ICCJ. Decizia nr. 4173/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4173/2012
Dosar nr. 11047/2/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 24 octombrie 2011, petenta V.R.S. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 65 din 16 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 551/2/2009, invocând dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 65 din 16 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 551/2/2009 /150/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 699 din 6 iulie 1950, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, formulată de petenta V.R.S.
Prin Decizia penală nr. 2504 din 30 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 551/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat recursul declarat de revizuenta V.R.S.
În fapt, s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950 pronunţată în Dosarul nr. 372/1950, Tribunalul Militar Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului V.I., în baza art. 209 partea a III-a C. pen. - în reglementarea anterioară - combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică şi confiscarea averii, reţinându-se că inculpatul V.I. a pus bazele unei organizaţii subversive numite "G.S.", prin intermediul căreia acesta încerca să răstoarne ordinea socială existentă la momentul respectiv, iar pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi a întocmit mai multe manifeste, prin care milita pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.
Examinând cererea de revizuire în raport cu prevederile art. 403 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit literaturii şi practicii de specialitate, sunt supus revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
În cauza de faţă, petenta V.R.S. a solicitat revizuirea unei sentinţe prin care fusese, de asemenea soluţionată o cerere de revizuire, nefiind astfel întrunite condiţiile exercitării unei astfel căi extraordinare de atac.
Mai mult, cazul invocat de către petentă, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., vizează descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluţionării cauzei, doctrina şi practica judiciară fiind unanime, în sensul că aceste fapte sau împrejurări noi trebuie să vizeze situaţia de fapt şi nu dispoziţii legale.
Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, text de lege care reglementa procedura acordării de despăgubiri persoanelor condamnate politic, dispoziţii legale care nu au stat la baza hotărârii instanţei de respingere a cererii iniţiale de revizuire formulată de către petentă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 156 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta V.R.S.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuenta V.R.S.
La data soluţionării recursului, respectiv 14 decembrie 2012, recurenta revizuentă a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris.
Examinând hotărârea atacată, pe baza actelor şi materialelor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Din examinarea reglementărilor de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, prin soluţiile date în cauzele întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu se rezolvă fondul cauzei în sensul că nu se stabileşte existenţa faptei şi a vinovăţiei.
În consecinţă, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, în mod corect de către instanţă.
Prin urmare, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, nefiind motive de casare a acesteia, Înalta Curte respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.R.S.
În baza art.192 C. proc. pen., va fi obligată revizuenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.R.S. împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4176/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 483/2012. Penal → |
|---|
