ICCJ. Decizia nr. 4241/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4241/2012
Dosar nr. 8999/2/2011
Şedinţa publică din 23 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 8999/2/2011, la data de 21 decembrie 2012, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul Ţ.S.I. şi, în baza art. 1603 C. proc. pen., a fost modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului, prin decizia penală nr. 4072 din 21 decembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încuviințându-se ca inculpatul Ţ.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială a judeţului Mureş şi la Bucureşti în perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013 şi ţara pentru a se putea deplasa în Germania, în perioada 26 decembrie 2012 - 5 februarie 2013.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul Ţ.S.I. a formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând ridicarea măsurii obligaţiei de a nu depăși limita teritorială a localităţii de domiciliu şi acordarea posibilităţii părăsirii localităţii în perioada 26 decembrie 2012-15 martie 2013, precum şi încuviințarea părăsirii ţării pentru realizarea de contracte cu parteneri străini, în beneficiul SC S. SA, în perioada 26 decembrie 2012-5 februarie 2013.
În motivarea cererii petentul a arătat că firma menţionată a câştigat mai multe licitaţii, în urma cărora s-au încheiat contracte al căror obiect îl constituie deszăpezirea unor drumuri judeţene din judeţul Mureş, judeţ în care locuieşte şi inculpatul, precum şi faptul că se impune deplasarea în Germania pentru unele activităţi necesare bunului mers al firmei, de buna sau proasta administrare a firmei atârnând viața sutelor de angajaţi ai societăţii comerciale.
Instanţa a admis în parte cererea formulată de inculpat şi a încuviinţat că acesta să poată părăsi localitatea de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială a judeţului Mureş şi la Bucureşti, pentru a lua parte la adunările generale ordinare şi extraordinare ale Federaţiei Române de Fotbal, ca membru al Comitetului Executiv al Federaţiei, pe perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013, apreciind ca suficientă această perioadă.
A mai reţinut instanţa că inculpatul a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar, pentru unele perioade de timp şi nu a împiedicat cu nimic buna desfăşurare a procesului penal, el fiind prezent la toate termenele de judecată.
Instanţa a încuviinţat şi deplasarea acestuia în Germania, pe perioada 26 decembrie 2012-6 februarie 2013, pentru a participa la unele activităţi ce pot avea consecinţe benefice pentru firma al cărei preşedinte de consiliu de administraţie este inculpatul, reţinând că invitaţiile pentru participarea la evenimentele din Germania sunt emise pe numele inculpatului şi sunt altele decât cele invocate în cererea anterioară de modificare a controlului judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în baza art. 1609 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupție a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen procurorul a susţinut că motivele invocate de inculpat prin cererea de modificare a controlului judiciar nu constituie motive temeinice în sensul legii, împrejurare în raport de care în mod greşit instanţa de fond a admis cererea inculpatului Ţ.S.I. În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, rejudecând, respingerea cererii inculpatului Ţ.S.I. privind modificarea controlului judiciar.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei cereri privind modificarea controlului judiciar, cu referire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, privindu-l pe inculpatul Ţ.S.I., care a solicitat încuviințarea instanţei de a părăsi localitatea în anumite perioade de timp, determinate prin cerere.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive se iau în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal ori împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei.
În concepţia legiuitorului român, măsurile preventive au un caracter provizoriu, în sensul că sunt luate în funcţie de existenţa anumitor împrejurări concrete, legate de cauza şi de persoana infractorului.
Drept urmare, schimbarea ori dispariţia temeiurilor unei măsuri preventive, însemnând modificarea considerentelor de drept sau de fapt care au determinat luarea măsurii, impun înlocuirea sau revocarea acestora, după caz.
În cazul modificării controlului judiciar, scopul specificat prin art. 136 alin. (1) C. proc. pen. subzistă, justificând menţinerea măsurii preventive. Prin urmare, nu acesta face obiectul examinării instanţei de judecată învestită cu cererea de modificare a controlului judiciar.
Legiuitorul a statuat posibilitatea modificării sau ridicării, în total sau în parte, a controlului judiciar „pentru motive temeinice”, pe care nu le-a definit, lăsând constatarea acestui caracter la aprecierea judecătorului.
Cu referire la modificarea solicitată în cauză, respectiv încuviințarea depăşirii limitelor localităţii, în perioadele şi zonele arătate, în condiţiile în care scopul măsurii preventive, cu referire la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal subzistă, sintagma motive temeinice priveşte constatarea caracterului esenţial, serios, fundamental al motivelor invocate de inculpat şi, în consecinţă, admiterea cererii, ori lipsa acestui caracter şi respingerea cererii.
Din examinarea motivelor cererii, se constată că în mod judicios prima instanţa a apreciat cu privire la caracterul temeinic al motivelor în raport de care a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ţ.S.I. şi a încuviințat părăsirea localităţii de către acesta pentru deplasarea pe raza judeţului Mureş, în vederea realizării obiectului de activitate al societăţii, cu referire la executarea contractelor de deszăpezire, respectiv la Bucureşti, în perioada 26 decembrie 2012 - 15 februarie 2013, pentru participarea la activităţile Federaţiei Române de Fotbal.
Nu are însă caracter de motiv temeinic deplasarea inculpatului la o serie de conferinţe, în Germania, chiar dacă invitaţiile sunt emise pe numele acestuia, având în vedere că reprezentarea societăţii la aceste conferinţe poate fi asigurată şi prin alte persoane, iar neprezentarea personală a inculpatului la aceste conferinţe, inclusiv nereprezentarea societăţii comerciale, nu implică consecinţe negative certe şi semnificative.
Prin urmare, în lipsa caracterului esenţial, fundamental care să justifice reţinerea îndeplinirii condiţiei statuate de legiuitor, cu referire la motive temeinice, în mod greşit prima instanţa a admis cererea de modificare a controlului judiciar în sensul părăsirii ţării de către inculpat în perioada 26 decembrie 2012 - 05 februarie 2013.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupție împotriva încheierii din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind pe inculpatul Ţ.S.I., va casa în parte încheierea atacată şi, rejudecând, va înlătura dispoziţia privind încuviinţarea ca inculpatul să poată părăsi ţara în perioada 26 decembrie 2012-05 februarie 2013.
Celelalte dispoziţii ale încheierii atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind pe inculpatul Ţ.S.I.
Casează în parte încheierea de şedinţă recurată şi, rejudecând:
Înlătură dispoziţia privind încuviinţarea ca inculpatul Ţ.S.I. să poată părăsi ţara în perioada 26 decembrie 2012 - 05 februarie 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4223/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4244/2012. Penal → |
|---|
