ICCJ. Decizia nr. 518/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 518/2012
Dosar nr. 176/36/2012
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
În baza lucrărilor dosarului:
Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu privire la punerea în executare a mandatului european emis de către Tribunalul de înaltă Instanţă din Caen, Franţa pe numele persoanei solicitate C.V. - recurent în prezenta cauză.
În faţa instanţei româneşti a fost înaintat mandatul european de arestare, iar la 14 februarie 2012, potrivit declaraţiei luate, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, întrucât în România la IPJ Constanţa se fac cercetări cu privire la furtul unei maşini.
Instanţa de fond analizând actele dosarului a constatat că nu există impediment în a admite sesizarea parchetului şi potrivit art. 107 alin. (1) cu referire la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a admis prin sentinţa penală 15/P din 14 februarie 2012 executarea mandatului european de arestare, a menţinut arestarea pe o perioadă de 25 de zile de la 16 februarie 2012 până la 11 martie 2012 şi potrivit art. 111 alin. (1) din aceeaşi lege a dispus ca predarea să se realizeze de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se afla locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată a formulat recurs reiterând aceeaşi motivaţie şi anume că nu a consimţit la predare. Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului se constată că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
S-a dispus arestarea recurentului pe o perioadă de 5 zile conform art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 corect s-a constatat că nu se poate reţine existenţa vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 ce poate conduce la refuzul predării.
Ca atare Înalta Curte va respinge în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.V. împotriva sentinţei penale nr. 15/P din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze Penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 510/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
