ICCJ. Decizia nr. 4059/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4059 /20 12

Dosar nr. 3864/3/2012/a7

Şedinţa publică din 7 decembrie 2012

Asupra recursurilor formulate,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 677 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. a pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 285 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mal grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de ani 2 de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul B.N.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de inculpatul B.S. şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.S. de schimbare a încadrării juridice din art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 1 an şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 285 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de ani 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul B.S.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.N. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul C.N.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuţie, din oficiu, de instanţă, din art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 282 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârşirii infracţiunii de punerea în circulaţie de monedă falsificată (fapta din data de 31 octombrie 2011).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (fapta din data de 09 noiembrie 2011).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de inculpatul C.N.

În fapt, s-a reţinut că la începutul anului 2011, inculpatul B.N. a hotărât, împreună cu prietenul său, inculpatul B.S., să constituie un grup criminal în scopul falsificării de monedă naţională. Cei doi au decis să se ocupe de contrafacerea bancnotelor, iar alte persoane de punerea în circulaţie. Printre cei care au aderat şi sprijinit grupul au fost învinuiţii C.V., C.I.N., C.N., C.N., S.l.C. şi făptuitorul G.M. zis „T.".

Din datele dosarului a rezultat faptul că inculpaţii B.N. şi B.S. au dat/"Vândut" mai multe bancnote contrafăcute către învinuiţii C.V., C.N. şi făptuitorul G.M. zis „T.".

Aceştia, la rândul lor, au plasat bancnotele către învinuita S.l.C. şi inculpaţii C.N. şi C.N. toate tranzacţiile fiind în scop oneros.

Din analiza traficului telefonic al posturilor interceptate utilizate de către inculpaţi/învinuiţi/făptuitori a rezultat faptul că învinuitul C.N. este cel prin intermediul căruia bancnotele contrafăcute au ajuns de la inculpaţii B.N. şi B.S. la inculpaţii C.N., respectiv C.N.

Prin încheierea de şedinţă din data din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţă investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi apelanţii - inculpaţi B.N., B.S., C.N. şi C.N. împotriva sentinţei penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 300²C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen. a constat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.N., B.S., C.N., C.N., iar în baza art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a celor patru inculpaţi.

În cauză s-a reţinut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis fapta pentru care a fost condamnaţi în primă instanţă, iar între deţinerea preventivă a inculpaţilor în cauză şi condamnare există o legătură suficientă pentru a se aprecia că detenţia este legală, ca urmare a condamnării inculpaţilor de o instanţă competentă, astfel cum, constant, a statuat instanţa europeană în interpretarea art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţie care dispune că „deţinerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunţată de un tribunal competent".

Instanţa de control judiciar a constatat că acuzaţiile aduse inculpaţilor în cauză legitimează, în continuare, detenţia preventivă a acestora în sensul că interesul public al menţinerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului inculpaţilor arestaţi preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii B.N., B.S. şi C.N., fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de şedinţă atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 decembrie 2012, sub nr. 3864/3/2012/a7.

La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Concluziile apărătorului recurenţilor inculpaţi, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor B.N., B.S.n şi C.N. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând cererea de recurs formulată de către inculpaţi, prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Astfel, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 300²C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive; iar potrivit art. 160^b alin. (3) din acelaşi cod, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.

Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penai ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Cu referire la recursul declarat Înalta Curte reţine că potrivit art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuşi de la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii. Astfel, în art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O. ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că deţinerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunţată de un tribunal competent".

În raport de aceste reglementări internaţionale, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă se reţine că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.

În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată că încheierea recurată este legală şi temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale cerute de lege, inclusiv cu garantarea dreptului la apărare, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi constatarea incidenţei unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 din acelaşi cod, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.N., B.S. şi C.N. subzistă şi impun în continuare privarea de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal şi prezervarea ordinii de drept.

În ceea ce priveşte satisfacerea condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., observând în prealabil că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt sancţionate destul de sever de către legiuitor, cu pedeapsa închisorii de la 3 până la 12 ani (infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori), de la 6 luni până la 5 ani (infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori) şi respectiv de la 5 până la 20 de ani (infracţiunea de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat), având în vedere şi pedepsele stabilite de instanţa de fond, instanţa de recurs constată că lăsarea lor în libertate prezintă într-adevăr un pericol concret însemnat pentru ordinea publică.

Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere natura şi gravitatea faptelor presupuse a fi săvârşite de inculpaţi, în calitate de autori, implicaţi în mai multe activităţi ilegale având ca obiect contrafacerea sau punerea în circulaţie pe teritoriul României a unui însemnat număr de bancnote falsificate (până în prezent fiind estimată o cantitate de aproximativ 800 de astfel de bancnote).

Totodată, Înalta Curte reţine că, la aprecierea gradului de pericol social, trebuie avut în vedere şi modalitatea în care inculpaţii au acţionat dovedind meticulozitate, făcând verificări pentru a se asigura că pot exercita activitatea ilicită, numărul mare de persoane angrenate în activitatea infracţională, caracterul organizat al acesteia, toate acestea având urmări nefaste asupra încrederii şi stabilităţii de care trebuie să se bucure moneda emisă de autorităţile oficiale, gravitatea sporită a faptelor de genul celor pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată fiind de natură să inducă o stare de temere faţă de riscul suferirii unor prejudicii însemnate prin introducerea în circulaţie a unor astfel de bancnote şi în raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constatând astfel că scopul procesului penal se poate realiza în cea mai bună măsură cu inculpaţii în stare de arest preventiv.

Totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că faptele inculpaţilor au o puternică rezonanţă negativă în rândul opiniei publice, creând un real şi serios sentiment de teamă sau neîncredere în securitatea raporturilor comerciale şi siguranţa mijloacelor de plată, aflate în circulaţie, astfel că această conduită antisocială a inculpaţilor reclamă o reacţie fermă din partea organelor judiciare ale statului pentru protejarea publicului şi a mediului economic.

În ceea ce priveşte circumstanţele de ordin personal ale inculpaţilor, care prin prisma dispoziţiilor art. 136 alin. (8) C. proc. pen., este obligatoriu a fi luate în considerare la alegerea măsurii preventive dintre cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în pofida unor referinţe ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpaţilor, aceştia au acceptat cu foarte mare uşurinţă asumarea unui profund comportament reprobabil, cu ignorarea totală a consecinţelor antisociale ale faptelor lor, astfel că măsura arestăm preventive se înfăţişează ca fund, în momentul de faţa, singura măsura care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public şi respectarea drepturilor individuale ale inculpaţilor.

În sfârşit, raportându-se şi la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că menţinerea acestei măsuri este necesară şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, în scopul lămuririi corectaşi complete a tuturor împrejurărilor cauzei şi al determinării contribuţiei concrete a inculpaţilor cercetaţi în cauză la contrafacerea şi punerea în circulaţie a bancnotelor plasate până în prezent la nivel naţional.

Cu privire la rezonabilitatea arestării preventive, este indiscutabil că, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDH, 27 august 1992, Tomasi c/France), „unul din factorii pertinenţi, care legitimează o lungă detenţie preventivă îl reprezintă existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârşirea unei infracţiuni grave".

În cauza dedusă judecăţii, s-a reţinut faptul că inculpaţii sunt arestaţi preventiv din 14 decembrie 2011, iar instanţa a fost sesizată la data de 08 februarie 2012, date care conduc la concluzia că nu s-a depăşit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Având în vedere cele învederate, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de considerentele arătate, constatând criticile formulate ca fiind nefondate, Înalta Curte, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N., B.S. şi C.N. împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3864/3/2012 (3644/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N., B.S. şi C.N. împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3864/3/2012 (3644/2012).

Obligă recurenţii inculpaţi B.N., B.S. şi C.N., la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4058/2012. Penal. Propunere de arestare...		ICCJ. Decizia nr. 4061/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4059/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4059/2012. Penal