ICCJ. Decizia nr. 623/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 623/2012
Dosar nr. 3748/116/2011/a2
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 3748/116/2011 (267/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 3002C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor-inculpaţi D.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis fapta pentru care au fost condamnaţi.
S-a reţinut că acuzaţiile aduse inculpaţilor în cauză legitimează în continuare detenţia preventivă a acestora în sensul că interesul public al menţinerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului inculpatului arestat preventiv la libertate.
S-a mai reţinut de asemenea că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană.
Drept pentru care Curtea în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpaţi D.G. şi T.R. solicitând să fie judecaţi în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3)C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 173 din 15 decembrie 2011, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii T.R. şi D.G. (cerere formulată de inculpaţi prin apărători).
În baza art. 20 C. pen.rap. la art. 211 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) ind.7 lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnatpe inculpatul T.R., la 10 ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen.rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.a condamnat pe acelaşi inculpat la 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen.a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art.34 lit. b) şi art. 35 C. pen.inculpatul T.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen.a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la momentul prevăzut de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen.a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 martie 2011, la zi.
În baza art. 20 C. pen.rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2) ind.1 lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G.,la 10 ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen.rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.a condamnatpe acelaşi inculpat la 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen.a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul D.G. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului D.G. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la momentul prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen.a menţinut starea de arest a inculpatului D.G. şi a depus, din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2011, la zi.
A admis cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civileS.M.L. şi D.B.D. şi, luând act şi de acordul inculpatului T.R., a obligat pe inculpaţii T.R. şi D.G., în solidar, la plata de despăgubiri civile către părţile civile, în cuantum de 30.000 lei (total) cu titlu dedaune materiale şi la 30.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii (total) cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a unei toporişti şi a unui cuţit (obiectele fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Călăraşi şi înregistrate sub nr. 16/2011).
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că în seara zilei de 24 martie 2011, după lăsarea întunericului, au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate D.D. Totodată s-a mai reţinut că în aceeaşi noapte inculpaţii au intenţionat să ia vin din locuinţa părţii vătămate D.D. şi, fiind surprinşi de acesta, i-au aplicat mai multe lovituri care a produs decesul acestuia.
Nemulţumiţi de soluţia pronunţată inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în vederea soluţionării apelurilor declarate de cei doi inculpaţi.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor reţinându-se că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană.
La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 143C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f)C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce este reliefat de gravitatea faptelor săvârşite dar şi de urmările acestora.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpaţi pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b)C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2)C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.G. şi T.R. împotriva încheierii din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3748/116/2011 (267/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 618/2012. Penal → |
|---|
