ICCJ. Decizia nr. 8/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 8/2012
Dosar nr.11023/2/2011
Şedinţa publică din 03 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 22 decembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 10876/2/2011, în temeiul art. 1491 alin. (9), raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. a dispus, printre alţii, arestarea preventivă a inculpatului M.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din aceeaşi lege raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. şi de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în fapt reţinându-se că a pretins de la numitul P.F., suma de 500.000 euro, din care a primit efectiv 50.000 euro, el abuzând de prerogativele funcţiei deţinute, astfel dispunând întocmirea unui plan parcelar de către Comisia Locală de Fond Funciar, în acesta să fie incluse toate terenurile solicitantului (23 loturi, în suprafaţă de 23,8 ha, alipite), iar pentru a-şi trafica influenţa, a lăsat să se creadă că va interveni pe lângă numita G.R.N., director al Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov pentru a o determina să avizeze respectivul plan şi să emită documentaţia cadastrală în vederea alipirii terenurilor.
De asemenea, s-a mai reţinut că acelaşi inculpat l-a determinat pe coinculpatul S.O., finul său, să încheie, fictiv, un contract de cesiune, la notariat, cu P.F., prin acesta cel din urmă cedând drepturile asupra a două terenuri, actul fiind autentificat la 28 iulie 2011, astfel atestându-se, nereal, în realitate contractul fiind perfectat pentru garantarea şi ascunderea săvârşirii infracţiunii de luare de mită.
În aceeaşi cauză sunt cercetaţi notarii publici C.R., C.E., M.A., primar al comunei Snagov, judeţul Ilfov, R.G., funcţionar în Consiliul Judeţean Ilfov, solicitantul planului parcelar, interpuşi.
Ulterior, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, respinsă, în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., ca neîntemeiată, prin încheierea din 30 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosarul nr. 11023/2/2011.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a constatat că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus pentru motivele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143, raportat la art. 681 acelaşi cod, existând probe şi indicii temeinice de a se crede că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este urmărit penal, iar persoana inculpatului, modalitatea în care se presupune că a acţionat, reacţia publică indusă de astfel de fapte constituie motiv pertinent şi suficient că lăsarea sa în stare de libertate nu ar fi oportună să asigure buna desfăşurare a procesului penal, inculpatul, prin luarea anumitor măsuri care tindeau la garantarea primirii mitei şi ascunderea săvârşirii infracţiunii, putând încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că încheierea este legală şi temeinică, în ce-l priveşte pe inculpat, condiţia negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul lui şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea art. 1602 alin. (1) şi a art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Aceasta nu înseamnă însă că facultatea amintită poate fi utilizată discreţionar, pentru că s-ar încălca dispoziţiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (10) din Constituţie, art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., ceea ce înseamnă că pornindu-se de la una dintre premisele esenţiale ale liberării provizorii, respectiv subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, or, dacă acestea s-ar schimba, ar înceta, corelativ s-ar impune, fie la cerere, fie din oficiu, înlocuirea, revocarea măsurii arestării, nemaipunându-se problema liberării provizorii.
Deci, pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, cum este în cauză, este necesar să se constate existenţa unor temeiuri, motive, mai puternice decât cele de la luarea măsurii arestării preventive, acestea pentru a convinge că lăsarea în stare de libertate, chiar restrânsă prin controlul măsurilor impuse, nu este însă oportună.
Acestea, în cauză, în acord cu dispoziţiile procedurale în materia măsurilor preventive, cu cele statuate de C.E.D.O., pot privi aspecte legate de buna desfăşurare a procesului penal în faza urmăririi sau de aspecte ce ţin de pericolul social concret al faptelor, mod, mijloace de săvârşire, vătămarea adusă relaţiilor sociale ocrotite.
Ca atare, buna desfăşurare a procesului penal ar putea fi periclitată dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, în aceeaşi cauză fiind urmăriţi mai mulţi participanţi la săvârşirea de infracţiuni de corupţie, unii cu calităţi oficiale (primari, notari, funcţionari în administraţia locală), urmărirea penală este în faza de început, iar de la data arestării preventive s-a scurs un termen scurt.
Garanţiile de ordin personal, familial, starea de sănătate nu înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate, pericol motivat de instanţa care a pronunţat încheierea.
În aceeaşi ordine de idei, susţinerile inculpatului, că faţă de o coinculpată, notar public, nu s-a dispus arestarea preventivă considerându-se starea sănătăţii acesteia, nu constituie un motiv suficient sau obligatoriu pentru a-l pune în liberare provizorie sub control judiciar, instanţa având de apreciat în funcţie de datele fiecărui inculpat.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins.
Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva încheierii din 30 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 11023/2/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
