ICCJ. Decizia nr. 637/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.637/2012
Dosar nr. 1523/2/2012/a1
Şedinţa publică din 2 martie 2012
Asupra recursurilor de fată;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 1523/2/2012(608/2012) a respins, printre altele, ca nefondate, cererile de revocare şi de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, formulate de inculpaţii B.M.I., E.C.M.
În temeiul art. 3001 alin. (1) C. proc. pen.a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor B.M.I. ,arestat în baza M.A.P. nr. 2/UP din data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, E.C.M. arestat în baza M.A.P. nr. 3/UP din data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor B.M.I., E.C.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 24 februarie 2012, sub nr. 1523/2/2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a înregistrat Dosarul de urmărire penală nr. 17/P/2012 în care, prin rechizitoriul din data de 23 februarie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: B.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 17 lit. b) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; E.C.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 17 lit. b) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi S.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 17 lit. b) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ,ambele cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că inculpatul B.M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a pretins de la acesta, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul coinculpaţilor E.C.M. şi S.M., un folos reprezentând o sumă de bani care, iniţial, nu a fost particularizată (în acest sens, atribuind complicelui E.C.M., în temeiul conivenţei infracţionale statornicite între ei, sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul folosului pretins, astfel că, ulterior, acesta a fost stabilit la suma de 300.000 euro pe care denunţătorul să o remită în două tranşe,
de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro) iar pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, a specificat, în mod direct, aceluiaşi denunţător că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, precizând şi că partea care urma să îi revină lui era de 50.000 euro, în data de 31 ianuarie 2012, primind de la D.S., cu ajutorul inculpatului E.C.M., suma de 90.000 RON şi 80.000 euro (reprezentând
echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra inculpatului E.C.M., folosul fiind pretins şi primit pentru ca B.M.I. să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de denunţător, ca şi pentru a disjunge cauza cu privire la acesta şi să formeze un dosar separat, în care, ulterior, să adopte soluţia de scoatere de sub urmărire penală.
Inculpatul E.C.M. în cursul lunii ianuarie 2012, acţionând împreună cu inculpatul S.M., l-a ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunţătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condiţiile în care, potrivit conivenţei infracţionale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, iniţial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunţător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinsă, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro, iar în data de 31 ianuarie 2012, l-a ajutat pe inculpatul B.M.I. să primească de la denunţătorul D.S. suma de 90.000 RON şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) fiind surprins în flagrant delict, având asupra sa banii.
Inculpatul S.M. în cursul lunii ianuarie 2012, acţionând împreună cu inculpatul E.C.M., l-a ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunţătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condiţiile în care, potrivit conivenţei infracţionale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, iniţial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunţător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinse, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro, având în vedere şi că a avut cunoştinţă de faptul că, în data de 31 ianuarie 2012, E.C.M. l-a ajutat pe acelaşi magistrat să primească de la denunţătorul D.S. suma de 90.000 RON şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra inculpatului E.C.M.
Totodată, inculpatul B.M.I. împreună cu inculpatul E.C.M. ,în cursul lunii ianuarie 2012, au iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunii de luare de mită,asociaţie sprijinită de inculpatul S.M., în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptaţi denunţătorul M.M., B.C. şi E.M.L. (care, potrivit regulilor de acţiune stabilite, au avut sarcina de a sprijini activitatea ilicită a asociaţiei), iar pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării li s-au repartizat anumite sarcini.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.M.I., E.C.M. şi S.M. pe o perioadă de 29 de zile, de la 02 februarie 2012 la 01 martie 2012, reţinând că fiecare inculpat se află în situaţia prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. , respectiv a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a constata îndeplinită condiţia impusă de art. 143 C. proc. pen., la momentul propunerii de luare a măsurii arestării preventive,s-a apreciat că există date suficiente din care rezultă că inculpatul B.M.I., procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat,alături de mai multe persoane, denunţătorul D.S., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a pretins,în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul inculpaţilor E.C.M. şi S.M., suma de 300.000 euro, urmând ca aceasta să fie remisă în două tranşe, prima de 100.000 euro,inculpatul B.M.I. menţionând direct denunţătorului că partea care urma să îi revină era de 50.000 euro (înregistrarea convorbirii ambientale din data de 31 ianuarie 2012). La data de 31 ianuarie 2012, inculpatul E.M.C. a fost surprins în flagrant delict, având asupra sa suma de 80.000 euro şi 90.000 RON.
Inculpaţii în cauză au fost arestaţi preventiv în considerarea cazului prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, s-a avut în vedere natura şi împrejurările concrete ale comiterii faptelor pentru care sunt cercetaţi, calitatea de procuror a inculpatului B.M.I. ce potenţează urmările negative ale acţiunilor sale asupra prestigiului de care trebuie să se bucure funcţionarii implicaţi în activitatea judiciară,gravitatea presupuselor fapte şi rezonanţa negativă a faptelor de corupţie.
Au fost evaluate şi circumstanţele personale ale inculpaţilor precum şi necesitatea şi proporţionalitatea măsurii arestării preventive în raport cu scopul desfăşurării urmăririi penale, potrivit art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin urmare, Curtea de Apel a reţinut că măsura arestării preventive a inculpaţilor în cauză a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Curtea de Apel a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea inculpaţilor nu s-au modificat şi nici nu au încetat şi impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
A mai constatat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii este posibil să fi săvârşit infracţiunea de luare de mită în forma de participaţie a autoratului (B.M.I.) şi respectiv a complicităţii (E.C.M. şi S.M.), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,constând, în fapt, în aceea că inculpatul B.M.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, în cursul lunii ianuarie 2012, a pretins şi a acceptat primirea sumei de 100.000 euro prin intermediul şi cu sprijinul coinculpaţilor E.C.M. şi S.M., de la denunţătorul D.S., faţă de care, la data se 12 decembrie 2011 a fost confirmată de procuror începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în Dosarul nr. 2/P/2011, pentru a dispune ridicarea măsurii asigurătorii luate faţă de denunţător,disjungerea cercetărilor faţă de acesta şi ulterior, adoptarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală.
În acest sens, Curtea de Apel a avut în vedere că, din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului B.M.I. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracţiunile de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptele relevante în cauză fiind susţinute de denunţul şi declaraţiile numiţilor D.S. şi M.M.,declaraţiile martorilor M.G., Ş.E., Ş.D.L., declaraţiile martorilor P.A., N.B.A., V.M.C. -ofiţeri de poliţie din cadrul I.G.P.R.-Direcţia de Investigaţii Criminale desemnaţi cu efectuarea cercetării penale în Dosarul nr. 2/P/2011, procesul verbal privind examinarea traficului telefonic interceptat reprezentând convorbirile şi comunicările efectuate de inculpatul B.M.I., procese-verbale din data de 16 februarie 2012 şi 01 februarie 2012 de redare în formă scrisă a unor pasaje din convorbirile ale dialogurilor ambientale audio purtate la data de 31 ianuarie 2012 de către D.S. cu E.C.M. şi B.M.I., notele de supraveghere operativă, planşe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor dintre denunţătorul D.S. şi inculpaţii E.C.M. şi B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012.
Totodată a reţinut că din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului E.C.M. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracţiunile de complicitate la luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptele relevante în cauză fiind susţinute de denunţul şi declaraţiile numiţilor D.S. şi M.M.,procesul verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental audio-video purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunţătorul D.S. cu inculpaţii S. şi E., înregistrare pusă la dispoziţie de denunţător, procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25. ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, 30 ianuarie 2012, planşele fotografice privind principalele momente ale întâlnirii de la 27 ianuarie 2012, între denunţătorii D. şi M. şi inculpaţii E. şi S., procesele-verbale de redare a dialogurilor din data de 30 ianuarie 2012, procesele-verbale de redare a dialogurilor din data de 31 ianuarie 2012, planşe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor dintre denunţătorul D.S. şi inculpaţii E.C.M. şi B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012, procesul verbal de punere la dispoziţie de către denunţătorul D.S. a sumei de 90.000 RON şi 80.000 euro, procesul verbal de evidenţiere a remiterii bancnotelor şi marcare criminalistică, nota de supraveghere operativă din ziua de 31 ianuarie 2012, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşe foto.
Din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului S.M. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracţiunile de complicitate la luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, faptele relevante în cauză fiind susţinute de denunţul şi declaraţiile numiţilor D.S. şi M.M., procesul verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental audio-video purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunţătorul D.S. cu inculpaţii S. şi E., înregistrare pusă la dispoziţie de denunţător, procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25 ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, declaraţiile coinculpatului E.C.M.
Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea exigenţelor art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind îndeplinită condiţia existenţei pericolului concret pentru ordinea publică, condiţie ce rezultă din probele de la dosar, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene în privinţa apărării ordinii publice în sensul reprimării infracţiunilor considerate grave, cum sunt cele de corupţie.
De asemenea Curtea de Apel a reţinut că gravitatea potenţialelor fapte pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, având în vedere modul în care a fost lezată încrederea publică acordată în temeiul mandatului de procuror în cazul inculpatului B.M.I. dar şi presupusa contribuţie şi sprijinul dat de coinculpaţii E.C.M. şi S.M., privite prin prisma mobilului şi a modului în care a fost concepută presupusa activitate infracţională reţinută prin actul de sesizare, sunt elemente care susţin aprecierea existenţei pericolului concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că trecerea unei perioade de aproape 29 de zile de la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii în cauză nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică reţinut iniţial în privinţa inculpaţilor.
În acest interval de timp, contrar susţinerilor apărării, Curtea de Apel a constatat că nu au intervenit elemente noi sub aspectul circumstanţelor factuale reţinute ori a situaţiei personale a fiecărui inculpat, analizată, astfel cum s-a arătat, la luarea măsurii privative de libertate prin prisma art. 136 alin. (8) C. proc. pen., de natură să conducă la aprecierea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat ori s-au modificat astfel că cererile formulate de apărare, privind revocarea măsurii arestării preventive precum şi de înlocuire a acesteia cu o măsură restrictivă de libertate,în condiţiile art. 145 şi 1451 C. proc. pen. sunt nefondate.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii E.C.M. şi B.M.I., solicitând, în principal, punerea lor în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina recursul doar sub aspectul menţinerii arestării preventive a inculpaţilor, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv sub aspectul revocării şi înlocuirii măsurii arestării preventive, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor E.C.M. şi B.M.I., se menţin fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Sub aspectul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 681 C. proc. pen., Înalta Curte constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost arestaţi.
Referitor la dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi acestea sunt întrunite, în sensul că infracţiunile de săvârşirea cărora sunt acuzaţi recurenţii inculpaţi (B.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi E.C.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni) sunt sancţionate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudenţa C.E.D.O. în special cu referire la unele cauze împotriva Franţei(Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare a societăţii de natură să justifice o detenţie preventivă.
Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaţilor în stare de libertate pentru infracţiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârşirii unor noi astfel de fapte.
Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil faţă de particularităţile cauzei şi de diligentele sporite cu care au acţionat organele judiciare.
C.E.D.O. stipulează în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenţei unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracţiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar.
În Hotărârea Murray v. Regatul Unit, C.E.D.O. a subliniat că dacă sinceritatea şi temeinicia unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale rezonabilităţii sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiţia ca ea să fie bazată pe fapte sau informaţii care ar stabili o latură obiectivă între suspect şi infracţiunea presupusă. În consecinţă, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiţie, o simplă asociere de idei sau de prejudecăţi (entice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracţiuni.
Prin hotărârea CALEJJA v. Malta, Înalta Curte a apreciat că faptele probatorii care ar putea da naştere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
În speţa dedusă judecăţii, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispoziţiile procedurale ale dreptului intern, ci şi caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menţinerea măsurii privative de libertate, precum şi legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.
La acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză se impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventive reglementat de art. 136 C. proc. pen.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art. 5 parag.3 din C.E.D.O. care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente şi suficiente a o justifica.
Pertinenţa şi suficienţa acestor motive se apreciază de instanţă în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaţilor fiind necesară şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanţiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislaţiei în vigoare.
În consecinţă, Înalta Curte va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi va menţine starea de arest preventiv a acestora.
Pe cale de consecinţă constată că, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi, totodată nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, în condiţiile art. 145 şi 145 C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii E.C.M. şi B.M.I. împotriva încheierii din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 1523/2/2012 (608/2012).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.C.M. şi B.M.I. împotriva încheierii din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 1523/2/2012 (608/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 651/2012. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 616/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
