ICCJ. Decizia nr. 611/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 611/2012
Dosar nr. 56889/3/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 16 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 56889/3/2011 (3778/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G.P.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. 2668/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, printre alţii, a fost trimis în judecată şi inculpatul G.P.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 reţinându-se că la data de 17 martie 2011 inculpatul G.P.A. a fost depistat deţinând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Prin sentinţa penală nr. 801/ F din 12 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 56889/3/2011 s-a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului G.P.A. din infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.P.A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1316 din data de 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4120/06 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cumulează aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă de la 24 ianuarie 2006 la 13 octombrie 2006 şi de la 31 martie 20111a zi.
La data de 17 noiembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti apelul formulat de inculpaţii G.P.A., S.L.L., O.Ş.S., B.M.C., C.I.A., Ş.V.M., Ţ.R.I., F.G. şi F.B.P. împotriva sentinţei penale nr. 801 din data de 12 octombrie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în Dosarul nr. 56889/3/2011.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică raportat şi la circumstanţele personale ale inculpatului care a dat dovadă de perseverenţă infracţională, acesta fiind recidivist.
În acelaşi timp, Înalta Curte apreciază că durata arestării preventive a inculpatului până în prezent, în raport de toate fazele procesuale parcurse, respectiv urmărire penală, judecata pe fond, în prezent fiind în derularea apelului, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa CEDO în materie. Diminuarea pericolului pentru ordinea publică o dată cu trecerea timpului este un proces influenţat proporţional de factorii care definesc cauza sub aspectul complexităţii acesteia şi, în primul rând, de natura şi amploarea activităţii infracţionale supuse analizei. Astfel, percepţia comunităţii asupra unei infracţiuni de o periculozitate mică sau modică se diminuează cu trecerea timpului într-o manieră diferită de situaţia unor infracţiuni cu o periculozitate sporită. A accepta părerea contrară ar constitui aplicarea aceleiaşi unităţi de măsură pentru fapte diferite şi ar produce o uniformizare nereală a percepţiei comunităţii asupra faptelor penale comise în cadrul acesteia.
Pentru considerentele ce preced, măsura privativă de libertate fiind luată faţă de inculpat cu respectarea tuturor dispoziţiilor procesuale ce reglementează această instituţie de drept procesual penal, iar temeiurile avute iniţial în vedere subzistând şi în prezent, Înalta Curte va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G.P.A. şi va menţine această măsură, cât timp ea corespunde în continuare scopului pentru care a fost instituită,
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P.A. împotriva încheierii din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 56889/3/2011 (3778/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 609/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
