ICCJ. Decizia nr. 445/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 445/2012

Dosar nr. 29412/3/2010

Şedinţa publică din 16 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 478 din data de 16 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 29412/3/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului P.G.M.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G.M.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului P.G.M.S.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de risc.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului V.A.F.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.G.M.S. a unui telefon mobil marca „Nokia" şi a unei cartele SIM Cosmote, către inculpatul V.A.F. a unui telefon mobil marca „Nokia" şi a unei cartele SIM Cosmote, a unui telefon mobil marca „Samsung", a unei cartele SIM Vodafone, a unui portmoneu de culoare neagră, a unui card Raiffeisen, a unui card Selgros, a două cărţi de vizită inscripţionată Ş.D. şi respectiv P.I. şi către martorul Z.I. a unui telefon mobil marca „Nokia" şi a unei cartele SIM Cosmote.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 1514,5 gr. cannabis şi a cantităţii de 5 gr. cannabis, (rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobei) ambalate şi sigilate cu sigiliul MI şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H din 15 februarie 2011.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cursul lunii ianuarie 2011, inculpaţii V.A.F. şi P.M.G.S. au achiziţionat din Spania cantitatea de 1,5 kg. cannabis pe care au expediat-o spre România prin intermediul firmei de transport S.C. „M.A.T.V." S.R.L., iar in noaptea de 01/02 februarie 2011 au urmărit autocarul înmatriculat sub nr. … aparţinând unităţii comerciale anterior menţionate pe traseul Bucureşti, Str. G. - staţia OMV, Braşov, încercând fără succes să intre in posesia drogurilor.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile denunţătorului N.A.; procesul-verbal din data de 2 februarie 2011, întocmit în mun. Braşov; declaraţiile învinuiţilor V.A.F. şi P.M.G.S.; declaraţiile martorilor Z.I., M.S.M., C.A.C., P.V., C.A.I. şi B.R.F.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 februarie 2011, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 martie 2011, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea; procesele-verbale de percheziţie informatică; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, cu anexele aferente.

Fiind audiaţi, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 256/A din 07 septembrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.G.M.S. şi V.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 478 din data de 16 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 29412/3/2011, menţinând starea de arest preventiv a inculpaţilor şi deducând prevenţia acestora, de la 2 februarie 2011 la zi, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii P.G.M.S. şi V.A.F.

Inculpatul P.G.M.S. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. precizând că renunţă la cel prev. de pct. 10 al aceluiaşi articol din C. proc. pen., indicat în motivele scrise aflate la dosar, solicitând reducerea pedepsei, apreciind că beneficiază de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 în raport de relaţiile primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A mai arătat că reţinerea disp. art. 74-76 C. pen. de către instanţa de fond sunt câştigate cauzei, la acest beneficiu urmând a fi aplicate disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În raport de cele arătate şi de poziţia procesuală, de lipsa antecedentelor, de faptul că a recunoscut şi regretat cele petrecute, conştientizând consecinţele faptelor sale a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi coborârea pedepsei sub cea de 4 ani stabilită, astfel încât să poată fi aplicabile disp. art. 81 sau 86¹ C. pen., pentru a putea termina ultimul an de facultate şi a se reintegra în societate.

Inculpatul V.A.F. a invocat disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se da o eficienţă mai mare disp. art. 74-76 C. pen. reţinute de instanţa de fond în favoarea sa şi stabilirea unei pedepse care să permită aplicarea disp. art. 81 sau 86¹ C. pen. ca şi modalitate de executare, arătând că regretă faptele săvârşite, a realizat faptul că a comis o gravă greşeală şi doreşte să se reabiliteze.

În raport de relaţiile de la Ministerul Public, depuse la dosar, potrivit cărora în urma denunţului său dosarul se află în faza actelor premergătoare a considerat că sunt aplicabile disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, care nu fac referire la finalitatea rezultatului cercetărilor parchetului, ci la atitudinea inculpatului în sensul formulării denunţurilor pentru a ajuta la prinderea şi tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi. Aşa fiind, nu îi este imputabil faptul că denunţurile formulate nu s-au materializat.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând hotărârile pronunţate prin prisma motivului de casare invocat de ambii inculpaţi, respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că deşi prima instanţa a stabilit pedepsele inculpaţilor conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de limitele de pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de natura şi gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care au fost comise, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, reţinând circumstanţe atenuante, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.G.M.S. se impune reţinerea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul acestei instanţe, prin care se arată că în urma unuia dintre denunţurile formulate de acest inculpat s-a constituit Dosarul cu nr. 27/D/P/2011 în care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de o persoană şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de alte două persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/20000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În raport de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, care prevăd că „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată incident acest text de lege, şi pe cale de consecinţă urmând a reduce pedeapsa aplicată inculpatului, va admite recursul inculpatului P.G.M.S. şi va dispune reducerea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.A.F., potrivit aceleiaşi adrese a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul acestei instanţe, în care se arată că deşi inculpatul V.A.F. a formulat două denunţuri, din motive independente de voinţa organelor de urmărire penală acestea nu au putut fi valorificate, astfel că acesta nu va putea beneficia de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În aceeaşi ordine de idei, în rap. de disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd că „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată că inculpatul V.A.F. nu poate beneficia nici de dispoziţiile sus-menţionate, întrucât prin denunţul formulat de acesta nu s-a realizat tragerea la răspundere penală a persoanelor denunţate astfel cum prevede textul de lege în cauză.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată întemeiată solicitarea inculpatului V.A.F. de reindividualizare a pedepsei aplicate, urmând a avea în vedere, aşa după cum şi instanţa de fond a reţinut, atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, respectiv poziţia sa constantă de recunoaştere şi regret a faptelor încă de la primele cercetări în cauză, precum şi colaborarea cu organele de poliţie pentru aflarea şi stabilirea adevărului.

De asemenea, având în vedere modalitatea şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită, faptul că inculpatul a dorit să faciliteze tragerea la răspundere penală şi a altor persoane a care au încălcat legea, din păcate acţiune nefinalizată, precum şi faţă de împrejurarea că pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere şi, în acelaşi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi care să nu conducă la marginalizarea acestuia ca fiinţă umană, Înalta Curte va admite recursul inculpatului V.A.F. şi va dispune reducerea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., făcând şi aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., de la pedeapsa de 5 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte constată că solicitarea inculpaţilor de suspendare condiţionată a executării pedepsei sau suspendării acesteia sub supraveghere nu poate fi primită, apreciind că scopul pedepsei se poate atinge doar prin executarea efectivă.

Ca atare, faţă de toate cele arătate, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în temei art. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpaţii P.G.M.S. şi V.A.F. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte atât Decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 478 din 16 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rejudecând:

În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul P.G.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de risc.

În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul V.A.F. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de risc.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2011 la 16 februarie 2012.

Obligă pe fiecare dintre recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 446/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 444/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 445/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 445/2012. Penal