ICCJ. Decizia nr. 508/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 508/2012
Dosar nr. 5610/1/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Cazul contestaţiei în anulare invocat de apărătorul ales al contestatorului a fost cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susţinându-se că în citativ s-au trecut eronat datele adresei, iar prin motivarea în scris de către avocat, apărător ales, s-a menţionat şi art. 386 lit. b) şi d) C. proc. pen.
Faţă de actele dosarului se constată că:
În recurs, s-au acordat 4 termene de judecată;
La primul termen din 03 februarie 2011, intimatul inculpat I.I. a lipsit fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu;
De asemenea, inculpatul a lipsit la termenul din 12 mai 2011, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, când personal a trimis prin fax, concluzii scrise „note de şedinţă" în sensul respingerii recursului părţii civile;
- Şi în sfârşit a lipsit la termenul din 23 iunie 2011, fiind reprezentat de apărător din oficiu, când s-a pronunţat decizia atacată.
Pe de altă parte, analizând actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul a fost citat la adresele indicate, de altfel şi din CI ataşată la dosar, rezultă aceeaşi adresă de domiciliu, încă din anul 2005, încât în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 177 alin. (3) C. proc. pen.
Fără a fi susţinute oral în faţa instanţei şi cazurile prevăzute de art. 386 lit. b) şi d), trebuie precizat că, în dosar nu s-a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare şi nu s-a făcut nici dovada. Pe de altă parte în speţă, nu este incidenţă lit. d) - pronunţarea a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, în condiţiile în care hotărârea a devenit definitivă odată cu pronunţarea în recursul părţii civile de către Înalta Curte, prin decizia atacată.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul refuză repunerea în discuţie a fondului cauzei în sensul casării deciziei contestate şi în consecinţă menţinerea hotărârii instanţei de fond, deci vizează cuantumul pedepsei care în recurs a fost majorat dar şi modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin aplicarea art. 861 C. pen.
Această apreciere este consecinţa observării motivelor scrise ale contestaţiei în anulare.
În aceste condiţii, întrucât nu se regăseşte nici unul din cazurile expuse şi limitativ prevăzute de cod, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, situaţie în care nu se pot analiza susţinerile contestatorului, altele decât cele propriei căi extraordinare de atac.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 192 cu referire la art. 189 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.I., împotriva deciziei penale nr. 2512 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 951/83/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 507/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
