ICCJ. Decizia nr. 674/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.674/2012
Dosar nr. 11028/118/2011
Şedinţa publică din 12 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 413 din data de 1 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 11028/118/2011, în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1 şi (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 04 august 2011 la zi.
În baza art. 350 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 139 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive, ca nefondată.
În baza art. 346 raportat la art. 14 şi art. 17 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8000 lei către partea civilă C.A.M., prin reprezentant legal C.M.L., cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.V.V. a locuit în judeţul Constanţa, împreună cu sora sa C.M.L., fiica de 10 ani şi 4 luni a acesteia, C.A.M. şi martora R.I., o alta rudă minora.
Inculpatul este un mare consumator de alcool, fond pe care devine violent în limbaj şi atitudine, atât cu vecinii, dar în special cu membrii de familie.
În ziua de 17 iulie 2011, inculpatul C.V.L., după ce a consumat alcool, a pus în practică rezoluţia infracţională de a iniţia şi întreţine un raport sexual cu fiica surorii sale, C.A.M., cu care locuia sub acelaşi acoperiş, dar în camere diferite.
Pentru aceasta, inculpatul a solicitat imperativ minorei să se dezbrace şi să vina la el în pat, profitând de lipsa de la domiciliu a mamei copilei. Victima, de teamă şi ţinând seama de vârsta ei fragedă, s-a supus, intrând sub plapumă.
În continuare, inculpatul a sărutat minora pe organele genitale, după care a început să-i maseze zona genitală cu degetele în dorinţa de a iniţia penetrarea, pentru întreţinerea unui raport sexual complet.
În timpul exercitării acestor acte, inculpatul a fost surprins de martora R.I., care a intrat in camera şi i-a cerut să înceteze.
În momentele imediat următoare, partea vătămată a sărit din plapumă şi a fugit să se îmbrace, iar agresorul, nemulţumit de ceea ce i se întâmplase, a înjurat martora, căreia i s-a adresat cu expresii şi expresii jignitoare.
Minora a fost scoasă în curte de către martoră şi i-a povestit ce se întâmplase, după care cele două au denunţat totul numitei C.L.M., care a rămas fără reacţie o perioadă.
În zilele următoare, martora M.A. a făcut cunoscut ceea ce aflase că s-a întâmplat la Primărie, fapt pentru care această instituţie s-a adresat organelor de poliţie, care au iniţiat primele cercetări.
Întrucât la data sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, (02 august 2011), înscrisurile probatorii aflate la dosar prezentau posibilitatea ca inculpatul să nu aibă discernământ, s-a procedat la expertizarea medico-legală a acestuia, pentru analiza discernământului şi a eventualei necesităţi de luare a unor măsuri de siguranţă medicală.
Raportul de concluzii preliminare a stabilit că subiectul anchetei are discernământ, chiar dacă uşor diminuat (acesta suprasimulând handicapul mintal), precum şi faptul că în cauză nu se impun a fi luate măsuri de siguranţă medicală.
Aceste concluzii au fost reiterate şi prin raportul de expertiză psihiatrică, depus la dosarul cauzei în cursul judecăţii, inculpatul fiind diagnosticat cu „Oligofrenie gr. I/II. Abuz Etanolic. Suprasimulare"
S-a reţinut că în urma actului sexual la care a fost supusă, partea vătămată a rămas cu traume psihice, aspect ce se relevă în cuprinsul actului medicului legist emis de S.M.L. Constanţa sub nr. 69/A1S/2011 din 04 august 2011, în care se inserează şi necesitatea efectuării unor tratamente ulterioare de specialitate.
Ca urmare a acestui fapt, minora este monitorizată de către structurile specializate de protecţie a copilului, evoluţia ulterioară a stării de sănătate mintală fiind relevată în conţinutul raportului înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Constanţa nr. D40511 din 04 august 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.V.V.. în dezvoltarea motivelor de apel, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Prin Decizia penală nr. 3/MP din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 18 ianuarie 2012 a aceleiaşi instanţe, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de inculpatul C.V.V. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr. 413 din data de 1 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 11028/118/2011, ca nefondat.
Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 01 noiembrie 2011 la zi.
Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C.V.V., pe o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 13 ianuarie 2012.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus că onorariul în cuantum de 150 lei pentru avocat M.M. şi onorariul parţial de 50 lei pentru avocat M.I. se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că apelul formulat în cauză nu este fondat, prima instanţă reţinând în mod corect starea de fapt şi făcând o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, stabilind vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
Curtea de apel a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod corect că, în pofida gradului de handicap constatat (oligofrenie gr.I/II), în favoarea inculpatului nu poate opera cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzută de art.48 C. pen., mai ales că întregul comportament al inculpatului, orientat în direcţia de a fi exonerat de răspundere penală, denota intenţia de suprasimulare a stării de iresponsabilitate psihică; acest comportament simulat, evidenţiat şi prin raportul de expertiză psihiatrică, s-a accentuat pe măsura trecerii timpului, odată ce inculpatul a conştientizat gravitatea faptei comise, deşi relaţia de comunicare cu medicul psihiatru relevă împrejurarea că inculpatul are deprinderea de a munci, iar în familie îşi arogă rolul de conducător, pe fondul heteroagresivităţii stimulate de consumul de alcool.
S-a constatat totodată că nu se poate reţine că inculpatul ar fi săvârşit fapta sub imperiul stării de iresponsabilitate, mai ales că martorii M.A. şi P.V., audiaţi în instanţă, au susţinut că inculpatul se înţelege cu cei din jur, prestează diferite munci, face cumpărături şi cunoaşte semnificaţia banilor, comunicând cu vecinii, în pofida handicapului de care suferă.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei s-a reţinut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond a fost orientată spre minimul special al pedepsei de 5 ani închisoare, limitele speciale fiind închisoare de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni, astfel că, s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere atât faptul că inculpatul este infractor primar, precum şi faptul că acesta a fost diagnosticat cu „ Oligofrenie gr. I/II. Abuz etanolic" (fila 39 d.u.p.), fiind încadrat cu gradul II de handicap (fila 32 d.u.p).
Totodată, s-a constatat că nu se impune reducerea pedepsei şi, faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, de pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei săvârşite, de atitudinea nesinceră a inculpatului, nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.74 C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 3/MP din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 18 ianuarie 2012 a aceleiaşi instanţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.V.V., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepsei aplicate, prin raportare şi la circumstanţele personale ale inculpatului, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de viol calificat în formă agravată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., constând în aceea că, la data de 17 iulie 2011, a iniţiat spre a întreţine un raport sexual cu minora în vârstă de 10 ani şi 4 luni C.A.M., fiica surorii sale, cu care locuia sub acelaşi acoperiş, dar în altă cameră, activitate ce a fost întreruptă de intervenţia martorei R.I.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale acestuia.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare (asupra părţii vătămate aflate la o vârstă deosebit de fragedă, cu care inculpatul convieţuia, în sânul familiei, într-o locuinţă, pe timp de zi, profitând de lipsa mamei minorei şi de ascendentul moral asupra victimei, timorată prin conduita agresivă a inculpatului).
Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoaşterea unor asemenea împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, urmările produse, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică şi legală, circumstanţele personale ale inculpatului fiind deja avute în vedere cu prilejul aplicării sancţiunii.
Ca atare, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, apreciază că o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele personale ale inculpatului, care este infractor primar şi, de asemenea, a fost diagnosticat cu „Oligofrenie gr. I/II. Abuz etanolic" (f.39 d.u.p.), fiind încadrat cu gradul II de handicap, nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluţii de reducere a pedepsei, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 04 august 2011la 12 martie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.L. împotriva deciziei penale nr. 3/MP din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 18 ianuarie 2012 a aceleiaşi instanţe.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 04 august 2011 la 12 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 683/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 673/2012. Penal → |
|---|
