ICCJ. Decizia nr. 4069/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4069/2012
Dosar nr. 9025/2/2012/a1
Şedinţa publică din 10 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 5 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9025/2/2012 (3817/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea şi a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile C.M., pe o perioadă de 29 zile, de la 06 decembrie 2012 la 03 ianuarie 2013.
Prin aceeaşi încheiere a fixat termen la 12 decembrie 2012 pentru depunerea cererii de extrădare şi documentele în menţinerea acesteia.
A dispus efectuarea unei adrese la Tribunalul Bucureşti pentru a comunica situaţia judiciară a persoanei extrădabile.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut în esenţă, că, a fost sesizată la data de 5 decembrie 2012, prin Adresa nr. 3484/II/5/2012 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare americane împotriva numitului C.M., cu precizarea că, împotriva acestuia s-a luat măsura reţinerii pe timp de 24 de ore de la 05 decembrie 2012, ora 06:00, la 06 decembrie 2012, ora 06:00, prin Ordonanţa nr. 83 din 05 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
La dosar s-au mai depus: ordonanţa de reţinere, procese-verbale de percheziţie domiciliară, de aducere la cunoştinţă, acte de identitate, dovada efectuării controlului de regularitate internaţională, adresa comunicată prin e-mail şi interpol, tradusă în limba română.
În faţa instanţei a fost audiată persoana extrădabilă şi s-au depus înscrisuri la dosar, din care rezultă existenţa unor cauze penale în România.
Verificând lucrările dosarului s-a constatat că cererea de arestare provizorie cuprinde menţiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul de extrădare.
Împotriva sus-menţionatei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă C.M. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi respingerea solicitării de arestare, arătând că nu s-a făcut dovada urgenţei potrivit disp. art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA.
În susţinerea recursului a arătat că s-a făcut dovada faptului că s-a prezentat la toate solicitările, menţionând astfel că pe data de 5 decembrie 2012 a fost audiat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând declaraţii lămuritoare în cauză, astfel că în prezenta cauză nu se poate pleca de la premisa sustragerii.
A mai susţinut că nu au fost respectate disp. art. 8 alin. (2) din Tratat, nefiind depuse în acest sens acte complete la dosar, precizând totodată că nu există urgenţă şi nu există probe că s-ar sustrage de la urmărirea penală, toate activităţile pentru care se solicită extrădarea putându-se face şi aflat în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluţie, decât cea pronunţată de instanţă, hotărârea fiind legală şi temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.
Se reţine astfel, că în rap. de prevederile Legii nr. 302/2004, modif. şi completată prin Legea nr. 222/2008 şi art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanţa română, învestită cu cererea privind arestarea provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către S.U.A. a numitului C.M., nu are competenţa de a se pronunţa asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării şi nu poate constata decât că cererea cu care a fost învestită este formulată de autorităţile competente din statul solicitant şi conţine elementele prevăzute de lege.
În caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
Mandatul de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internaţională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru al UE sau al unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Raţiunea acestui mandat de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul UE şi al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând instrumentul de aducere în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Aşa după cum rezultă din actele aflate la dosar, numitul C.M. este urmărit internaţional pe baza mandatului de arestare din 25 octombrie 2012 emis de Tribunalul Districtual din Districtul de Est New York, Statele Unite ale Americii pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, fraudă bancară şi falsificare de paşapoarte, precum şi conspiraţie în vederea comiterii acestor infracţiuni.
Faptele reţinute în sarcina numitului C.M. au corespondent în legislaţia română realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 293 C. pen.
În acest context juridic, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată este legală şi temeinică, dovedindu-se că cererea de arestare provizorie cuprinde menţiunile prev. la art. 12 alin. (2) din Tratatul de extrădare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului C.M.
Existenţa urgenţei fiind deja apreciată de statul solicitant prin solicitarea de arestare provizorie, instanţa, în mod corect, a apreciat că este necesară arestarea provizorie a persoanei extrădabile şi nu există niciun motiv care să împiedice să nu dea curs cererii autorităţilor judiciare americane.
Aşa fiind, constându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege şi după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.M. împotriva Încheierii din data de 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 9025/2/2012 (3817/2012).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 180 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4065/2012. Penal → |
|---|
