ICCJ. Decizia nr. 6/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 6/2012
Dosar nr. 7240/1/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1650 din 2 noiembrie 2010 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții C.A. şi C.V. împotriva ordonanţei nr. 289/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 289/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus, între altele, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror R.C. din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 din C. pen.
Împotriva acestei ordonanțe, petenții au formulat plângere la procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 11851/6691/II-2/2008 din 19 decembrie 2008.
Procurorii au reţinut că nu există indicii privind săvârşirea de către magistratul R.C. a vreunei fapte infracţionale cu prilejul instrumentării cauzei privind decesul deţinutului C.S..
În temeiul art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., petenţii au formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanţei nr. 289/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1650 din 2 noiembrie 2010 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că activitatea desfăşurată de intimată se încadrează într-un cadru de legalitate, astfel că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petenții C.A. şi C.V. au declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţi nu sunt fondate.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat R.C., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenţii, în calitate de părinţi ai defunctului C.S., au formulat plângere penală împotriva magistraţilor implicaţi în instrumentarea şi soluţionarea dosarului ce a avut ca obiect cercetarea cauzelor morţii fiului acestora (decedat la 27 martie 2007 în Penitenciarul C.), precum şi a altor persoane care, prin natura serviciului au avut legătură cu cazul respectiv.
Astfel, la data de 11 februarie 2008, C.A. şi C.V. au declarat, cu referire Ia R.C., că au formulat plângere penală „în legătură cu modul în care a distrus probele materiale ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fata locului";.
La 27 martie 2007, magistratul R.C., însoţită de lucrători de poliţie, fratele decedatului, avocat, salariaţi ai Penitenciarului C., a efectuat o cercetare la faţa locului (camera în care se aflase deţinutul C.S.) întocmind procesul-verbal în care se consemnează ridicarea unor bunuri şi probe, sigilarea acestora într-o cutie şi lăsarea în custodia reprezentanţilor unităţii penitenciare.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 28 martie 2007 al Serviciului Judiciar de Medicină Legală B., moartea lui C.S. a fost neviolentă (patologică), datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui infarct miocardic acut, pe fondul unei ateroscleroze coronariene considerabilă a lumenului coronar; pe cap, trunchi şi membre, cadavrul nu a prezentat leziuni de violenţă; examenul toxicologic general a dat rezultate negative pentru substanţele toxice curente, inclusiv stupefiante, sângele nu conţine acid cianhidric, methemoglobină, alcool etilic, metilic şi nici alţi produşi volatili reductori.
La 30 mai 2007, procurorul R.C., în prezenţa unor salariaţi ai Penitenciarului C. şi a martorilor asistenţi, a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat „am procedat la distrugerea, prin ardere, respectiv prin spargere, după caz, a probelor din următoarele produse, ambalate în plicuri, respectiv recipiente din plastic distincte:....";, nemaifiind utile cercetărilor.
În cauza de faţă, magistratul intimat R.C., în calitate de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, şi-a exercitat atribuţiile cu care a fost investit, probele vizate fiind distruse, avându-se în vedere natura acestora, aspect ce rezultă din chiar conţinutul procesului-verbal din 30 mai 2007 întocmit în Dosarul nr. 2713/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale unei persoane, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Criticile recurenţilor petenţi reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva ordonanţei nr. 289/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii C.A. şi C.V. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., fiecare recurent petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii C.A. şi C.V. împotriva sentinţei nr. 1650 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 781/1/2009.
Obligă fiecare recurent petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7/2012. Penal → |
|---|
