ICCJ. Decizia nr. 4070/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4070/2012
Dosar nr. 9032/2/2012/a1
Şedinţa publică din 10 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012) Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.I. (născut la data de 28 mai 1976 în Bucureşti, fiul lui I. şi M., cetăţean român, domiciliat în Bucureşti) pe o perioadă de 16 zile, de la data de 06 decembrie 2012 la data de 21 decembrie 2012, inclusiv.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că, a fost sesizată la data de 05 decembrie 2012 prin Adresa nr. 3488/II/5/2012 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii cu privire la arestarea provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către S.U.A. a numitului P.I. urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, fraudă bancară şi falsificare de paşapoarte, precum şi conspiraţie în vederea comiterii acestor infracţiuni, fapte pentru care legislaţia penală a S.U.A prevede pedeapsa maximă de 20 ani închisoare, pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis de Tribunalul Districtual din Districtul de Est din New York la data de 25 octombrie 2012.
Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reţinerii de la data de 05 decembrie 2012 ora 0820 până la data de 06 decembrie 2012 ora 0820 prin Ordonanţa nr. 84 din data de 05 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Din înscrisurile înaintate de autorităţile din S.U.A. a rezultat că, în fapt, s-a reţinut că în perioada aprilie 2011 - noiembrie 2012, P.I. împreună cu alte persoane, membri ai grupării infracţionale au plasat anunţuri de vânzare pe site-uri pentru mărfuri cu valoare comercială ridicată, deşi mărfurile nu existau. După negociere, asociaţii persoanei extrădabile trimiteau facturi false on-line ce cuprindeau instrucţiuni privind transferul banilor într-un anume cont, după care banii erau ridicaţi de persoane ce foloseau paşapoarte europene false. Sumele transferate de către victimele cumpărători ajungeau ulterior în conturile persoanei extrădabile şi a celorlalţi coinculpaţi.
Faptele reţinute în sarcina numitului P.I. au corespondent în legislaţia română realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 293 C. pen.
Verificând lucrările dosarului s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului P.I.
Împotriva sus-menţionatei încheieri, a declarat recurs persoana extrădabilă P.I., solicitând admiterea acestuia, apreciind că procedura extrădării poate fi realizată în bune condiţii şi fără arestarea sa în vederea extrădării.
În acest sens a susţinut că este fără antecedente penale şi nu există probe care să ateste gradul său de vinovăţie, aspecte în raport de care consideră că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu obligarea de a nu părăsi ţara, arătând că nu se va sustrage cercetărilor şi că doreşte să fie alături de logodnica sa care este însărcinată, având o sarcină cu risc.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluţie, decât cea pronunţată de instanţă, hotărârea fiind legală şi temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.
Se reţine astfel, ca în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 şi art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanţa română, învestită cu cererea privind arestarea provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către S.U.A. a numitului P.I., nu are competenţa de a se pronunţa asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării şi nu poate constata decât că cererea cu care a fost învestită este formulată de autorităţile competente din statul solicitant şi conţine elementele prevăzute de lege.
În caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiţiei din România şi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate şi canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
Mandatul de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internaţională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru al UE sau al unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Raţiunea acestui mandat de arestare constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul UE şi al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând instrumentul de aducere în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Aşa după cum rezultă din actele aflate la dosar, numitul P.I. este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, fraudă bancară şi falsificare de paşapoarte, precum şi conspiraţie în vederea comiterii acestor infracţiuni, fapte pentru care legislaţia penală a S.U.A prevede pedeapsa maximă de 20 ani închisoare, pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis de Tribunalul Districtual din Districtul de Est din New York la data de 25 octombrie 2012.
Faptele reţinute în sarcina numitului P.I. au corespondent în legislaţia română realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 293 C. pen.
În acest context juridic, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată este legală şi temeinică, dovedindu-se că cererea de arestare provizorie cuprinde menţiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul de extrădare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului P.I., apreciindu-se totodată, în mod corect, că există pericolul reluării activităţii infracţionale şi a sustragerii persoanei extrădabile, în considerarea bunurilor şi înscrisurilor găsite la domiciliul acestuia din Bucureşti, cu ocazia efectuării percheziţiei.
Aşa fiind, constându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege şi după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.I. împotriva Încheierii din data de 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 180 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 4069/2012. Penal → |
|---|
