ICCJ. Decizia nr. 938/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 938/2012
Dosar nr. 1346/1/2012
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Prin mai multe sesizări cu conţinut similar, formulate de L.C. împotriva lui T.R.P. - în prezent prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi T.L.M. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petentul a învederat că sus numiţii „se fac vinovaţi de săvârşirea următoarelor infracţiuni: fals în înscrisuri oficiale; fals intelectual şi uz de fals; fals în declaraţii; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi contra intereselor publice; abuz în serviciu în formă calificată; asociere la un grup infracţional organizat; favorizarea infractorului - fapte penale prevăzute şi sancţionate de dispoz. art. 288 alin. (1), (2), (3), art. 289, alin. (1), (2), art. 291, 292, 246, 248, 26, 173, 264, 36 şi urm. din C. pen.";
În motivarea plângerilor penale, petentul a arătat că „învinuitul G.F. a menţionat, cu premeditare, în mod fals, în ordonanţa nr. 297/11/6 din 04 august 2009, că învinuitul T.R.P. a fost transferat de la P.J.R. la P.T.D., cu începere de la 15 iulie 2009, în scopul <motivării> respingerii cererii mele în care am solicitat recuzarea învinuitului T.R.P. (în condiţiile în care, pe de o parte, acest învinuit nu a fost încadrat, înainte de 15 iulie 2009, de ex. la 14 iulie 2009 la P.J.R., iar, pe de altă parte, cf dispoz. O.U.G. nr. 34/2009 toate posturile din instituţiile publice erau blocate la 15 iulie 2009 - dată la care s-ar fi efectuat acest transfer); învinuitul T.R.P. a menţionat, cu premeditare, în mod fals, în rezoluţia penală din 04 septembrie 2009, că a fost împuternicit să pronunţe această rezoluţie, prin ordinul emis de Procurorul General al I.C.C.J., d-na L.C.K.
Acest fapt este confirmat, mod absolut incontestabil, printre altele, de următoarele:
În înscrisul care a fost depus la Dosarul penal al C.A.P., nr. 1220/42/2010, în care a fost pronunţată sentinţa penală, ca fiind o copie conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 august 2009, emis de Î.C.C.J., se menţionează că s+a dispus delegarea învinuitului T.R.P. de la P.T.D.. la P.J.R., cu începere de la 01 septembrie 2009, pe o perioadă de şase luni, contrar dispoz. exprese ale art. 44, alin. (1) C. muncii, potrivit cărora, delegarea unui salariat bugetar nu se poate dispune pentru o perioadă mai mare de două luni, o astfel de eroare fiind de neconceput să fi fost comisă la nivelul P.I.C.C.J., de către Procurorul General al acestui Parchet, d-na L.C.K.;
înscrisul depus la dosarul penal menţionat mai sus, ca fiind o copie conformă cu originalul, de pe ordinul nr. 2164, invocat de învinuitul T.R.P. în rezoluţia din 04 septembrie 2009, nu este semnat de Procurorul General al Î.C.C.J., adică de d-na L.C.K., şi nici de o persoană împuternicită legal să semneze în numele dânsei;
Pe înscrisul xeroxat, depus la dosarul penal menţionat, ca fiind o copie conformă cu originalul ordinului din 31 septembrie 2011, se observă foarte clar şi fără absolut nici un dubiu, cum şi în ce mod a fost efectuată falsificarea acestui înscris;
înscrisul depus la dosarul penal menţionat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 septembrie 2009, nu a fost autentificat de niciunul din cei patru învinuiţi nominalizaţi mai sus, dar a fost considerat de aceştia caftind un act doveditor, că învinuitul T.R.P. a fost împuternicit de Procurorul General d-na L.C.K., să pronunţe acte judiciare, care să genereze, cu începere de la 01 setembrie 2009, timp de şase luni, efecte juridice, în domeniul competenţelor pe care la are P.J.R.;
înscrisul depus la dosarul penal menţionat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 septembrie 2009, nu a fost falsificat de <sfantul duh> şi nici nu a picat din cer în acest dosar penal, ci, fără absolut nici un dubiu, a fost <confecţionat> în laboratoarele P.C.A.P., direct şi cu ştiinţa celor patru învinuiţi nominalizaţi mai sus.
învinuiţii M.N. şi L.M.T. se fac vinovaţi de complicitate la comiterea infracţiunilor menţionate mai sus, inclusiv a infracţiunii de favorizare a infractorior G.F. şi T.R.P.";
2. Prin rezoluţia din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 291, art. 292, art. 246, art. 248 şi art. 264 C. pen., faţă de T.R.P. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi T.L.M. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul de caz a reţinut, în esenţă, că petentul L.C. încearcă, pe această cale, să repună în discuţie o soluţie de care este interesat, adoptată la data de 04 septembrie 2009, în Dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, de către T.R.P. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, arătând că acesta nu ar fi fost competent la acel moment să instrumenteze şi să soluţioneze respectiva cauză şi că, pentru a se acoperi această pretinsă lipsă de competenţă, persoanele vizate ar fi săvârşit infracţiunile sesizate în prezentul dosar, toate aceste afirmaţii din sesizare având ca temei doar convingerea autorului că
Ordinul al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost falsificat.
Având în vedere aspectele sesizate, în cauză a fost solicitată şi depusă la dosar o copie, conformă cu originalul, a ordinului din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la care s-a constatat că este identică cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat.
În adresa de trimitere, secţia de resurse umane şi documentare a făcut precizarea că acest ordin a fost semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.
Având în vedere aspectele constatate, s-a constatat că, în mod evident, în cauză nu se poate reţine existenţa unor fapte de natură penală săvârşite de către persoanele vizate, motiv pentru care, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii nominalizaţi, cu precizarea că la stabilirea încadrării juridice de referinţă din cauză, care se face prin raportare la faptele descrise iar nu la infracţiunile evocate de autorul sesizării în conţinutul acesteia, nu se poate reţine, nici chiar în varianta cea mai extinsă, „asocierea la un grup infracţional organizat"; întrucât aspectele avute în vedere nu se pot circumscrie unei infracţiuni din această categorie.
3. Plângerea petiţionarului L.C., formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 20 ianuarie 2012 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Nemulţumit de soluţiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiţionarul L.C. s-a adresat cu plângere la instanţă, conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen.
În considerentele plângerii, petiţionarul a reiterat criticile invocate în plângerile anterioare, susţinând, în esenţă, că rezoluţiile emise în cauză sunt nelegale şi netemeinice, întrucât organele de urmărire penală au efectuat o anchetă abstractă - necercetând faptele reclamate şi disimulând dovezile şi probele -, în caz contrar ar fi constatat abuzurile săvârşite de intimaţi şi faptul că ordinul de delegare invocat a fost emis nelegal.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză şi înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că plângerea este nefondată întrucât potrivit relaţiilor furnizate de secţia de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordinul din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - contestat de petent - există în materialitatea lui, fiind identic cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat şi a fost semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.
În ceea ce priveşte legalitatea emiterii ordinului, aceasta nu poate fi pusă în discuţie în prezentul demers procedural, Curtea remarcând însă că temeiurile de drept, precum şi întrunirea cerinţelor de formă stabilite de lege sunt menţionate în preambulul ordinului în discuţie.
În consecinţă, Curtea constată că procurorul de caz a apreciat în mod corespunzător, în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, că nu se poate reţine existenţa unor fapte de natură penală în sarcina magistraţilor menţionaţi în plângerea petentului.
Ca atare, constatând că rezoluţia procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală şi temeinică, văzând şi prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţia atacată, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul L.C. împotriva rezoluţiei nr. 891/P/2011din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 935/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 230/2012. Penal → |
|---|
