ICCJ. Decizia nr. 444/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 444/2012
Dosar nr. 53562/3/2011
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dos, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 608 din 31 august 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 3201 pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.
În baza art. 61 alin (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 994 din 28 decembrie 2009 a Judecătoriei Slobozia şi s-a contopit restul rămas de executat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicat inculpatului prin sentinţa penală nr. 332 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1710 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, de 716 zile, cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, în final inculpatul având de executat 8 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.351,44 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C.U. S.P., precum şi a dobânzilor legale aferente acestei sume care se vor calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că partea vătămată I.F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti de luare faţă de inculpat a măsurii de siguranţă prevăzute de art. 113 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 februarie 2011 la zi.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.G.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că, în data de 19 februarie 2011, în jurul orelor 1000, pe fondul consumului de alcool şi în urma unor dispute verbale, inculpatul I.G. a lovit în mod repetat, cu un cuţit, în zone vitale, pe partea vătămată I.F., fiul său în vârstă de 23 de ani, cauzându-i mai multe plăgi înjunghiate în zona pieptului, care i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că, în încăperile locuinţei, în curte, precum şi pe poarta de acces în curtea Postului de Poliţie, au fost descoperite şi ridicate urme de sânge;
- declaraţiile părţii vătămate I.F., potrivit cărora în seara zilei de 19 februarie 2011, pe fondul consumului de alcool şi în urma unor discuţii contradictorii cu tatăl său, inculpatul I.G., a fost înjunghiat de acesta cu cuţitul în piept şi în spate provocându-i leziuni care au necesitat internarea de urgenţă;
- declaraţiile martorilor P.E. şi R.S. din care rezultă, în esenţă, că, în seara zilei de 19 februarie 2011, după ce părţile au consumat băuturi alcoolice la locuinţa acestora, pe fondul unor discuţii contradictorii, inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuţit în piept;
- raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 206.196 din 28 aprilie 2011 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, ale cărui concluzii sunt în sensul că, tricoul pus la dispoziţie prezintă patru urme tăiat-înţepate dispuse, două în regiunea laterală dreapta a abdomenului (corespondent anatomic), o urmă în regiunea laterală stânga a abdomenului (corespondent anatomic) şi o urmă în regiunea ombilicală (corespondent anatomic), create prin înţepare şi tăiere de un obiect tăietor-înţepător (probabil cuţit);
- raport de expertiză medico-legală nr. Al/3911/2011 al I.N.M.L. „Mina Minovici", ale cărui concluzii sunt în sensul că, partea vătămată I.F. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător (posibil cuţit); pot data din 19 februarie 2011; au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale;
- declaraţiile inculpatului I.G.
Totodată, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legate psihiatrice din care a rezultat că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 267 din 18 octombrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 608 din data 31 august 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 53562/3/2011, a dedus prevenţia inculpatului de la 19 februarie 2011 la 18 octombrie 2011 şi a menţinut starea de arest a acestuia, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.G., solicitând admiterea recursului pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei având în vedere atitudinea sa de recunoaştere, instanţa de fond reţinându-i dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, a arătat că pedeapsa aplicată, în cuantum de 8 ani este aproape de maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, apreciind că s-ar putea aplica o pedeapsă mai mică.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată, prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv, cuantumul pedepsei aplicate, se constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de fond, este legală şi temeinică.
În acestă ordine de idei, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte (fapta a fost săvârşită în mod spontan, ca urmare a faptului că cei doi s-au înjurat şi apostrofat reciproc), împrejurările în care aceasta a fost comisă, raportul de rudenie dintre inculpat şi partea vătămată, precum şi modalitatea de săvârşire.
Nu în ultimul rând, prima instanţa a ţinut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care a conştientizat gravitatea faptei sale şi a încercat să îşi reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei imputate, fiindu-i astfel reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., precum şi de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că inculpatul are antecedente penale, este o persoană care creează probleme în societate, aspect reţinut din fişa de cazier de la dosar.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 februarie 2011 la 16 februarie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 415/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
