ICCJ. Decizia nr. 7/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7/2012
Dosar nr.11022/2/2011
Şedinţa publică din 03 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 30 decembrie 2011, în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R.G.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că inculpatul R.G., alături de coinculpaţii C.R., C.E., M.A., M.B., S.O., sunt urmăriţi penal pentru infracţiuni de corupţie şi de fals intelectual, în contextul în care au acţionat notari, funcţionari publici cu demnităţi în administraţia locală, R.G. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în fapt imputându-i-se că prin intermediul lui M.A., a pretins suma de 100.000 euro de la denunţătorul P.F., căruia i-a lăsat să înţeleagă că are influenţă asupra numitei G.R.N., director al O.C.P.I. Ilfov pentru a o determina să avizeze planul parcelar, întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Jilava, judeţul Ilfov şi de a emite, cât mai urgent, documentele cadastrale pentru toate terenurile denunţătorului.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală pronunţată în dosarul nr. 10876/2/2011, mandat de arestare preventivă, temeiul legal constituindu-l art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La datele presupuselor fapte penale, inculpatul era vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov.
La termenul de judecată 29 decembrie 2011, instanţa a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, ea îndeplinind condiţiile de formă cerute de dispoziţiile art. 1606 alin. (2) C. proc. pen. dar şi pe cea prevăzută de art. 1602 alin. (1) acelaşi cod.
Examinând pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea loc de muncă, era funcţionar public, dar având în vedere natura infracţiunilor presupus a fi fost săvârşite, calităţile ocupaţionale ale sale cât şi ale coinculpaţilor, sumele mari de bani pretinse, lăsarea sa în stare de libertate la momentul urmăririi penale incipiente, nu este justificată, riscul zădărnicirii aflării adevărului neputând fi eliminat.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele căii de atac fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Liberarea provizorie presupune menţinerea împrejurărilor legale care permit arestarea preventivă, dar instanţa care examinează are latitudinea de a aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii.
Analizând, în condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., cererea, instanţa, examinând toate datele cauzei de la urmărirea penală, a constatat că este netemeinică, la momentul formulării ei existând motive pertinente că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură a zădărnici aflarea adevărului şi buna desfăşurare a fazei procesuale în care el se află, odată ce contextul indiciilor săvârşirii faptelor vizează notari publici, un primar (coinculpatul M.A., primar al comunei Jilava), alţi funcţionari ai administraţiilor sau serviciilor adiacente locale ale judeţului Ilfov şi calitatea sa, aceea de vice-preşedinte al Consiliului Judeţean Ilfov. Ca atare, presupusele fapte săvârşite şi contextul faptic al cauzei justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului constituie pericol că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Pentru considerentele expuse, încheierea fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva încheierii din 30 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 11022/2/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 702/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 698/2012. Penal → |
|---|
