ICCJ. Decizia nr. 4204/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4204 /20 12
Dosar nr. 2369/2/2012
Şedinţa publică din 19 decembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 227 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - republicată, s-au recunoscut următoarele hotărâri pronunţate de către autorităţile judiciare italiene: sentinţa penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la data de 22 decembrie 2005 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare; sentinţa penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2006 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare; sentinţa penală nr. 2251/07 din data de 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia IV penală, rămasă definitivă la data de 14 aprilie 2007 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedepsele de 1 an şi 3 luni închisoare şi 500 euro amendă; sentinţa penală nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia X penală, rămasă definitivă la data de 09 octombrie 2007 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare şi 1.200 euro amendă; sentinţa penală nr. 7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia VI penală, rămasă definitivă la data de 16 decembrie 2008 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedepsele de 4 luni închisoare; sentinţa penală nr. 328/08 din data de 08 august 2008 pronunţată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2008 prin care inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare şi 1.500 euro amendă.
S-a dispus transferarea condamnatului Ş.D.N. din Republica Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009.
S-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
S-a dedus din pedeapsă perioada deja executată de condamnat, de la 04 octombrie 2007 la zi.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedeapsa de 6 ani şi 5 luni închisoare, la data rămânerii definitive a sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 2340/lI-5/2011 din data de 13 martie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a unui număr de şase sentinţe penale pronunţate de instanţe italiene (şi anume sentinţa penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la data de 22 decembrie 2005; sentinţa penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2006; sentinţa penală nr. 2251/07 din data de 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia IV penală, rămasă definitivă la data de 14 aprilie 2007; sentinţa penală nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia X penală, rămasă definitivă la data de 09 octombrie 2007; sentinţa penală nr. 7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia VI penală, rămasă definitivă la data de 16 decembrie 2008 şi sentinţa penală nr. 328/08 din data de 08 august 2008 pronunţată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2008), ca urmare a cererii înaintate de către autorităţile judiciare din Republica Italia de transferare a condamnatului Ş.D.N., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând sesizarea, pe baza documentelor şi a informaţiilor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi ratificată de România prin Legea nr. 76/1996), Curtea a constatat următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 5771/05 din 19 mai 2005 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la 22 decembrie 2005, s-a dispus condamnarea inculpatului Ş.D.N. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 496 C. pen. italian, în fapt reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 21 octombrie 2003, fiind legitimat de politie în oraşul Milano, şi-a declinat o identitate falsă, cu date de stare civilă ale unui cetăţean italian.
2. Prin sentinţa penală nr. 9284/06 din 09 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală, rămasă definitivă la 09 decembrie 2006, inculpatul Ş.D.N. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 477, art. 482, art. 61 n2 şi respectiv art. 494 C. pen. italian, în fapt reţinându-se că persoana condamnată a falsificat o carte de identitate aparţinând cetăţeanului italian S.D., pe care a aplicat fotografia sa, iar la data de 01 mai 2003 acesta şi-a declinat în faţa poliţiei italiene identitatea falsă, prezentându-le cartea de identitate falsificată în maniera descrisă anterior.
3. Prin sentinţa penală nr. 2251/07 din 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia IV penală, rămasă definitivă la 14 aprilie 2007, faţă de inculpatul Ş.D.N. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare şi 500 euro amendă pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 497/1974, motivat de împrejurarea că asupra acestuia a fost găsită o armă de vânătoare, pe care o deţinea ilegal, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la 02 octombrie 2006.
4. Prin sentinţa penală nr. 5238/07 din 10 mai 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia X penală, rămasă definitivă la 09 octombrie 2007, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 1.200 euro amendă pentru infracţiunile prevăzute de art. 100, art. 628 alin. (1), (3), art. 61 n7 C. pen. italian şi respectiv art. 110, art. 62 n2 C. pen. italian şi art. 12 şi art. 14 din Legea nr. 497/1974; în fapt s-a reţinut în sarcina acuzatului că, la data de 26 august 2006, împreună cu un grup de persoane - parte neidentificate - înarmaţi cu pistoale şi mascaţi au pătruns în incinta unui bar din Milano şi sub ameninţarea cu arma asupra personalului au sustras bani şi bunuri.
5. Prin sentinţa penală nr. 7230/08 din 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia VI penală, rămasă definitivă la 16 decembrie 2008, faţă de inculpatul Ş.D.N. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 477 şi art. 482 C. pen. italian, în sarcina persoanei condamnate reţinându-se că a falsificat cartea de identitate aparţinând cetăţeanului italian A.G.L. prin substituirea fotografiei cu propria sa fotografie.
6. În sfârşit, prin sentinţa penală nr. 328/08 din 08 august 2008 pronunţată de Tribunalul din Trento, rămasă definitivă la 24 noiembrie 2008, inculpatul Ş.D.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 1.500 euro amendă pentru infracţiunile prevăzute de art. 110 şi art. 628 alin. (I) şi (III) C. pen. italian, ca situaţie de fapt, instanţa reţinând că, la data de 03 iulie 2006 împreună cu mai mulţi inculpaţi, persoana condamnată a sustras suma de 28.000 euro dintr-o filială a „Cassa Rurale Alta Văile di Sole e Pejo" din localitatea M.C., după ce i-au ameninţat pe funcţionari cu arma şi i-au imobilizat, închizându-i în grupul sanitar.
Din informaţiile comunicate de către autorităţile judiciare din Republica Italiană cu privire la situaţia executării pedepsei, a rezultat că prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009 s-a stabilit că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a pedepselor anterior menţionate este de 7 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă din care se scade o perioadă deja executată de 1 an închisoare, astfel încât pedeapsa totală pe care condamnatul trebuie încă să o execute este aceea de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă. Potrivit aceluiaşi document, precum şi certificatului de executare a pedepselor concurente emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale din 09 decembrie 2010, executarea acestei pedepse rezultante a început la data de 04 octombrie 2007 şi urmează a se împlini la termen la data de 03 martie 2014, cu posibilitatea eliberării anticipate pentru o perioadă de 225 de zile.
În raport cu faptele reţinute în hotărârile definitive de condamnare anterior menţionate, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, faptele reţinute în sarcina condamnatului prin cele şase sentinţe penale pronunţate de instanţele italiene au corespondent şi în legislaţia penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de prezentare sub o identitate falsă prev. de art. 293 C. pen. (pentru faptele din sentinţa penală nr. 5771/05 din data de 19 mai 2005 a Tribunalului din Milano, secţia V penală, respectiv sentinţa penală nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 a Tribunalului din Milano, secţia V Penală), fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. (pentru faptele din sentinţele penale nr. 9284/06 din data de 09 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia V penală şi nr. 7230/08 din data de 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia VI penală), nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. (pentru fapta din sentinţa penală nr. 2251/07 din data de 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia IV penală) şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) C. pen. (pentru fapta din sentinţa penală nr. 5238/07 din data de 10 mai 2007 pronunţată de Tribunalul din Milano, secţia X penală), respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. e) şi alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. (pentru fapta din sentinţa penală nr. 328/08 din data de 08 august 2008 pronunţată de Tribunalul din Trento).
În ceea ce priveşte felul şi durata pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită spre executare prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a constatat că aceasta este compatibilă cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menţionate, precum şi celorlalte dispoziţii incidente [art. 34 lit. e) C. pen. şi art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen.].
Prin declaraţia din data de 27 septembrie 2010, condamnatul şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecinţele juridice care decurg din acest consimţământ.
În cursul judecării acestei cauze, condamnatul a fost legal citat, la actualul loc de deţinere din Republica Italia (Penitenciarul Augusta), neexprimând vreo poziţie din care să rezulte că şi-a retras consimţământul la transferare.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a conchis că, în privinţa condamnatului Ş.D.N., sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, toate cele şase hotărâri de condamnare pronunţate împotriva persoanei transferabile Ş.D.N. în statul italian sunt definitive şi executorii, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare acesta mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii şi a consimţit în mod liber la realizarea transferării, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanţele italiene constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 162 raportat la art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut cele şase hotărâri de condamnare anterior menţionate şi a dispus transferarea condamnatului Ş.D.N. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, respectând felul şi durata acesteia (astfel cum a fost stabilită spre executare de către autorităţile italiene).
În ceea ce priveşte executarea pedepsei amenzii de 2000 euro, stabilită în sarcina persoanei transferabile de către autorităţile judiciare ale statului solicitant, această dispoziţie a fost dată în aplicarea deciziei nr. 3/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, la data de 12 martie 2012, publicată în M. Of., Partea I nr. 281 din 27/04/2012 prin care admiţându-se recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a stabilit că în cazul în care printr-o hotărâre penală străină s-a dispus atât condamnarea la pedeapsa închisorii, cât şi condamnarea la pedeapsa amenzii, instanţa de judecată sesizată în scopul recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare în integralitatea ei şi al transferării persoanei condamnate, se pronunţă atât cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate, cât şi cu privire la executarea pedepsei amenzii aplicate prin hotărârea penală străină de condamnare, decizie obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 4145 alin. (4) C. proc. pen.
De asemenea, corespunzător dispoziţiilor din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
Sentinţa a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin motivele de recurs, Ministerul Public a solicitat casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se dispună transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare şi urmând a se deduce prevenţia de la 02 octombrie 2006 la zi.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat.
Înalta Curte retine că deşi instanţa de fond a recunoscut toate hotărârile de condamnare ale privitoare la persoana transferabilă Ş.D.N., în mod greşit a dispus transferarea acestuia în România pentru continuarea executării unei pedepse rezultante, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, întrucât acest înscris stabilea doar restul de pedeapsă rămas neexecutat nu pedeapsa în integralitatea ei.
Înalta Curte reţine că prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, s-a stabilit că pedeapsa principală rezultată din acumularea totală a pedepselor anterior menţionate este de 7 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă şi nu cea de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă cum în mod greşit a reţinut instanţa Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa recurată.
De asemenea, potrivit aceleiaşi Ordonanţe de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009, din această pedeapsă principală rezultantă respectiv, cea de 7 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, urmează a se deduce perioada deja executată, de la 02 octombrie 2006 la zi şi nu de la data de 04 octombrie 2007 la zi cum în mod greşit a dedus instanţa Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa recurată.
Totodată, Înalta Curte va înlătura dispoziţia privind interzicerea condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), întrucât prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009 nu s-a stabilit şi pedeapsa accesorie.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 227 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană solicitată Ş.D.N.
Se va casa în parte sentinţa recurată numai în ceea ce priveşte durata pedepsei închisorii pentru care s-a dispus transferarea condamnatului Ş.D.N. în vederea continuării executării acesteia într-un penitenciar din România, perioada executată care trebuie dedusă şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi rejudecând:
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană solicitată în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 227 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană solicitată Ş.D.N.
Casează în parte sentinţa recurată numai în ceea ce priveşte durata pedepsei închisorii pentru care s-a dispus transferarea condamnatului Ş.D.N. în vederea continuării executării acesteia într-un penitenciar din România, perioada executată care trebuie dedusă şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi rejudecând:
Dispune transferarea condamnatului Ş.D.N. din Republica Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare şi 2.000 euro amendă, astfel cum a fost stabilită prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 5000/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano - Biroul Executări Penale la data de 17 noiembrie 2009.
Înlătură dispoziţia privind interzicerea condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
Deduce din pedeapsă perioada deja executată de condamnat, de la 02 octombrie 2006 la 19 decembrie 2012
Dispune emiterea mandatului de executare cu privire la pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană solicitată în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2012. Penal. Nerespectarea regimului... | ICCJ. Decizia nr. 4211/2012. Penal → |
|---|
