ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.612/2012

Dosar nr. 189/33/2012

Şedinţa publică din 24 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. 1767/33/2011 al Curţii de Apel Cluj inculpatul A.S. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu menţiunea că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 160² C. proc. pen.

În susţinerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească o nouă infracţiune. De asemenea nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, martor sau expert sau prin alterarea mijloacelor de probă.

Inculpatul a mai solicitat să se ţină seama de vulnerabilitatea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen. scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar. Pe de altă parte, aceasta fiind condiţionată de arestarea preventivă, liberarea provizorie sub control judiciar apare ca o măsură de individualizare a arestării preventive.

În conformitate cu Decizia în interesul legii în materie, instanţa de fond atunci când examinează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, are obligaţia de a stabili prin prisma materialului dosarului şi a persoanei, dacă în concret lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar produce un risc de împiedecare a bunei desfăşurări a procesului penal. La baza unui asemenea risc, nu poate sta o simplă afirmaţie cu caracter general şi abstract, ci este necesar să existe date concrete din care să rezulte un asemenea risc.

Referitor la această privinţă este relevant stadiul procesual, în sensul că dosarul se află în acest moment la instanţa de fond în etapa de judecată, s-a întocmit rechizitoriul, care are la bază probele obţinute şi administrate în faza de urmărire penală, s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiaţi martori, s-au efectuat interceptări şi înregistrări de imagini, iar suporţii optici au fost ataşaţi la dosar. în aceste condiţii inculpatul nu ar mai putea influenţa martorii audiaţi sau să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Pe de altă parte, aşa cum instanţa de fond a reţinut cu ocazia menţinerii măsurii arestării preventive în camera de consiliu, două temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost înlăturate, fiind menţinut doar temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

De asemenea, este relevantă în cauză lipsa antecedentelor penale, menţiune care figurează în mod explicit printre prevederile arătate în art. 136 alin. ultim C. proc. pen.

Este real că în conformitate cu art. 160² alin. (1) C. proc. pen. acordarea liberării provizoriu sub control judiciar nu este obligatorie, fiind facultativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege din punct de vedere formal, însă în acelaşi timp aceasta nu poate avea la bază o apreciere discreţionară a instanţei, ci o apreciere cu privire la temeinicia cererii, care trebuie să se bazeze pe fapte materiale şi obiective.

În această privinţă invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă doar pentru că inculpatul a avut o funcţie şi pentru că a existat o temere la nivel abstract, iar dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar exista o temere şi o neîncredere injustiţie, este inadmisibil.

Analiza pericolului pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă şi imparţială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale şi normala lor desfăşurare.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puţin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedeca comiterea de noi fapte penale.

Pentru toate aceste motive inculpatul a solicitat admiterea cererii formulate şi punerea în libertate provizorie sub control judiciar.

Prin cererea formulată de inculpatul S.C.M. înregistrată sub acelaşi nr. de dosar s-a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligaţiilor pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada liberării provizorie.

În susţinerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârşească noi infracţiuni. Inculpatul nu are antecedente penale. Persoana inculpatului reprezintă criteriul principal ce se impune a fi analizat din perspectiva riscului de a săvârşi noi infracţiuni.

Referitor la acest aspect a fost invocată hotărârea CEDO Velyev contra Rusia. Zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu poate fi luată în considerare ca o piedică reală a acordării beneficiului acestei măsuri.

Inculpatul a mai arătat că nu există nici un impediment care să nu facă posibilă liberarea sub control judiciar. Sub acest aspect apreciază că un rol deosebit îl are critica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la recursul împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive.

Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale nu au fost administrate nicio probă care să susţină necesitatea menţinerii în stare de arest a inculpatului, ci dimpotrivă cu prilejul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, au fost înlăturate temeiurile reţinute iniţial prev. de art. 148 lit. b) şi c) C. proc. pen.

Pentru a putea stabili că prin admiterea unei cereri de liberare provizorie s-ar produce o tulburare a ordinii publice, judecătorul este obligat să se raporteze exclusiv la persoana celui care a formulat cererea şi să existe probe în susţinerea acestui motiv.

În ceea ce priveşte natura şi gravitatea faptelor nu trebuie pierdut din vedere faptul că un element important în aprecierea gravităţii infracţiunii îl constituie conform jurisprudenţei CEDO caracterul violent sau non violent al faptei imputate. CEDO cere o mai mare rigurozitate în aprecierea existenţei unor temeiuri care să justifice privarea de libertate, atunci când inculpatului i se impută comiterea unui fapte non violente.

De asemenea, gravitatea deosebită a faptelor nu este prin ea însăşi suficientă pentru susţinerea necesităţii menţinerii acestei măsuri excepţionale a arestului preventiv.

Pe de altă parte presiunea mass-media nu este şi nu trebuie să reprezinte un criteriu care să influenţeze judecata cererii de liberare provizorie. Mai mult interesul mass-media pentru prezenta cauză este generat de calitatea de primar al inculpatului A.S., fără să se aibă în vedere persoana inculpatului S.C.

Cu privire la starea de sănătate a inculpatului s-a arătat că acesta suferă de spondiloză cervico-lombară, aceasta având nevoie de tratament şi de o reevaluare lunară neurochirurgicală. Chiar dacă inculpatul beneficiază de tratament, starea de sănătate a acestuia s-a agravat, inclusiv datorită faptului că în numeroase rânduri a fost necesar să fie transportat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursurilor declarate în prezenta cauză.

Pentru aceste motive şi inculpatul S.C. a solicitat admiterea cererii şi punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligaţiilor pe care acesta trebuie să le respecte.

Având în vedere că cele două cereri erau întemeiate pe aceleaşi temeiuri juridice şi motivate în general pe aceleaşi împrejurări, instanţa le-a soluţionat prin aceeaşi încheiere, dispunând la data de 19 ianuarie 2012 respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S. şi S.C.M.

Instanţa care a soluţionat cererile de liberare provizorie sub control judiciar a reţinut în esenţă că acestea nu sunt întemeiate, în cauză persistând pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Prin încheierea penală fără număr din data de 19 ianuarie 2012 în temeiul art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S. şi S.C.M.

Prin Decizia penală nr. 282 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile inculpaţilor A.S. şi S.C.M. împotriva încheierii penale din data de 19 ianuarie 2012 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Instanţa de control judiciar a constatat că au fost încălcate prevederile art. 160/7 alin. (2) C. proc. pen., deoarece cererile de eliberare provizorie sub control judiciar au fost formulate de avocaţii inculpaţilor, iar inculpaţii nu au fost întrebaţi dacă şi le însuşesc şi nu s-a consemnat acest aspect pe cerere, precum şi prevederile art. 160/8a alin. (1) C. proc. pen. deoarece inculpaţii nu au fost ascultaţi şi nu li s-a adus la cunoştinţă dreptul prev. de art. 70 alin. (2) C. pen., de a da sau a nu da nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-au respectat cele dispuse de instanţa de control judiciar, în sensul că inculpaţii A.S. şi S.C.M. au fost întrebaţi dacă îşi însuşesc cererile de liberare provizorie sub control judiciar, aceştia răspunzând afirmativ, arătând că au cunoştinţă de conţinutul acestor cereri, aspecte care au fost consemnat de fiecare inculpat pe cererea formulată (f.3 inculpatul S.C.M., f.9 inculpatul A.S.)

De asemenea instanţa de rejudecare a adus la cunoştinţa inculpaţilor conţinutul art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se totodată atenţia că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.

Inculpaţii au fost de acord să dea declaraţie, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale de la dosar (f.58-59 inculpatul A.S., f.60-61 inculpatul S.C.M.).

Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţi, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel, în cadrul dosarului 189/33/2012 a reţinut următoarele:

Inculpaţii A.S. şi S.C.M. au fost trimişi în judecată la data de 22 decembrie 2011 prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj din dosar nr. 60/P/2011, în stare de arest preventiv.

În sarcina inculpatului A.S. s-a reţinut comiterea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza aceleiaşi rezoluţii ar fi instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. la încheierea a două contracte de asistenţă juridică şi a unui nr. de 21 de facturi fiscale în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei suma de 274.330,54 lei.

În baza aceleiaşi rezoluţii ar fi instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistenţă juridică cu nr. 101 din 01 iulie 2008 şi nr. 6 din 01 iulie 2009 cât şi a 21 de facturi emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de trafic de influentă.

De asemenea în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010 până la momentul încheierii contractului de salubrizare al municipiului Cluj-Napoca, ar fi acceptat primirea de la inculpatul S.C. administrator al SC B.V. a unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi SC T.T., primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei în scopul ca acesta, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V., precum şi să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract.

În baza aceleiaşi rezoluţii inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M. şi pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 2 aprilie 2011 şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei şi totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpat.

De asemenea inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M. şi pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, iar în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca după încheierea la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca cu SC R. SRL Bucureşti contract încheiat de acesta în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, ar fi primit de la reprezentanţii acestei societăţi două cârduri de alimentare cu carburanţi, din care unul ar fi fost utilizat în perioada noiembrie 2010 - noiembrie 2011 de către inculpata A.M., care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanţi în valoarea totală de 8.826,93 lei .

Inculpatul S.C.M. este acuzat de săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestui inculpat că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca, ar fi promis inculpatului A.S., primar al municipiului Cluj-Napoca, remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi SC T.T. SRL administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A.S. în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. şi să asigure derularea ulterioară a acestuia fără incidente.

De asemenea, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M. cu intenţie, ar fi determinat pe martora I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 17/2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M. cu intenţie ar fi determinat pe I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 02 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 –s eptembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură A.M. suma de 262.560 lei.

Măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpaţii A.S. şi S.C.M. la data de 11 noiembrie 2011, ca şi temei al arestării fiind reţinută incidenţa prevederilor art. 148 lit. b), c) şi f) C. proc. pen., reţinându-se că existau date că inculpaţii încercau zădărnicirea aflării adevărului, că pregăteau săvârşirea unei noi infracţiuni, respectiv în libertate a inculpaţilor prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea penală fără număr din data de 5 ianuarie 2012 Curtea de Apel Cluj a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.S. şi S.C.M. în baza art. 300/1, art. 160/b C. proc. pen., reţinând că subzistă doar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind înlăturate temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b) şi c) C. proc. pen. (f. 107-115 dosar fond).

În cauză există în continuare probe şi indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. care fac rezonabilă presupunerea că inculpaţii A.S. şi S.C.M. sunt autori faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, probele fiind enumerate în rechizitoriul care a fost comunicat inculpaţilor, dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţilor emise de către judecător (f.225-251, f.253-292, f.293-434 dosar urmărire penală vol.III); procese-verbale de supraveghere operativă şi planşe fotografice (f. 1-8 dosar urmărire penală vol.II); procese-verbale de consemnare a activităţii inculpatului, precum şi a soţiei sale - inculpata A.M.U. (f.9-25, 32-51, 52-65, 66-75, 88-94, 104-110 vol.II dosar urmărire penală); procese-verbale de supraveghere şi planşă fotografică a inculpatei A.D. (f.26-31, 76-87, 111-117, 127-128, 129-131 vol.II dosar urmărire penală); acte contabile, contracte de consultanţă, extrase de cont, declaraţiile 394, declaraţia inculpatei A.M. (f.69 dosar urmărire penală) declaraţia inculpatului A.S. (f. 25-27 dosar nr. 1502/33/2011 privind arestarea inculpatului, f. 18-20 vol.I dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului S.C.M. (f.44-52, vol.I dosar urmărire penală, f.28-30 dosar nr.1502/33/2011 privind arestarea); declaraţiile inculpatei A.D. (f.77-81 vol.I dosar urmărire penală), declaraţiile martorei I.O. (f. 126-127); procese-verbale de percheziţie - percheziţii efectuate în baza autorizaţiilor emise de către judecător - f. 141-145 vol.II dosar urmărire penală , f. 165-170 din acelaşi volum de urmărire penală, f. 185-187, f.200-204, f.221- 230) şi planşe fotografice (f. 148-165 vol.II dosar urmărire penală, f. 179-183) contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5515A din data de 28 octombrie 2010 încheiat între CS V.B. SA şi Municipiul Cluj-Napoca (f. 281-286, vol.I dosar urmărire penală); autorizaţie de funcţionare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru CS V.B. S.A. (f.293); hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. S.R.L. pe sectorul 1 şi respectiv CS V.B. S.A. pe sectorul 2 (f.294 vol.I dosar urmărire penală); acte şi caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitaţiei pentru stabilirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (f.292-417 vol.I dosar urmărire penală); contracte de asistenţă juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi diferite firme (f.241-251 vol.I dosar urmărire penală).

Potrivit prevederilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins şi prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauţiune.

Aceste dispoziţii din legea română sunt în acord cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reţinută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [art. 160² alin. (1) C. proc. pen.] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenta datelor din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În cazul în care instanţa este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază soluţionează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

În prezenta cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S. şi S.C.M., cererile acestora îndeplinind condiţiile formale de admisibilitate în principiu referitoare la elementele de conţinut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care formulează cererea, menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, cererile formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor fiind însuşite de aceştia în şedinţa publică din data de 13 februarie 2012, când inculpaţii au scris pe cereri că şi le însuşesc, le cunosc conţinutul şi le-au semnat).

Îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanţei de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.

Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanţa trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condiţiilor formale, şi îndeplinirea condiţiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puţin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează această instituţie se poate justifica în cazul unor infracţiuni mai puţin grave, luându-se în considerare şi încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârşi şi alte infracţiuni şi îşi va îndeplini obligaţiile ce i se impun.

Prin Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii s-a arătat că examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenţei temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă.

Procedând în acest mod, curtea constată că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării şi ulterior a menţinerii măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţi.

Astfel, inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru comiterea unor infracţiuni de luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, primire de foloase necuvenite, dare de mită, participaţie improprie la spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte de o gravitate sporită, atât prin prisma relaţiilor sociale lezate, a sumelor foarte mari de bani ce se pare că au fost pretinse şi primite, cât şi prin circumstanţele concrete în care se pare că au fost comise, profitând de poziţia lor de primar al municipiului Cluj-Napoca (A.S.), respectiv de administrator al unei persoane juridice private (S.C.), urmărind obţinerea unor sume însemnate de bani, în detrimentul unei activităţi corecte şi transparente care ar fi trebuit să caracterizeze activitatea lor de management în cadrul unei instituţii a administraţiei publice locale sau a unei firme private.

Curtea are în vedere şi pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpaţi, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat şi din calitatea avută de inculpatul A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca.

Calitatea inculpatului A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca, potenţează pericolul social al faptelor de comiterea cărora este bănuit, determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, rezultată din posibila implicare a aleşilor din cadrul unor instituţii importante ale statului în fapte de corupţie.

Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului A.S. depuse în dosarul de fond şi în prezentul dosar nu sunt în măsură a oferi garanţii pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni şi cunoscuţi ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv. Inculpatul avea posibilitatea încă din cursul urmăririi penale să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta. Intervalul scurs de la data arestării - 11 noiembrie 2011 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public faţă de acest caz, în care se aşteaptă reacţii prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Faţă de natura şi gravitatea presupusei activităţii infracţionale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranţă, de revoltă, de neîncredere în instituţiile statului, ce s-a indus în rândul comunităţii, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca şi la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, pentru a garanta buna desfăşurare a procesului penal.

Cu privire la diligenta manifestată de către autorităţi, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate considerabilă, având în vedere natura infracţiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor şi măsurile speciale legate de criminalitatea gulerelor albe (denumire sub care este cunoscut ansamblul de infracţiuni, comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor profesionale).

Modul în care se pare că a fost adusă la îndeplinirea activitatea infracţională duce la concluzia că există motive suficiente pentru a crede că exista un risc real, ca, dacă vor fi eliberaţi, inculpaţii să încerce să compromită probele sau să influenţeze martorii.

În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr. 33762/05, Decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reţine că motivarea iniţială în ce priveşte necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanţă. Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu trei luni de zile.

Din actele dosarului rezultă că inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, susţinând că în esenţă că nu se poate stabili o legătură între atribuţiile de serviciu ale primarului şi încheierea contractelor de salubritate ori a contractelor de asigurare a parcului auto aparţinând regiilor autonome, cu privire la aceste activităţii având atribuţii consiliul local, că sumele de bani date şi primite prin intermediul Cabinetului de avocatură A.M. au acoperire în contraprestaţiile oferite de avocat A.M.

Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ţinând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpaţi o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzaţi, coroborate cu presupusa încercare de a ascunde faptele prin întocmirea unor înscrisuri care să ateste nereal provenienţa banilor, curtea a constatat că nu există garanţii că lăsaţi în libertate inculpaţii nu ar încerca să influenţeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permiţând să se întrevadă acest risc.

În cauză nu a fost declanşată încă cercetarea judecătorească, nu au fost deci audiaţi nici inculpaţii, nici martorii, iar faptele de comiterea cărora sunt acuzaţi continuă să prezinte gravitate rezultată în mod special din modalitatea de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, astfel că există riscul ca odată eliberaţii inculpaţii să încerce să influenţeze martorii pentru a-şi uşura propria situaţie, astfel cum au încercat anterior prin întocmirea se pare contrar adevărului a unor contracte.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului S.C.M. de a i se aplica un tratament egal cu inculpaţi din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanţe, fiecare cauză având particularităţile sale, şi nici comparaţia, respectiv egalitatea de tratament invocată în raport de administratorul firmei care ar fi dat primarului cârduri pentru alimentarea cu combustibil, întrucât în cazul infracţiunii de primire de foloase necuvenite legea sancţionează doar pe cel care primeşte foloase necuvenite, nu şi pe cel care dă astfel de foloase, spre deosebire de infracţiunile de dare şi luare de mită, în cazul cărora legiuitorul a înţeles să sancţioneze atât pe cel care dă mită cât şi pe cel care primeşte.

Nici motivele medicale invocate de ambii inculpaţi nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece pe de o parte, pot beneficia de tratament medical în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar pe de altă parte dacă acest tratament nu ar fi corespunzător sunt aplicabile prevederile art. 139/1 C. proc. pen. care dispune că în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice.

Pentru toate considerentele prezentate, Curtea, în baza art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S., şi S.C.M., ambii aflaţi în Penitenciarul Gherla.

Împotriva acestei hotărâri, încheierea nr. 22 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, în termen legal s-au exercitat recursuri de către cei doi inculpaţi.

Inculpatul A.S. invocă că încheierea atacată este nelegală şi netemeinică. Arată că deşi liberarea provizorie sub control judiciar nu figurează printre măsurile preventive, totuşi, conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub ambele forme, scopul fiind cel arătat în alin. (1) al art. 136 C. proc. pen., şi anume asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi împiedicarea sustragerii de la judecată sau de la executarea pedepsei. De aceea, analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sub aspectul temeiniciei trebuie să se raporteze obligatoriu la scopul măsurilor preventive pentru a vedea dacă în concret această măsură are aptitudinea de a realiza scopurile măsurilor preventive. în acest sens, s-a pronunţat şi I.C.C.J., prin Decizia în interesul Legii nr. 17 din 17 octombrie 2011, care este obligatorie pentru instanţă. în acest context, plecând de la aceste prevederi şi de la dispoziţia de principiu prevăzută la art. 160/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a decis I.C.C.J., există o vocaţie procedurală a unui inculpat care este arestat preventiv, de a obţine în cursul procedurii liberarea provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauţiune, ceea ce înseamnă că o asemenea cerere poate fi apreciată de instanţă ca fiind netemeinică doar dacă în concret se poate constata că lăsarea în libertate sub control judiciar, ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal. Ori, în acest moment procesual, în condiţiile în care urmărirea penală este finalizată, dosarul fiind adus în faţa instanţei cu rechizitoriu, lipseşte cu desăvârşire atât riscul comiterii unei noi infracţiuni cât şi riscul împiedicării bunei desfăşurări a procesului penal. De asemenea, lipseşte cu desăvârşire şi riscul ca în situaţia în care inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, să nu se prezinte ulterior la dezbaterile instanţei penale, asemenea riscuri nu pot avea la bază doar simpla afirmaţie în sensul că dacă inculpatul ar fi lăsat liber la acest moment atunci ar exista riscul influenţării martorilor pentru simplul considerent că nu au cerut încă cercetarea judecătorească sau dacă inculpatul ar fi lăsat liber, la acest moment, atunci oricând acesta ar putea să nu se prezinte la dezbateri sau că ar exista posibilitatea comiterii unei noi infracţiuni în condiţiile în care nu există nici măcar o simplă dată din care să rezulte existenţa unor asemenea riscuri.

Examinarea sub aspectul temeiniciei va purta, astfel cum a decis şi Î.C.C.J., asupra pericolului concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect, o asemenea cerere poate fi respinsă ca netemeinică pe acest criteriu doar atunci când instanţa constată cu ocazia analizei cererii sub aspectul temeiniciei că starea de pericol care este creată prin infracţiune, nu poate fi înlăturată decât prin menţinerea măsurii arestării preventive, în sensul că se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv pentru ca această stare de pericol să fie înlăturată. în această privinţă, nu este suficientă doar invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă printr-o simplă afirmaţie plecând doar de la limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator sau plecând de la calificarea în mod abstract a infracţiunilor de corupţie ca fiind infracţiuni grave, astfel încât să se poată considera că ar exista o periclitare a ordinii publice. De asemenea, pericolul pentru ordinea publică nu poate avea la bază doar sentimentul de insecuritate sau de neîncredere în actul de justiţie care se invocă în mod frecvent, ci trebuie să aibă la bază fapte materiale concrete, trebuie să existe motive suficiente din care să rezulte că dacă se admite o asemenea cerere şi în consecinţă inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, atunci ar exista un pericol real şi efectiv pentru ordinea publică. Or, din materialul dosarului nu rezultă asemenea elemente de fapt ci dimpotrivă atât criteriul gravităţii prin prisma modului de săvârşire a faptelor materiale şi prin prisma urmărilor acestora, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, nu confirmă o tulburare a ordinii publice de o asemenea manieră încât să fie respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Pe de altă parte, în aprecierea, cu privire la existenţa unei tulburări a ordinii publice de o asemenea forţă încât să justifice respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este necesar să se ţină seama de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de criteriile de alegere a măsurilor preventive arătate în art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în această privinţă nu poate fi ignorat comportamentul pe care 1-a avut inculpatul anterior şi nu poate fi ignorată atitudinea procesuală a inculpatului, pe timpul desfăşurării procedurilor, care veghează dimpotrivă la acest moment pentru inexistenţa unei tulburări a ordinii publice.

De aceea pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea şi în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, să se constate că este întemeiată şi să se dispună punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar şi să se instituie obligaţiile care sunt imperative şi care sunt prev. în alin. (3) a art. 160/2 C. proc. pen. şi dacă instanţa consideră că este necesar şi o parte din obligaţiile facultative prev. în art. 160/2 alin. (3)/1 C. proc. pen. printre care obligaţia inculpatului de a nu lua legătura cu martorii, inclusiv cu cei doi inculpaţi şi de asemenea şi interzicerea exerciţiului funcţiei de primar.

Inculpatul S.C.M. susţine recursul, cererea de liberare sub control judiciar, plecând practic de la acest recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 17, şi argumentele pe care judecătorul fondului le-a folosit ca şi temeiuri pentru a susţine de ce este netemeinică. Elementul esenţial este, aşa cum a spus I.C.C.J., dacă prin admiterea cererii s-ar pune în discuţie buna desfăşurare a procesului penal.

I.C.C.J. indică situaţiile în care cu titlu exemplificativ ar putea fi împiedicată buna desfăşurare a procesului dacă o astfel de cerere ar fi admisă, situaţii ce nu se întrunesc în speţă. Nu există date cu privire la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni şi nici elemente de zădărnicire a aflării adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Cererea astfel ar trebui să fie temeinică.

Temeiurile de fapt şi de drept invocate sunt vulnerabile. Fapta de dare de mită presupune că a dat ceva în legătură cu atribuţiile de serviciu. I.C.C.J. în recursul soluţionat împotriva luării arestării a spus că parchetul va trebui să investigheze nişte atribuţii de serviciu pentru care s-a predat mita. în ciuda acestui fapt nu s-au găsit acele atribuţii pentru că acelea rezultă din lege şi nu se întrunesc.

Judecătorul fondului spune că nu este oportună admiterea cererii pentru că ar putea fi compromise probele. Or, inculpatul nu şi-a schimbat declaraţiile, de la momentul reţinerii când nu avea cunoştinţă nici de dosar, de toate acuzaţiile şi de probe.

Discutăm despre o faptă de dare de mită. Inculpatul este arestat de 3 luni de zile. Nu poate spune că la acest moment nu ar putea fi judecat în stare de libertate.

Raportat la circumstanţele personale, arată că un element important în aprecierea temeiniciei sau nu a cererii sunt circumstanţele personale. În ce priveşte persoana inculpatului, susţine că în tot acest proces inculpatul este în legătură cu acuzaţiile de corupţie a d-lui primar. Răspunderea este personală, fiecare este acuzat pentru o anumită faptă. Referitor la starea de sănătate, arată că a depus acte medicale. Acest element nu este un element esenţial care să oblige instanţa să admită această cerere dar este imposibil să fie ignorat, deoarece în esenţă, deşi a fost bolnav de la început, între timp starea de sănătate s-a agravat fără niciun dubiu şi a fost agravată tocmai datorită condiţiilor de transfer, motiv pentru care inculpatul a solicitat să nu mai fie transferat la judecarea recursului de faţă.

Raportat la egalitatea de tratament, se subliniază speţe cu fapte de corupţie, respectiv luare de mită de 2 milioane lei, unde inculpatul a fost arestat 2 luni şi 20 zile şi a fost liberat sub control judiciar. S-a ţinut seama de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, chiar dacă a fost acuzat de o faptă de corupţie, cu un impact major în opinia publică. Într-o altă speţă de dare de mită, inculpatul a fost arestat din data de 11 mai până la 22 mai, deci 11 zile. O altă speţă, S.T., dosar de corupţie, dare şi luare de mită, unde este vorba de 2 luni de zile, respectiv perioada cuprinsă între 25 septembrie -21 noiembrie în toate aceste dosare de corupţie şi mare corupţie, s-a apreciat că inculpaţii pot fi judecaţi în stare de libertate acceptându-se solicitarea de a fi eliberaţi sub control judiciar. Pentru egalitate de tratament chiar şi în privinţa opiniei publice, trebuie să avem aceeaşi situaţie.

Instanţa de recurs, faţă de motivele concret invocate, cu analiza cauzei sub toate aspectele, reţine următoarele:

Inculpaţii A.S. şi S.C.M. au fost trimişi în judecată la data de 22 decembrie 2011 prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj din dosar nr. 60/P/2011, în stare de arest preventiv.

În sarcina inculpatului A.S. s-a reţinut comiterea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Acuzaţiile aduse inculpatului A.S. constau în aceea că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ar fi pretins de la inculpata D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă fată de aceasta că are influentă pe lângă directorul R.A.T.U.C. Cluj N.L. şi că-1 va determina pe acesta să încheie poliţe de asigurare pentru parcul auto al regiei cu societatea administrată de inculpată, primind în perioada mai 2009 - septembrie 2011 în 21 de tranşe suma totală de 274.330,54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistenţă juridică între societatea inculpatei SC G.F. şi Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. În baza aceleiaşi rezoluţii ar fi instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. la încheierea a două contracte de asistenţă juridică şi a unui nr. de 21 de facturi fiscale în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei suma de 274.330,54 lei.

În baza aceleiaşi rezoluţii ar fi instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistenţă juridică cu nr. 101/01 iulie 2008 şi nr. 6/01 iulie 2009 cât şi a 21 de facturi emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de trafic de influentă.

Inculpatul S.C.M. este acuzat de săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M. cu intenţie, ar fi determinat pe martora I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 17/ din 2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 – septembrie 2011,înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M. cu intenţie ar fi determinat pe I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 14 din 02 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură A.M. suma de 262.560 lei.

Atât pentru conformare la Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi datorită faptului că inculpaţii, inclusiv pe calea recursului de faţă, au contestat cu vehemenţă temeiurile de fapt şi de drept ce stau la baza subzistenţei măsurii arestului preventiv în cauză, instanţa judecătorească investită cu soluţionarea prezentului recurs redă că există în continuare probe şi indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. care fac rezonabilă presupunerea că inculpaţii A.S. şi S.C.M. sunt autori faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Dintre acestea enumerăm: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţilor emise de către judecător (f.225-251, f.253-292, f.293-434 dosar urmărire penală vol.III); procese-verbale de supraveghere operativă şi planşe fotografice (f. 1-8 dosar urmărire penală vol.II); procese-verbale de consemnare a activităţii inculpatului, precum şi a soţiei sale - inculpata A.M. Un dina (f.9-25, 32-51, 52-65, 66-75, 88-94, 104-110 vol.II dosar urmărire penală); procese-verbale de supraveghere şi planşă fotografică a inculpatei A.D. (f.26-31, 76-87, 111-117, 127-128, 129-131 vol.II dosar urmărire penală); acte contabile, contracte de consultanţă, extrase de cont, declaraţiile 394, declaraţia inculpatei A.M. (f.69 dosar urmărire penală) declaraţia inculpatului A.S. (f. 25-27 dosar nr. 1502/33/2011 privind arestarea inculpatului, f. 18-20 vol.I dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului S.C.M. (f.44-52, vol.I dosar urmărire penală, f.28-30 dosar nr. 1502/33/2011 privind arestarea); declaraţiile inculpatei A.D. (f. 77-81 vol.I dosar urmărire penală), declaraţiile martorei I.O. (f. 126-127); procese-verbale de percheziţie - percheziţii efectuate în baza autorizaţiilor emise de către judecător - f. 141-145 vol.II dosar urmărire penală, f. 165-170 din acelaşi volum de urmărire penală, f. 185- 187, f.200-204, f.221- 230) şi planşe fotografice (f. 148-165 vol.II dosar urmărire penală, f. 179-183) contractul de prestări de servicii de salubrizare nr.5515A din data de 28 octombrie 2010 încheiat între CS V.B. SA şi Municipiul Cluj-Napoca (f.281-286, vol.I dosar urmărire penală); autorizaţie de funcţionare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru CS V.B. S.A. (f.293); hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R. Grup S.R.L. pe sectorul 1 şi respectiv CS V.B. S.A. pe sectorul 2 (f.294 vol.I dosar urmărire penală); acte şi caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitaţiei pentru stabilirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (f.292-417 vol.I dosar urmărire penală); contracte de asistenţă juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi diferite firme (f.241-251 vol.I dosar urmărire penală).

Esenţial juridic este de specificat că, potrivit prevederilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins şi prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauţiune. Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [art. 160² alin. (1) C. proc. pen.] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Judecătorul fondului cererii a statuat cu deplin temei juridic că în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S. şi S.C.M.

Cu toate acestea, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanţei de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.

Curtea a constatat în acest sens că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării şi ulterior a menţinerii măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţi.

S-au avut în vedere, cu obiectivitate, şi pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpaţi, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat şi din calitatea avută de inculpatul A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca. Calitatea inculpatului A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca, potenţează într-adevăr pericolul social al faptelor de comiterea cărora este bănuit, determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, rezultată din posibila implicare a aleşilor din cadrul unor instituţii importante ale statului în fapte de corupţie.

Intervalul scurs de la data arestării - 11 noiembrie 2011 - nu este unul exagerat, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public faţă de acest caz, în care se aşteaptă reacţii prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Faţă de natura şi gravitatea presupusei activităţii infracţionale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia, inclusiv de către instanţa de recurs că sentimentul de nesiguranţă, de revoltă, de neîncredere în instituţiile statului, ce s-a indus în rândul comunităţii, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca şi la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, pentru a garanta buna desfăşurare a procesului penal.

Nu poate fi primită solicitarea recurentului-inculpat S.C.M. de a i se aplica un tratament egal cu inculpaţi din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanţe, flecare cauză având particularităţile sale. Nici motivele medicale invocate de ambii inculpaţi nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece pe de o parte, pot beneficia de tratament medical în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar pe de altă parte dacă acest tratament nu ar fi corespunzător sunt aplicabile prevederile art. 139/1 C. proc. pen. care dispune că în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice.

Pentru toate considerentele prezentate, se constată că instanţa Curtea de Apel Cluj, sub auspiciile unei depline legalităţi şi temeinicii, în baza art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.S., şi S.C.M., ambii aflaţi în Penitenciarul Gherla, astfel că recursurile de faţă urmează a fi în consecinţă respinse ca nefondate, art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi S.C.M. împotriva încheierii nr. 22 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 189/33/2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 25 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 544/2012. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 614/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 612/2012. Penal