ICCJ. Decizia nr. 4140/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4140 /2012
Dosar nr. 5637/109/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12/MF din 26 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, complet specializat de minori, penal a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
A fost condamnat inculpatul D.A.R., la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. i) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2040/2009 a Judecătoriei Piteşti şi s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, în total 7 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 rap la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 02 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) Legea nr. 678/2001 a fost confiscată de la inculpat suma, de 600 RON.
S-a luat act că partea vătămată L.R.N. domiciliată în C., sat P.R., jud Argeş nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON onorariu avocat oficiu V.B. conform împuternicirii avocaţiale nr. I1. din 16 decembrie 2011.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 38D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.A.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în fapt că inculpatul, în perioada februarie - martie 2011 a recrutat-o, i-a asigurat cazarea şi a exploatat-o sexual pe minora L.R.N. în scopul de a obţine pentru sine beneficii materiale.
La data de 14 martie 2011 I.G.P.R. - B.C.C.O. Piteşti s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numita L.R.N. de 15 ani din C., sat P.R. reclamă că a fost sechestrată într-o locuinţă din com. B. şi obligată să se prostitueze într-un club din Piteşti.
În cursul lunii februarie 2011, partea vătămată L.R.N. l-a cunoscut pe numitul D.F. zis C. - nepotul moaşei sale, iar prin intermediul acestuia l-a cunoscut şi pe inculpatul D.A.R. zis BB. Susţine partea vătămată că a devenit prietenă cu inculpatul şi au avut şi relaţii intime.
La începutul lunii martie 2011, mai exact pe 06 martie 2011, partea vătămată a fost trimisă la cumpărături de către mama sa, iar pe drumul de întoarcere a fost acostată de martorul D.F. şi obligată să urce în autoturismul pe care îl conducea şi dusă apoi în com. B. în locuinţa martorului N.M.C., zis T.
Aici a fost abordată de prietena lui D.F., martora P.C., care i-a spus că trebuie să meargă cu ea într-un club de noapte situat pe str. D. din Piteşti - B.W., unde urma să lucreze amândouă şi să întreţină raporturi sexuale cu eventuali clienţi.
Cu ajutorul martorilor I.M.G. şi I.C.M. (veri cu inculpatul), inculpatul a intermediat angajarea părţii vătămate ca animatoare în clubul B.W., dovadă în acest sens fiind depoziţiile acestora precum şi a patronului localului, martorul M.F.M.
În perioada cât a lucrat în acest bar, partea vătămată era supravegheată de martorul D.F. zis C. şi inculpatul D.A. zis B., care o aşteptau în faţa clubului cu A.-ul lui C.
În acest interval la bar, a racolat diverşi clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale în diferite locaţii, contra sumei de câte 100 euro, bani ce ajungeau atât la inculpatul D. cât şi la C.
Partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale şi în locuinţa martorului N.M.C. zis T., dovadă în acest sens; fiind depoziţiile-martorilor D.Z., B.V., S.D. Aceştia din urmă audiaţi prima dată în faţa instanţei, au retractat depoziţiile date în cursul urmăririi penale, însă după sesizarea parchetului sub aspectul mărturie mincinoasă, aceştia au revenit asupra declaraţiilor suţinand că pe cele date iniţial la parchet, motivând schimbarea de atitudine prin influenţele exercitate de către tatăl inculpatului.
Aceşti martori au precizat că au fost contactaţi de către, inculpat cărora le-a spus că le poate oferi o fată cu care să întreţină raporturi sexuale contra cost, el stabilind preţul unui raport sexual şi încasând banii plătiţi de martori. S-a stabilit că martorul D.Z. a plătit inculpatului suma de 50 RON, B.V. tot suma de 50 RON, iar martorul S.C. a precizat că, neavând suficienţi bani conform solicitării inculpatului, nu a întreţinut-relaţii sexuale cu partea vătămată.
Martorul F.F.M. a relatat, că inculpatul i-a propus să aibă relaţii sexuale cu partea vătămată, însă a foti refuzat de acesta din urmă, depoziţie pe că organele de anchetă care, nu a menţinut-o în faţa instanţei, motivat, de faptul că organele de anchetă ar fi exercitat presiuni asupra sa.
Partea vătămată în declaraţiile; date la urmărirea penală a susţinut că a fost obligată, prin ameninţări şi lovire de către inculpat, să întreţină relaţii sexuale cu „Ş.". Acesta, identificat în persoana martorului M.L., neagă orice implicare în activitatea infracţională comisă de către; inculpat, însă depoziţiile lui sunt contrazise de cele ale părţii vătămate şi martorului N.M.C. zis T.
Un alt client al părţii vătămate a fost şi martorul M.V. şi d. instanţă, care a plătit acesteia pentru un raport sexual suma de 200 RON. Acesta a fost; şi cel care a însoţit-o pe partea vătămată la domiciliul sorei sale din Curtea de Argeş - D.C., care a convins-o să revină în domiciliu, relatândui că este dată dispărută la poliţie de mama sa.
În legătură cu acest ultim aspect, martora L.A., martorul A.F. - cumnatul părţii vătămate, precizează că partea vătămată a părăsit domiciliul timp de o săptămână, fapt ce a determinat sesizarea la Serviciul 112 şi apoi la Poliţia C.
Declaraţia martorei L.A. dată în faţa instanţei conţine multe elemente contradictorii, astfel încât instanţa va lua în considerare declaraţiile date la urmărirea penală şi cea dată la parchet, în care a precizat că partea vătămată i-a relatat că a fost sechestrată şi obligată să se prostitueze de către inculpat şi martorul D.F. zis C., iar după arestarea inculpatului aceasta şi-a schimbat poziţia, în sensul că ar fi plecat de bună voie de acasă şi s-a prostituat fără ajutorul inculpatului.
Atitudinea de retractare a susţinerilor iniţiale a avut-o şi partea vătămată, care în faţa instanţei, a relatat o altă situaţie de fapt prin care tinde să convingă instanţa de nevinovăţia inculpatului.
Această schimbare, poate fi pusă atât pe seama relaţiei anterioare de prietenie cu inculpatul cât şi pe intervenţiile exercitate de familia acestuia şi a martorului D.F., în sensul retragerii plângerii formulate şi obţinerii unei „împăcări" prin oferirea unor sume de bani conform depoziţiei martorei L.A.
După revenirea părţii vătămate în domiciliu, aceasta a fost căutată de D.F., prietena sa martora P.C. şi inculpat care au discutat cu mama părţii vătămate despre revenirea acesteia „la lucru în barul din Piteşti". La refuzul martorei, cei 3 au plecat, iar după o altă perioadă de timp, au revenit mama inculpatului, mama martorului D.F. care au dorit o împăcare cu partea vătămată, propunere neacceptată.
Inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, a relatat că a fost rugat de partea vătămată să o ajute să se angajeze şi să-i găsească o locuinţă, întrucât a plecat din domiciliu în urma unor certuri cu mama sa, nerecunoscând că a recrutat-o şi obligat-o să se prostitueze.
Apărarea sa este contrazisă de depoziţiile martorilor şi ale părţii vătămate, relevantă fiind şi declaraţia martorului N.M. zis T. -unde a locuit efectiv partea vătămată. În declaraţia de la urmărirea penală, acesta relatează că a fost de acord ca aceasta să locuiască în casa sa (el stând efectiv în locuinţa bunicii sale), inculpatul spunându-i că partea vătămată urma să întreţină raporturi sexuale contra cost cu clienţi pe care urma să-i găsească, R. părându-i speriată şi era certată că „nu este suficient de drăguţă cu clienţii şi nu câştigă suficienţi bani".
Depoziţia a fost schimbată iniţial în faţa instanţei, această atitudine putând fi pusă pe seama relaţiei de prietenie declarată cu inculpatul, cu care este şi consătean.
Vinovăţia inculpatului este demonstrată şi de conţinutul procesului verbal întocmit la 17 martie 2011 de lucrătorii B.C.C.O. Piteşti din care rezultă că inculpatul exercita presiuni prin intermediul mesajelor pe telefonul: mobil al părţii vătămate, el exprimându-şi nemulţumirea în legătură cu sumele pe care minora le câştiga în beneficiul lui.
Pe lângă aspectele de nevinovăţie susţinute de inculpat, acesta a invocat şi faptul că nu cunoştea că partea vătămată este minoră, aspect confirmat de către martorii I.M.G., I.C.M., dar şi de unii dintre clienţii părţii vătămate.
În schimb, partea vătămată a relatat- că inculpatul cunoştea vârsta acesteia, întrucât a fost prietena acestuia şi i-a sugerat să spună patronului clubului, la angajare - martorului M.F.M. că „are vârsta de 17 ani, iar clienţilor vârsta de 19 ani" (declaraţiile urmărire penala). Acelaşi aspect l-a confirmat şi mama părţii vătămate care a precizat că inculpatul anterior plecării părţii vătămate de acasă, a cunosbut vârsta reală a acesteia, cel puţin din relatările martorei cât şi martora P.C. căreia partea vătămată i-a relatat vârsta de 17 ani, aceasta fiind în anturajul inculpatului şi al lui C.
Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, elementul material realizâridu-se prin mai multe modalităţi alternative recrutare, transport, cazare, exploatare sexuală.
Traficul de minori este încriminat, în art. 13 alin. (1) dih Legea nr. 678/2001 ca infracţiune, chiar dacă acţiunile de recrutare, transportare, găzduire în scopul exploatării sexuale, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că în aceste situaţii, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimţământ valabil.
Aprecierea ca inexistentă a unui consimţământ valabil trebuie privită într-o strânsă corelaţie cu situaţia specială în care se află o astfel victimă izolarea sa culturală, situaţie economică, poziţie dominantă a celor care o exploatează.
În cazul de faţă, vulnerabilitatea victimei s-a datorat vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate, lipsa educaţiei, relaţia anterioară de prietenie a victimei cu inculpatul, fapt ce a determinat o situaţie de inferioritate a victimei, context în care a fost posibilă excluderea exprimării unui consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză de către vicţtilmă.
Se constată astfel că activitatea de prostituţie desfăşurată de partea vătămată a implicat vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv, iar fapta inculpatului se încadrează în disp. art. 13 alin. din Legea nr. 678/2001.
Aşa cum s-a precizat anterior, s-a demonstrat faptul că inculpatul cunoştea vârsta reală a părţii vătămate, declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor din faţa instanţei, fiind, încercări nereuşite de a dovedi contrariul, astfel încât, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 13 alin. (1) în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este neîntemeiată şi va fi respinsă.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, urmările produse, dar şi persoana inculpatului care are antecedente penale, a avut o poziţie relativ nesinceră în cursul procesului penal.
Acesta provine dintr-o familie organizată, cu o imagine pozitivă la nivelul comunităţii locale, anterior a avut preocupări sportive fiind campion naţional la grupa sa de vârstă (judo), iar la data arestării obţinea venituri licite din prestarea de activităţi în domeniul agriculturii în Germania, sau în construcţii alături de tatăl său.
Toate aceste elemente au condus prima instanţă în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special legal, al cărui cuantum este suficient în obţinerea reeducării inculpatului dar şi realizarea prvenţiei speciale, ţinând seama şi de faptul că pedeapsa anterioară urmează a se revoca şi executa alăturat celei aplicate prin prezenta sentinţă.
Executarea se va face în condiţii privative de libertate, alături de aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen., urmând a se aplica şi pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi timp de 2 ani.
În baza art. 30 C. proc. pen. şi art. 160 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului fiind în interesul bunei desfăşurări a procesului penal şi în concordanţă cu disp. art. 5 din Convenţie şi art. 23 din Constituţie.
Lăsarea în libertate a inculpatului afectează în mod grav relaţiile şi valorile care formează opinia publică, existând probe că s-a încercat denaturarea aflării adevărului prin influenţarea părţii vătămate şi a martorilor din cauză.
În baza art. 88, C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 02 noiembrie 2011 (încheierea nr. 93/CC din 03 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeş d.u.p.), la zi.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul a obţinut din săvârşirea infracţiunii suma de 600 RON ce urmează a fi confiscată în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
S-a luat act că partea vătămată L.R.N. nu s-a constituit parte civilă în cauza.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care, prin apărătorul său, a susţinut motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
Intr-o primă ipoteză, inculpatul arată că soluţia instanţei se întemeiază pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, că au fost ignorate depoziţii importante ale unor martori supuşi presiunilor din partea organelor de anchetă, iar partea vătămată a acceptat să întreţină raporturi sexuale de bună voie, nefiind în niciun fel constrânsă.
În altă ordine de idei, se susţine de către apărare că inculpatul nu cunoştea starea de minoritate a părţii vătămate, având totdeauna impresia că este majoră şi din acest punct de vedere, schimbarea încadrării juridice a faptei devine imperativă.
Prin decizia penală nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A.R., împotriva sentinţei penale nr. 12/MF din 26 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 5637/109/2011.
S-a menţinut starea de arest şi a fost dedusă la zi prevenţia.
A fost obligat apelantul inculpat la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezintă onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta şi 200 RON onorariul avocatului din oficiu pentru partea vătămată minoră.
Curtea a reţinut:
Art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează traficul de persoane minore în mai multe modalităţi normative între care, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani în scopul exploatării acesteia.
Se observă, prin urmare, că legiuitorul nu condiţionează infracţiunea în variantă descrisa de alin. (1) ,al art.13 de existenţa unei activităţi materiale de constrângere prin ameninţare, violenţă, răpire ori alte astfel de acţiuni aceste modalităţi descriind forma agravantă a aceleiaşi infracţiuni de se regăseşte în alin. (3) cu un conţinut sancţionator mult mâi consistent.
Aşadar, chiar dacă inculpatul a respins ideea de constrângere a victimei minore, câtă vreme acuzaţia care i se impută priveşte doar alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 678/20011, susţinerile sale sunt lipsite de relevanţă.
Exploatarea minorei L.R.N. în scopul obţinerii unor sume de bani este incontestabilă rezultând atât din declaraţiile acesteia cât şi din cele ale martorilor D.F., M.F. - patronul barului B.W., a martorilor clienţi D.Z., B.V. S.D. F.F. cât şi a martorului N.M.C. care a pus la dispoziţie pentru aceste activităţi locuinţa sa.
Apărarea inculpatului cum că anumiţi martori, ca de exemplu D.Z., B.V., S.D. sub presiunea anchetatorilor au revenit
Asupra declaraţiilor este neverosimilă.
Respectivii si-au contrazis declaraţiile din cursul urmăririi penale fără nici un fel de justificare, atitudine ce relevă serioase suspiciuiii de nesinceritate iar în aceste condiţii, sesizarea organelor judiciare pentru mărturie mincinoasă, nu capătă nici un caz valenţele unei forme de presiune.
În cadrul anchetei de mărturie mincinoasă, aceleaşi persoane au relatat că de fapt au fost influenţate de tatăl inculpatului, ipoteză ce e mai aproape de adevăr, având în vedere că şi partea vătămată, în faţa instanţei, şi-a nuanţat declaraţia iniţială, tot datorită unor astfel de influenţe, după cum declară martora L.A.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, sunt evidente intervenţiile familiei inculpatului cât şi a martorului D.F., în scopul denaturării adevărului, atât pe lângă unii dintre martori, cât şi, asupra părţii vătămate, căreia i s-a oferit chiar o sumă de bani; pentru a-şi retrage plângerea, astfel încât, în opinia Curţii, prima instanţă a evaluat corect probatoriul administrat în cauză, înlăturând acolo unde a fost cazul anumite declaraţii care nu se coroborau cu celelalte probe, ajungând la o concluzie corectă în sensul art. 345 C. proc. pen.
De asemenea, Curtea a observat că apărarea inculpatului privind vârsta minorei este în aceeaşi, manieră, necredibilă, având în vedere relaţia sa anterioară de prietenie cu victima cât şl depoziţia martorului M.F.M de unde rezultă că la angajarea acesteia în clubul de noapte, i-a sugerat să spună patronului că are 17 ani, iar clienţilor vârsta de 19 ani (declaraţia martorului M.F.M., martora P.C., date în cursul urmăririi penale).
În ce priveşte starea de arest preventiv, inculpatul fiind reţinut prin ordonanţa din 02 noiembrie 2011, iar prin încheierea nr. 93/CC din 03 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeş s-a dispus arestarea sa preventivă începând cu 03 noiembrie 2011, până la 01 decembrie 2011, inclusiv, în temeiul art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen., având în vedere pericolul social crescut al faptei, împrejurarea că inculpatul este predispus la recidivă şi cu atât mai mult încercările de denaturare a adevărului prin influenţarea martorilor şi a părţii vătămate, Curtea a apreciat iminent pericolul ca aceste tendinţe să se manifeste în continuare, perspectivă în raport cu care menţinerea inculpatului în detenţie reprezintă o alternativă necesară şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 381 C. proc. pen., s-a dedus la zi perioada executată în arest preventiv.
Împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpatul D.A.R., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar apărătorul său din oficiu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că judecarea cauzei în fond s-a desfăşurat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului D.A.R. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
Instanţa de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile speţei, aspecte constatate şi întărite de instanţa de apel.
Faţă de solicitarea inculpatului, prin apărător din oficiu, de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte reţine că cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., formulată pentru prima dată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat, nu este admisibilă şi, pe cale de consecinţă, nu se va da eficienţă prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
La baza edictării O.U.G. nr. 121/2011 s-au aflat deciziile nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 şi nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, prin care Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea Iegii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Rezultă, aşadar că, prin raportare l-a dispoziţiile art. XI coroborate cu cele ale art. V din (O.U.G. nr. 121/2011, precum şi prin raportare la faptul că cercetarea judecătorească în fond la Tribunalul Călăraşi a început la data de 24 ianuarie 2012, ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, alăturat atitudinii neechivoce a inculpatului, atât la judecata în fond cât şi la apel, de contestare permanentă a acuzaţiilor penale de viol, nu se va reţine aplicabilitate în cauza art. 3201 C. proc. pen., în cauză nefiind âşadar regăsită nici situaţia tranzitorie subsumată O.U.G. nr. 121/2011.
Cu privire la critica din recursul inculpatului şi care priveşte reindividualizarea pedepsei şi stabilirea unui cuantum mai redus al acesteia, se constată că aceasta nu are un suport faptic, probator şi comportamental favorabil inculpatului şi care să nu fie avut în vedere de prima instanţa, existând probe că s-a încercat denaturarea aflării adevărului prin expunerea unei poziţii procesuale anterioare neconformă şi necoroborată cu dreptul probatoriului inculpat - în special cu privire la minoritatea victimei, influenţarea părţii vătămate şi a martorilor din cauză.
Pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare în regim, de detenţie sunt în concordanţă cu criteriile prevăzute de art 72 C. pen., dar sunt de natură şi săi asigure realizarea scopului pedepsei aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. iar pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.A.R. este compusă din pedeapsa stabilită în prezenta cauză şi cea pentru care s-a dispus revocarea suspendarii condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală 2040/2009 a Judecătoriei Piteşti şi s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, în total 7 ani închisoare.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat ele inculpatul D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curţii dej Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2011 la 13 decembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3429/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
