ICCJ. Decizia nr. 4223/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4223/2012
Dosar nr. 6027/110/2009
Şedinţa publică din 19 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236 din 25 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009 s-a dispus, în temeiul art. 5221 C. proc. pen. cu art. 406 C. proc. pen., admiterea cererii de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul M.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 şi în consecinţă;
A fost anulată sentinţa penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 numai în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale privind pe inculpatul M.M.I.
A fost condamnat inculpatul M.M.I., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
l-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată de la 15 august 2009 la zi.
Au fost anulate vechile forme de executare emise în baza sentinţei penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 şi s-a dispus emiterea de noi forme de executare în baza prezentei hotărâri.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce-l priveşte pe M.M.I., din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce-l priveşte pe acelaşi inculpat, din art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă:
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.I., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat: 12 (doisprezece) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen., pe timp de 8 ani.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b), c) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii M.M.I. şi C.Ş. în solidar şi ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „E." SA Tg. Ocna, la plata următoarelor sume:
1) 32.541 RON compusă din 15.422,28 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă şi 17.118,72 RON penalitate către SC „I." SA Ploieşti;
2) 12.700 RON despăgubiri civile către SC „T.S." SRL Oneşti;
3) 76.472 RON către SC „R.T." SRL Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, compusă din 71.097 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă şi 5.375 RON, penalităţi;
4) 105.637,06 RON către SC „T." SRL Roman, jud. Neamţ, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că SC „D.I.E." SRL Sibiu şi SC „M.M.C." SRL Hunedoara şi-au recuperat pagubele prin restituire.
S-a luat act că SC „R." SA Ilfov, SC „T.I." SRL Bucureşti şi SC „S.S.E.C." SRL Timişoara nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-au respins pretenţiile iniţiale ale SC R.I. SRL Oneşti în valoare de 12.700 RON, care şi-a recuperat prejudiciul de la SC „T.S." SRL Oneşti.
Prin decizia penală nr. 65 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.I., s-au dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.I., cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen. în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen.
S-a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectele susmenţionate, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi pe fond:
1. În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.I. cu datele de stare civilă cunoscute, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.
În baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
Pedeapsă de executat: 12 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Decizia a rămas definitivă la data de 26 mai 2009 pentru inculpatul M.M.I. prin nerecurare.
În cererea de rejudecare după extrădare înregistrată la instanţă, condamnatul a solicitat admiterea acesteia în principiu şi rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost prezent în instanţă, la nici unul din termenele de judecata, iar in şedinţa publică din 10 februarie 2011, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 5221 C. proc. pen., inculpatul fiind judecat şi condamnat în lipsă.
Rejudecând cauza după admiterea in principiu instanţa, în temeiul art. 5221 C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. (3661)/110/2007.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal condamnatul M.M.I.
Apelul nu a fost motivat în scris.
Prezent în faţa instanţei de apel, condamnatul a declarat că solicită aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., privind procedura recunoaşterii vinovăţiei, că a recunoscut faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penate, probe pe care Ie-a cunoscut şi Ie-a însuşit.
În acest sens, Curtea a procedat la audierea condamnatului.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a respins apelul formulat de M.M.I.
Împotriva deciziei penale evocate a formulat recurs condamnatul, solicitând Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În concret, recurentul-condamnat a reiterat criticile avansate în faţa instanţei de prim control judiciar, învederând că, deşi a fost prezent în faţa primei instanţe, după admiterea în principiu a cererii sale de rejudecare după extrădare, instanţa fondului nu l-a audiat, context procesual în care nu a avut posibilitatea de a se prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., decât în faţa instanţei de apel care a procedat la audierea sa.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a supus dezbaterii cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în raport cu omisiunea instanţei fondului de a se pronunţa asupra cererii esenţiale pentru inculpat, de natură a garanta drepturile sale şi a influenţa soluţia procesului.
Examinând cauza în raport cu criticile formulate, dar şi din perspectiva cazului de casare invocat din oficiu, precum şt în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Cererea de rejudecare după extrădare/predare în baza unui mandat european de arestare a fost formulată de către condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (publicată în M. Of. nr. 174/26.10.2010) şi încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii, stabilindu-se cadrul rejudecării a fost pronunţată la data de 10 februarie 2011, aşadar după introducerea procedurii simplificate în cadrul recunoaşterii vinovăţiei - art. 3201 C. proc. pen.
Observând actele procedurale întocmite de instanţa fondului, după admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, se poate observa că printre alte măsuri ce au fost apreciate a se impune în cauză, instanţa a dispus reaudierea inculpatului.
Deşi prezent în faţa primei instanţe nu s-a procedat la audierea inculpatului.
Mai mult decât atât însă, instanţa fondului nu a respectat dispoziţiile art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora se impune a-l întreba pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, în împrejurarea în care în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare în baza mandatului european de arestare, dispoziţiile art. 404 - 408 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător, regulile de procedură privind judecarea în primă instanţă fiind pe deplin incidente.
În adevăr, instituţia ce reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. în peisajul procesual penal, statuează cu exactitate cu privire la momentul în care inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în cazul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sens în care legiuitorul a statuat că această manifestare procesuală se poate produce până la începutul cercetării judecătoreşti.
Pe de altă parte, însă, nu se poate considera că instanţa de judecată nu ar avea vreo obligaţie de conduită procesuală în aplicarea instituţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., atâta vreme cât, dispoziţiile alin. (3) al acestui articol statuează că la termenul de judecată, instanţa întreabă inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Însă, ceea ce este semnificativ în cauză, a reţinut instanţa de recurs, din perspectiva incidenţei prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., o reprezintă faptul că ulterior momentului procesual al admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare în baza unui mandat european de arestare, instanţa fondului nu a procedat la începerea cercetării judecătoreşti, astfel cum art. 322 C. proc. pen. impuneau, context în care inculpatul a fost lipsit de posibilitatea legală de a se prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., până la debutul cercetării judecătoreşti.
În virtutea considerentelor ce preced şi constatând incidenţa cazului de casare reglementat de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., pus în discuţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (din oficiu) s-a admis recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 25 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
S-a casat decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 225/D/2011 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului Bacău, secţia penală, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 6027/110/2009* la data de 24 iulie 2012.
În cererea de rejudecare după extrădare condamnatul M.M.I. a solicitat admiterea acesteia în principiu şi rejudecarea cauzei întrucât nu a fost prezent la instanţă, la nici unul din termenele de judecată. în şedinţa publică din 11 septembrie 2012, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 5221 C. proc. pen., inculpatul fiind judecat şi condamnat în lipsă.
În vederea rejudecării cauzei s-a procedat mai întâi la audierea inculpatului, ocazie cu care a solicitat instanţei aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se fără în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1038/P din 11 mai 2007, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- C.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 293 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă şi în formă continuată, constând în aceea că, la începutul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiind instigat de inculpatul M.M.l., i-a indus în eroare pe reprezentanţii a 9 (nouă) societăţi comerciale din ţară, prin încheierea de contracte comerciale semnate în fals, cauzând un prejudiciu total de 447.511,01 RON, iar la data identificării sale, respectiv data de 17 noiembrie 2006, şi-a declinat identitatea falsă în faţa lucrătorilor din cadrul Poliţei municipiului Oneşti
- M.M.I. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aflate în concurs real, constând în aceea că la începutul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a instigat pe inculpatul C.Ş. să comită infracţiunile descrise mai sus.
Astfel, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În vara anului 2006, M.M.I. era barman la o firmă de pe litoral, iar C.Ş. avea o slujbă la Şantierul Naval Constanţa, cei doi cunoscându-se pe plajă. Cu acel prilej, inculpaţii M.M.I. i-a propus lui C.Ş. să intre în afaceri şi, mai mult decât atât, să lucreze împreună.
În perioada respectivă C.Ş. locuia într-o căsuţă socială şi era dispus să facă orice sacrificiu pentru a asigura familiei sale condiţii decente de viaţă. Aflându-se într-o asemenea situaţie, a acceptat propunerea făcută de M.M.I., de a veni la Tg. Ocna, mai ales că i-a propus un câştig de 5.000 euro/lună, până la sfârşitul anului, deşi nu avea absolut nicio experienţă în afaceri, însă, orbit de câştigul promis, era dispus să facă orice i s-ar fi cerut. Pentru mai multă siguranţă, inculpatul C.Ş. a cerut şi acţiuni în cadrul societăţii, despre care aflase că era una de prestigiu. Cererea fiindu-i acceptată, cei doi s-au deplasat la notar, unde, printr-un act adiţional, i s-au cesionat 581 acţiuni, cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 1%, aceste modificări fiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Inculpatul C.Ş. nu se lămurise cu privire la obiectul de activitate ai firmei la care a devenit acţionar, aflând doar că aceasta cumpăra şi vindea mărfuri dintre cele mai diverse.
Cei doi au stabilit şi modul de lucru. Astfel, inculpatului M.M.I. îi revenea sarcina de a identifica firmele de la care SC "E." SA Tg. Ocna urma să cumpere mărfuri, lăsând comenzi telefonice, celuilalt inculpat revenindu-i sarcina să se recomande la negocieri, ca fiind administratorul societăţii. M.M.I. l-a învăţat pe C.Ş. cum să completeze înscrisurile necesare derulării contractelor, precum şi documentele de plată, fixându-i, totodată, un program de întâlnire cu reprezentanţii societăţilor comerciale, care aveau mărfuri de vânzare.
Inculpatul M.M.I. primise arhiva SC E. SA Tg. Ocna, ştampila, carnetul de file CEC albe, evidenţa contabilă, potrivit procesului verbal din 12 septembrie 2006.
La data de 26 octombrie 2006, C.Ş., dându-se M.M.I., a încheiat şi semnat în calitate de administrator al SC "E." SA Tg. Ocna două contracte de închiriere a două spaţii comerciale (hale), unul cu SC "T.S. SRL Oneşti şi celălalt cu SC "T." SRL Tg. Ocna .
La data de 30 octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a deschis un cont de virament la SC "Banca U." România, Sucursala Bacău, specimenul de semnătură aparţinând lui M.M.I.
Începând de la sfârşitul lunii octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a stabilit relaţii comerciale cu mai multe societăţi comerciale din ţară, lăsând comenzi, primind oferte, facturi proformă, încheind contracte de colaborare sau de vânzare cumpărare.
În toate convenţiile cu partenerii de afaceri, se stabilea că plata preţului urma să fie făcută la scadenţă, care în general era de 30 de zile de la primirea mărfii, cu filă CEC sau bilet la ordin.
În acest interval de timp, marfa urma să fie vândută, iar banii însuşiţi fără a mai intra în conturile de virament ale firmei, decontarea CEC-ului ori a biletelor la ordin neputându-se face de către bancă din lipsa de disponibil cât şi pentru lipsa semnăturilor autorizate.
Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a durat aproximativ 2 săptămâni.
Împotriva reprezentanţilor SC "E." SA Tg. Ocna au început să curgă sesizările penale.
Prima sesizare penală a fost primită la Poliţia mun. Oneşti la data de 17 noiembrie 2006 şi a fost formulată de C.l.F., şef departament comercial la SC I. SA Ploieşti, firmă ce comercializa, printre altele, produsul A.B., produs de antiseptizare a cherestelei din fag aburit.
Din conţinutul sesizării penale şi a declaraţiilor reprezentantului legal al firmei de mai sus, rezultă că a fost contactat la data de 24 octombrie 2006 de către M.M.I., care s-a prezentat ca administrator la SC E. SA Tg. Ocna şi s-a arătat interesat să cumpere produsul A.B., pe care, la rândul său, urma să-l vândă fabricilor din zonă care prelucrau lemnul şi cu care avea încheiate contracte.
După mai multe discuţii telefonice, pe 28 octombrie 2006, a primit o comandă pentru 500 litri de A.B. Furnizorul a întocmit un proiect de contract de vânzare-cumpăraredin 1 noiembrie 2006, pe care l-a înaintat prin fax la SC E. SA Tg. Ocna, fiindu-i restituit la data de 3 noiembrie 2006, semnat de C.Ş., în locul lui M.M.I.
La data de 7 noiembrie 2006, a fost livrată cantitatea de 456 kg produs, prin delegatul D.A. (şofer). Acesta din urmă s-a întâlnit la Tg. Ocna cu C.Ş., care s-a prezentat drept M.M.I., deplasându-se apoi împreună la sediul SC E. SA Tg. Ocna, unde inculpatul C.Ş. a semnat factura, confirmând astfel primirea mărfii, aplicând şi ştampila SC E. SA Tg. Ocna . Tot el a semnat şi ştampilat ordinul de deplasare al conducătorului auto şi a completat, semnat şi ştampilat biletul la ordin, cu scadenţă la 18 decembrie 2006 . Delegatul, observând scadenţa la 40 de zile, nicidecum de 30 de zile cum se stipulase în contract, l-a sunat pe superiorul său, martorul C.l.F., care însă, i-a permis să descarce marfa, precizând că în cel mai scurt timp va veni la SC E. SA Tg. Ocna, pentru a clarifica lucrurile.
A doua zi, adică pe 8 noiembrie 2006, martorul C.l.F. a sosit în judeţul Bacău, fiind îndrumat telefonic de către M.M.I., să vină la sediul societăţii din Tg. Ocna, unde urma să discute cu M.C. (în realitate cu inculpatul C.Ş.).
La sediul societăţii, a primit de la acesta din urmă o copie a certificatului de înregistrare fiscală a SC E. SA Tg. Ocna, precum şi un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare încheiat prin corespondenţă (fax). Martorul C.l.F. a sesizat că în contract era trecut contul de virament al firmei la Banca R., pe câtă vreme biletul la ordin avea indicat contul Băncii U. Bacău. Faţă de această neregulă, au căzut de acord cu toţii ca să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare. Astfel, la data de 9 noiembrie 2006, martorul C.I.F. s-a întâlnit cu cei doi reprezentanţi ai SC E. SA Tg. Ocna. Cu acel prilej, a completat şi semnat un nou contract comercial, pe care i l-a dat inculpatului M.M.I. pentru ca şi acesta să-l semneze.
Acesta, sub pretextul că trebuie să consulte un jurist, a ieşit din încăpere împreună cu inculpatul C.Ş., care, într-o încăpere alăturată, a semnat contractul în locul lui M.M.I., aplicând şi ştampila societăţii. Martorul C.l.F., fiind în continuare suspicios s-a interesat la Banca U. Bacău, de unde a aflat că semnătura şi ştampila de pe biletul la ordin emis de C.Ş. nu corespund cu specimenele din bancă, motiv pentru care a depus plângerea penală . Acest martor a fost de faţă când C.Ş. s-a prezentat drept M.C. organelor de poliţie. Conform înţelegerii prealabile, de valorificarea mărfurilor se ocupa inculpatul M.M.I.
Inculpatul M.M.I. i-a propus reprezentantului legal al SC I. SA Ploieşti să-i restituie o parte din marfă, aproximativ 300 kg. Acesta fiind de acord, în cursul urmăririi penale, a recuperat 263 kg A.B. Cele 5 (cinci) bidoane a 60 litri fiecare au fost ridicate potrivit declaraţiei inculpatului C.Ş. de undeva de pe câmp, unde fusese aşezate pe primul inculpat şi care îi dezvăluise locul unde puteau fi găsite.
Prejudiciul suferit (36.483,50 RON) fiind parţial recuperat, SC I. SA Ploieşti s-a constituit parte civilă cu diferenţa de 15.422,28 RON, plus penalităţile aferente potrivit contractului încheiat . La data de 17 noiembrie 2006, C.Ş. a fost reţinut pentru 24 ore. Martorului C.l.F. prezentându-i-se fotografia lui M.M.I., acesta l-a recunoscut ca fiind cel cu care s-a întâlnit pe 9 niembrie 2006 la Oneşti şi care s-a prezentat sub numele real, precum şi pe C.Ş. în persoană, care s-a prezentat sub numele de M.C.
La data de 22 noiembrie 2006, la Poliţia mun. Oneşti, s-a depus sesizarea penală a numitului L.H., director de zonă la SC D.I. SRL Sibiu, care a sesizat faptul că această societate a livrat 710 bucăţi plase sudate SC "E." SA Tg. Ocna în valoare de 57.074,55 RON pentru plată fiind emis un bilet la ordin, fără ca semnătura şi ştampila aplicate să corespundă cu specimenele existente în bancă .
"Afacerea" s-a făcut prin aceeaşi modalitate ca în primul caz, în sensul că, inculpatul M.M.I. a stabilit contractul cu firma, prezentându-se drept S.E., iar C.Ş. s-a prezentat în faţa şoferului, care a adus marfa, pe care a recepţionat-o, a completat, semnat şi ştampilat biletul la ordin, pe care l-a înmânat acestuia la 14 noiembrie 2006, cu scadenţa la 18 decembrie 2006.
Datorită faptului că inculpatul M.M.I. nu găsise cumpărător pentru cele 710 bucăţi plase sudate, marfa a rămas depozitată în hala închiriată de la SC "T.S." SRL Oneşti, de unde au fost restituite în totalitate furnizorului, pe bază de proces-verbal, motiv pentru care, SC D.I. SRL Sibiu a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenţii în cauză.
La data de 23 noiembrie 2006, la Poliţia mun. Oneşti, s-a depus o plângere penală din partea lui T.N. din Hunedoara, în calitate de reprezentant al SC "M.M.C." SRL Hunedoara, care a sesizat faptul că, la data de 8 noiembrie 2006, societatea pe care o reprezenta a livrat cantitatea de 19.965 kg fier beton către SC "E." SA Tg. Ocna în valoare de 39.201,28 RON. Pentru plata, beneficiarul mărfii a emis fila CEC în alb, stabilindu-se de comun acord ca dată a plăţii ziua de 8 decembrie 2006. Vânzarea-cumpărarea mărfii s-a desfăşurat la fel ca în cazurile precedente. Din partea SC "E." SA Tg. Ocna, s-a discutat cu o persoană, care s-a prezentat drept N.E., proiectul de contract s-a transmis prin fax, inculpatul C.Ş. l-a semnat din partea SC E. SA Tg. Ocna, restituindu-l tot prin fax.
La data de 9 noiembrie 2006, societatea furnizoare a trimis marfa prin delegatul său O.C. Marfa a fost descărcată la depozitul din Oneşti al SC E. SA Tg. Ocna, fiind recepţionat tot de inculpatul C.Ş., care a emis fila CEC, în valoare de 39.201,28 RON.
Înainte de scadenţă, respectiv la 21 noiembrie 2006, SC M.M.C. SRL Hunedoara a fost înştiinţată de către lucrătorii Poliţiei Oneşti că semnătura de pe fila CEC sus-menţionată nu este cea autorizată.
Cum marfa nu fusese vândută şi se mai afla în acel depozit din Oneşti, unde fusese descărcată, la data de 22 noiembrie 2006, a fost ridicată de unitatea păgubită, care astfel a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenţii în cauză, întrucât şi-a recuperat prejudiciul. Delegatul firmei vânzătoare, O.C., i-a recunoscut pe C.Ş. ca fiind persoana care i-a înmânat fila CEC.
La data de 14 noiembrie 2006, P.I., administrator al SC R.I. SRL Oneşti a sesizat faptul că pentru plata unor anvelope vândute către SC T.S. SRL Oneşti, i-a fost girată fila CEC emisă de SC E. SA Tg. Ocna, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă de mandat al semnatarului . Fila CEC a fost înmânată de C.Ş. pe 26 octombrie 2006 lui G.C., administrator al SC T.S., odată cu încheierea contractului de închiriere al depozitului din Oneşti. Fila CEC a fost completată la rubrica "Cont" şi "cod" de către inculpatul M.M.I., însă la rubrica "la ordin", precum şi suma în litere şi cifre, a fost completată de inculpatul C.Ş., care a şi semnat-o, iar restul menţiunilor de către V.E., angajată a SC T.S. SRL Oneşti. Data emiterii, la 28 noiembrie 2006, a fost trecută conform înţelegerii. La scurt timp, fila CEC a fost girată SC R.I. SRL, de unde SC T.S. luase marfa în valoare de 18.810,09 RON, care a introdus-o în bancă. G.C. şi V.E. l-au recunoscut din fotografii pe C.Ş., ca fiind cel care a semnat contractul de închiriere dn partea SC E. SA Tg. Ocna.
În cursul urmăririi penale, SC R.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 12.700 RON. Datorită faptului că pentru aceeaşi sumă de 12.700 RON, s-a constituit parte civilă SC T.S. SRL Oneşti, înstărea a cerut celor două societăţi comerciale să procedeze la efectuarea unui punctaj în vederea localizării prejudiciului. Din cuprinsul adresei, s-a aflat că SC R.I. SRL a încasat suma de 12.700 RON, aferentă filei CEC emisă de SC E. SA Tg. Ocna, ceea ce înseamnă că paguba s-a localizat la SC T.S. SRL Oneşti, firmă cu care SC E. SA Tg. Ocna încheiase contractul de închiriere.
La data de 13 decembrie 2006, reprezentantul SC R. SRL Odorheiu Secuiesc, M.A., a sesizat printr-o plângere organele de poliţie despre faptul că M.M.I., administrator al SC E. SA Tg. Ocna a păgubit unitatea pe care o reprezintă cu suma de 71.097,75 RON, prin inducerea în eroare.
Reprezentantul legal al acestei firme a fost înşelat la fel cum au fost înşelaţi şi reprezentanţii celorlalte firme.
În afara cazurilor prezentate, în care actele materiale de înşelăciune s-au consumat, cei doi inculpaţi s-au făcut vinovaţi de alte trei acte materiale de înşelăciune, care au rămas în faza de tentativă.
Astfel, la data de 3 noiembrie 2006, M.M.I. a expediat prin fax o comandă către SC "R." SA Ilfov, fiind încheiat şi un contract de colaborare, la data de 14 noiembrie 2006, la acel moment pentru garantarea plăţii mărfii în valoare de 21.692,12 RON. Cu acel prilej C.Ş. a emis un bilet la ordin pe care l-a semnat în fals.
Datorită intervenţiei organelor de urmărire penală, marfa din factură nu a mai fost livrată, astfel că firma din jud. Ilfov nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în faza de tentativă.
O situaţie similară a existat şi în ceea ce priveşte firma SC "T.I." SRL Bucureşti, cu care SC "E. SA Tg. Ocna a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 07 noiembrie 2006. Pentru marfa din factura din 17 noiembrie 2006, s-a emis un bilet la ordin, semnat în fals de către inculpatul C.Ş., în valoare de 33.469,72 RON. Negocierea "afacerii" s-a făcut prin telefon, iar contractul a fost semnat prin corespondenţă (fax).
Din partea E. SA Tg. Ocna, la convorbirile telefonice, a participat un bărbat, care s-a recomandat N., firma fiind reprezentată şi de un anume P. Marfa a fost adusă în Oneşti cu mijlocul de transport al furnizorului, însă, pentru descărcarea acesteia trebuia să fie contactat măcar unul din reprezentanţii firmei cumpărătoare, care nu era de găsit. La numărul de telefon cunoscut de reprezentanţii SC "T.I." SRL Bucureşti, a răspuns un ofiţer de poliţie, care efectua cercetări în cauză, privind alte înşelăciuni şi care, prin intervenţia sa, a împiedicat descărcarea mărfii din factură în valoare de 33.469,72 RON, fapta celor doi inculpaţi rămânând în faza de tentativă.
La data de 8 noiembrie 2006, un bărbat, care s-a prezentat N., din partea SC E. SA Tg. Ocna, a comandat mărfuri (tapet prevopsit) de la S.S.E.C. SRL din jud. Timiş, despre care a aflat de pe internet. Comanda a fost transmisă prin fax, la data de 11 noiembrie 2006, semnată de administratorul M.M.I.. Furnizorul a întocmit şi expediat prin fax factura proformă în valoare de 71.880,46 RON, iar beneficiarul a emis biletul la ordin.
La data de 18 noiembrie 2006, marfa a fost adusă în Oneşti, ocazie cu care, şoferul a aflat că reprezentanţii SC "E." SA Tg. Ocna sunt cercetaţi pentru înşelăciune, fals privind identitatea. Datorită acestui fapt, marfa din factura fiscală şi avizul nu a mai fost descărcată, astfel că SC "S.S.E.C." SRL Timiş nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în stare de tentativă.
Inculpatul M.M.I. a părăsit teritoriul României la data de 4 decembrie 2006, deci imediat ce au început cercetările, prin punctul de frontieră Nădlac.
Înainte de a pleca din ţară, inculpatul M.M.I. şi-a vândut toate proprietăţile, motiv pentru care a fost citat la proces prin afişare la Consiliul Local, întrucât nu s-a putut afla adresa acestuia din străinătate. Inculpatul M.M.I. a fost cercetat şi pentru evaziune fiscală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, în calitate de administrator al SC "T.V." SRL Tg. Ocna, cu sediul pe str. M., însă casa părintească a fost vândută în vara anului 2005, când mama sa a plecat în Italia.
Când cei doi inculpaţi au început activitatea infracţională, SC "E." SA Tg. Ocna nu intrase în interdicţie bancară. Chiar dacăriu fusese semnalate incidente de plăţi, firma nu avea disponibil în conturile ele virament deschise. Din vânzarea mărfurilor primite în luna noiembrie 2013, nicio sumă nu a intrat în contul firmei SC "E." SA Tg. Ocna, ceea ce dovedeşte intenţia clară de însuşire pe nedrept a banilor obţinuţi pin inducerea în eroare a furnizorilor.
Inculpatul C.Ş. susţine că nu a primit nimic în valorificarea mărfurilor recepţionate, ci sumele obţinute din valorificarea acestora au fost însuşite de către M.M.I. Chiar dacă aceasta a fost realitatea, împrejurarea nu are relevanţă juridică, deoarece exista înşelăciune în convenţii şi atunci când folosul material injust a fost primit de către o altă persoană. Oricum, inculpatul C.Ş., acceptând să-şi dea o altă identitate şi să semneze acte în fals, a urmărit păgubirea agenţilor economici de la care a primit mărfuri dintre cele mai diverse. Sus-numitul a acceptat să-i inducă pe alţii în eroare, dar nu a acceptat ca la rându-i să fie o victimă a partenerului său M.M.I., însă când a acceptat să intre în aceste afaceri necurate, trebuia să se gândească la o asemenea posibilitate.
Tot din declaraţiile inculpatului C.Ş., rezultă că inculpatul M.M.I. a vândut mărfurile, achiziţionate prin înşelăciune, sub preţul de achiziţie, ceea ce înseamnă o intenţie clară de înşelare a reprezentanţilor agenţilor economici.
Situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de rechizitoriu rezultă din plângerile şi adresele părţilor vătămate, declaraţiile reprezentanţilor acestora, instrumentele bancare în litigiu şi corespondenţa primită de la unităţile bancare; documentele referitoare la înfiinţarea şi administrarea SC "E." SA Tg. Ocna; contractele de închiriere; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbal de ridicare de bunuri; procesele-verbale de ridicare de scripte de comparaţie; procese-verbale de recunoaştere din grup; declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului C.Ş.
Având în vedere cererea formulată de inculpatul M.M.I. înainte de începerea cercetării judecătoreşti, de a se judeca conform art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul a admis această cerere întrucât din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea sa.
Fiind stabilită vinovăţia acestuia, instanţa de fond a reţinut că la individualizarea pedepsei se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, valoarea prejudiciului precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal, de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa.
Având în vedere datele cauzei, instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenţie.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 august 2009 la zi.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul
1. neaplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. aşa cum a fost condamnat iniţial.
2. neaplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
3. greşitei menţineri a stării de arest a inculpatului având în vedere că acesta nu este arestat preventiv ci se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penala nr. 152 din 27 noiembrie 2012 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 236 din 25 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009*.
A dispus desfiinţarea sentinţei penale atacate în parte cu referire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune, neaplicarea pedepsei complimentare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., greşita aplicare a art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. şi reţinând cauza spre rejudecare, pe fond:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
A menţinut pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşrea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat 9 (nouă) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b) şi c) C. pen.
Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi lit. b), c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. referitoare la menţinerea stării de arest, precum şi aplicarea art. 88 C. pen. referitoare la deducerea reţinerii şi stării de arest.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa aplicată perioada executată în baza vechilor forme de executare emise în baza sentinţei penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău de la data de 15 august 2009 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs condamnatul M.M.I., fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de şedinţă atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 decembrie 2013 sub nr. 6027/110/2009**.
În concluziile orale apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat M.M.I. a criticat decizia pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3959 pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea în tot, ca legală şi temeinică a sentinţei penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău, apreciind că de 8 ani închisoare stabilită de instanţa de fond constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului recurentului condamnat M.M.I., precum şi ultimul cuvânt al condamnatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpat privitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa de 9 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii făptuitorului de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei şi făptuitorului.
În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiei de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, fapta pentru care inculpatul M.M.I. a fost condamnat de instanţa de control judiciar este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat, activităţile ilicite desfăşurate, importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor sale şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedenţa penală) apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de instanţa de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social a infracţiunii, dar şi poziţiei procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare este justă şi proporţională, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.
Prin urmare, Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanţa de control judiciar, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin urmare, faţă de cele învederate Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din data de 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din data de 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului condamnat, prevenţia de la 15 august 2009 la 19 decembrie 2012.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4216/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4241/2012. Penal → |
|---|
