele de subzistenţă, reliefate de înscrisurile depuse, au fost evaluate în contextul stabilirii naturii şi cuantumului pedepsei.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte sentinţa atacată şi, în totalitate, decizia recurată şi va proceda la rejudecare în sensul menţionat anterior.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 131/A din 04 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Casează în totalitate decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 16 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Giurgiu şi rejudecând în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 80 C. pen., condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4045/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4054/2012. Penal → |
|---|
