ICCJ. Decizia nr. 67/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 67/2012
Dosar nr. 5316/100/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa penală nr. 377 din 6 octombrie 2010, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.P. pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 28 aprilie 2010 emis în dosarul nr. 542/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, inculpatul P.P. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi i C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Actul de inculpare, în esenţă, a reţinut că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, fiind provocat de către tatăl său, P.G., inculpatul l-a lovit în cap cu o piatră, fapta având loc pe o uliţă comunală, victima decedând.
Ca circumstanţe în care fapta s-a săvârşit, rechizitoriul a reţinut că inculpatul şi tatăl lui, în după-amiaza zilei de 18 noiembrie 2009, au lucrat la un gater din localitatea Repedea, primul care a plecat spre casă fiind inculpatul, dar, pe traseu, a consumat alcool. Pentru că tatăl lui nu ajunsese acasă, spre seară, mama inculpatului, P.M., bănuind că soţul ei a băut, l-a trimis în căutare. Revenit acasă, inculpatul i-a relatat că nu şi-a găsit tatăl, mama insistând însă să repornească spre a-l aduce, ceea ce inculpatul a făcut.
În continuare, s-a susţinut de către acuzare, că inculpatul şi-ar fi întâlnit tatăl pe o uliţă a cătunului Plaik, s-au deplasat, împreună, spre casă, dar la un moment dar s-au certat, P.G. şi-a lovit fiul cu o piatră în cap, acesta a ripostat violent, la rândul lui lovind capul tatălui lui cu piatra.
Constatând că victima a decedat şi realizând gravitatea faptei, inculpatul ar fi abandonat-o şi în drum spre locuinţa lui ar fi intrat în curtea unor cunoscuţi, L.M. şi V., aici spălându-se de sângele rămas pe mâini. Acasă, inculpatul i-ar fi relatat mamei că nu şi-a găsit tatăl, că el ar fi fost bătut de doi necunoscuţi, pentru acest motiv temându-se să se reîntoarcă din nou pentru a-şi găsi părintele.
Cadavrul lui P.G. a fost găsit dimineaţa de către P.M., în dreptul casei soţilor B.I. şi M.
Încă de la începutul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei şi a susţinut că el şi tatăl lui au fost bătuţi şi agresaţi de către necunoscuţi.
Coroborând probatoriul de la urmărirea penală şi cel administrat în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut:
Este real că moartea lui P.G. a fost violentă şi s-a datorat unor contuzii cerebrale multiple contuzii cerebrale cerebeloase, ale punţii şi bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de calotă craniană, hematom masiv subdural şi hemoragie subarahnoidiană extinsă, leziunile s-au produs prin loviri active repetate, cu un corp dur, cu suprafaţă limitată şi neregulată, posibil piatră colţuroasă. Concluziile au fost înscrise în actul medico-legal de necropsie şi confirmă menţiunile din certificatul medical constatator al decesului.
În urma examinării lui P.G.P., s-a reţinut că şi el a prezentat o plagă zdrobită, fronto-parietală stânga cu intersectarea ţesuturilor subadiacente în formă de U, cu laturile de 2/3 cm, acestea putându-se produce prin loviri active cu un corp dur, cu suprafaţă limitată şi neregulată - piatră colţuroasă -, ele puteau data din 18 noiembrie 2009 şi necesitau pentru vindecare 15 -17 zile de îngrijiri medicale.
Ca atare, s-a reţinut că implicarea inculpatului într-un conflict este, de asemenea, certă.
Comparativ acuzării, susţinerile inculpatului, constante, că el şi tatăl lui ar fi fost atacaţi de două persoane, apar a fi certe, parchetul nereuşind să stabilească participarea şi a altora.
Totodată, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de cercetare a locului faptei (21 noiembrie 2009), inculpatul a afirmat că în noaptea de 18/19 noiembrie 2009, în timp ce se deplasa împreună cu tatăl său pe o uliţă a cătunului Plaik, odată ajunşi în locul denumit B.K., cineva a luminat calea cu o lanternă şi acelaşi s-a ascuns după un stejar. Inculpatul a indicat şi locul în care el s-a aşezat pe o bancă în dreptul casei numitei P.P., în continuare, după parcurgerea a încă 20-30 m, pe partea stângă a uliţei a fost găsită o piatră ce prezenta urme brun-roşcate ce păreau a fi sânge.
După încă circa 4 m, s-a mai găsit o piatră cu urme de sânge. În ce-l priveşte, inculpatul a susţinut că un agresor l-a prins pe el de piept, l-a doborât pe spate, l-a lovit de trei ori cu piatra în cap şi în zona ochilor, în tot acest timp un al doilea agresor l-a lovit pe tatăl lui. Detaliile oferite au fost menţinute la fiecare audiere a sa, fără modificări importante.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la 11 decembrie 2009 a evidenţiat că inculpatul nu are capacitate psihică completă de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, el având discernământul diminuat la momentul considerat a fi cel al săvârşirii faptei, cât şi în prezent.
Instanţa a mai reţinut şi că din modul în care inculpatul s-a prezentat în faţa sa, acesta nu prezintă percepţie directă privind capacitatea de a crea o versiune nereală.
În ce priveşte reţinerile din rechizitoriu, instanţa a motivat că acesta deduce şi presupune împrejurări nesusţinute de probe directe sau măcar indirecte - exemplificându-se cu declaraţiile lui T.D. şi L.M.
Audiat nemijlocit de către judecătorul fondului, inculpatul a relatat aceeaşi versiune privind incidentul petrecut cu tatăl lui, cu el, leziunile suferite fiind reţinute şi în certificatul medico-legal.
P.M., soţia victimei şi mamă a inculpatului, a confirmat şi ea versiunea oferită de inculpat, în sensul că el i-a spus că au fost bătuţi lângă casa numitului L., că au fost cel puţin trei agresori, pe care însă nu i-a identificat, ea a văzut că fiul ei avea sânge pe cap şi la îndrumarea acestuia s-a dus şi ea să-şi caute soţul. Dimineaţa, văzând că soţul ei nu a revenit acasă, a pornit să-l caute şi l-a găsit la aproximativ 50 m de casa lui L., victima era dezbrăcată, pe jos a găsit şi telefonul mobil, dar acesta nu avea cartelă.
Martorul L.M. a relatat că l-a văzut pe inculpat în jurul orei 22.30 când acesta a pătruns în curtea lui, s-a oprit la robinet şi s-a spălat. Văzând că inculpatul are sânge pe faţă, i s-a relatat că a fost bătut, dar nu ştia de către cine. Constatând starea gravă în care inculpatul se afla, acelaşi martor a relatat că l-a trimis acasă şi i-a dat un pahar cu apă. În ce priveşte loviturile sesizate, a spus că inculpatul era lovit la frunte, era vânăt la ochi şi avea sânge pe faţă.
Cele relatate au fost confirmate de soţia martorului, L.V.I., aceasta percepându-le de după geam, ei spunându-i inculpatului că tatăl lui vine şi el, bătut.
Privind restul probaţiunii, instanţa a reţinut că declaraţiile lui P.D., S.A., T.D., ş.a., sunt irelevante, unii oferind date privind relaţiile dintre inculpat şi tatăl lui, iar ceilalţi neoferind nimic concret în legătură cu circumstanţe de fapt sau autori ai infracţiuni.
Încercând să-şi dovedească nevinovăţia, inculpatul a indicat numele mai multor persoane cu care tatăl lui, de-a lungul timpului, ar fi avut conflicte. Acestea au fost audiate, iniţial ca învinuite, au fost testate cu tehnica poligraf, rezultatele acesteia privind pe B.D., B.G., S.N., ş.a., nu au relevat reacţii specifice comportamentului simulat. Acestea, precum şi declaraţiile lor nu au dovedit în nici un mod cine este autorul infracţiunii de omor. Totodată, nici relaţiile oferite de martorii B.M. şi B.I., persoane care văzuseră, în apropierea locuinţei lor, existenţa unui bărbat ce stătea într-o poziţie ciudată, respectiv ghemuit şi aplecat cu capul peste gard, acesta fiind P.G., nu au condus la identificarea autorului sau autorilor faptei.
Ca atare, în cauză vinovăţia inculpatului nefiind dovedită prin probe certe, sigure, urmărirea penală neavând la bază nici măcar probe indirecte, instanţa a constatat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată şi a aplicat principiul îndoielii în favoarea inculpatului, certe fiind numai decesul victimei şi constatările medico-legale ce au vizat cauza morţii.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, motivul invocat fiind greşita achitare a inculpatului, consecinţă a unei interpretări eronate a probatoriului.
În dezvoltarea motivului de apel, parchetul a susţinut că deşi în cauză nu există probe directe de vinovăţie a inculpatului, circumstanţele cauzei, respectiv fapta s-a petrecut în timpul nopţii, într-un loc puţin circulat, de acestea a profitat inculpatul, acesta este singura persoană care a avut contact cu victima, avea motiv să-şi agreseze tatăl pentru că s-a dovedit că în cursul zilei ce a precedat comiterea faptei, între el şi tatăl lui a avut loc cel puţin o ceartă, declaraţiile inculpatului, contradictorii reprezintă încercarea lui de a ascunde ceea ce făcuse, iar susţinerea că şi el a fost agresat trebuie înlăturată, starea sa persoană cu discernământ diminuat constituind, de asemenea, o probă că a reacţionat agresiv când şi tatăl lui l-a lovit.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 76 din 6 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de parchet, Decizia fiind motivată pe analiza şi interpretarea coroborată a materialului probator. În plus, instanţa de apel, în virtutea principiului devolutiv al căii de atac a apelului, nemijlocit l-a reaudiat pe inculpat, pe P.M., mama acestuia, parte civilă în cauză, pe martorii L.M. şi L.V.I. şi a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică, concluziile acestuia fiind că P.P. prezintă diagnosticul „întârziere mintală medie, cu tulburări de comportament şi raportat la faptă, a acţionat cu discernământul diminuat" (fila 53 dosar instanţă de apel).
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei greşite achitări a inculpatului.
Parchetul, în dezvoltarea cazului de casare, a susţinut că în cauză probele au fost interpretate greşit, din acestea rezultând că inculpatul a fost nesincer şi, ca atare, s-a probat vinovăţia lui. În continuare, după relevarea unor pasaje din declaraţiile inculpatului, parchetul a susţinut că mama inculpatului, P.M., în cursul urmăririi penale, prin declaraţiile date, a relevat că fiul său i-a ascuns adevărul privind agresarea sa şi a tatălui, martorii L.M. şi L.V.I. au confirmat că inculpatul, în seara de 18 noiembrie 2009, spre orele 23.00 s-a spălat de sânge la un robinet din curtea lor. Relativ declaraţiilor părţii civile P.M. de la cercetarea judecătorească, parchetul a susţinut că modificarea depoziţiei acesteia nu a avut o motivaţie concludentă şi, ca atare, nu trebuie avută în vedere, iar poziţia inculpatului, de la succesive momente în care a fost ascultat, denotă nesinceritate, încercare de a se apăra, martorii au evidenţiat relaţiile tensionate dintre el şi tatăl lui, şi, de asemenea, în cauză nu există nici un element sau indiciu în măsură să confirme, măcar parţial, ipoteza conform căreia trei persoane necunoscute i-ar fi bătut pe inculpat şi pe victimă.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Art. 62 C. proc. pen. prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Art. 63 acelaşi cod, denumire marginală probele şi aprecierea lor, prevede că este probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare justei soluţionări, probele neavând valoare mai dinainte stabilită, aprecierea făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate.
Art. 52 acelaşi cod prevede că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, prezumţie reluată şi în art. 66, potrivit acestui text, inculpatul nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Raportând cauzei aceste texte procedural penale, din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că cercetarea judecătorească a stabilit o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată, Astfel, s-a stabilit că în noaptea de 18 noiembrie 2009, inculpatul s-a aflat împreună cu tatăl său pe o uliţă din cătunul în care locuiau, nestabilindu-se însă cine i-ar fi agresat, dar o agresare a lor s-a întâmplat, cu consecinţa morţii victimei şi lezarea inculpatului. Că şi inculpatul a fost agresat, în cauză s-a evidenţiat acest lucru inclusiv prin raportul de constatare medico-legală nr. 321 din 25 noiembrie 2009. Inculpatul a relatat despre agresiuni martorilor L.M. şi mamei lui, partea civilă P.M. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul, trimis de mama lui, a pornit în căutarea tatălui, de fiecare dată, chiar dacă nu la fel, el relatând cele percepute astfel cum, posibil, le-a înţeles. Este de subliniat că inculpatul este neşcolarizat şi din punct de vedere al personalităţii lui, actele medicale au relevat că are intelect ce prezintă întârziere mintală medie.
Martorii audiaţi nu au evidenţiat nici un aspect de fapt care să constituie o probă directă sau indirectă, că inculpatul este cel care şi-a lovit tatăl, unii au perceput prezenţa lui fie după ce acesta a fost lovit (L.M., L.V.I.), fie au relatat presupuse relaţii tensionate dintre cei doi: M.V., L.V.I. Alţi martori au evidenţiat, comparativ declaraţiilor inculpatului sau ale mamei lui, că P.P., deşi de regulă nu avea bani, a doua zi după data faptei, ar fi fost văzut având 60-70 lei într-un portofel (martor B.N.), iar T.D. ar fi infirmat că P.M. i-a cerut ajutorul atunci când l-a solicitat să o sprijine să-şi ducă acasă soţul decedat.
De asemenea, expertizarea urmelor de sânge, existente pe hainele victimei şi ale inculpatului, a relevat că ambii aveau grupa sanguină A II, însă pe o mânecă a unei bluze cu care fusese îmbrăcat inculpatul s-a găsit şi sânge uman care aparţine grupei sanguine A IV, aceasta, posibil, rămasă în urma lovirii lui de către o altă persoană neidentificată.
Declaraţiile inculpatului, constante în a nu recunoaşte că şi-a lovit tatăl, deşi pe alocuri neliniare, nu prezintă contradictorialităţii evidente în condiţiile în care P.P., cum s-a stabilit, este neşcolarizat şi cu deficienţe de intelect.
De asemenea, nici declaraţiile mamei lui, partea civilă P.M., nu sunt contradictorii evident, aceasta relatând, la cercetarea judecătorească: „ … nu mai reţin ce-am declarat în faza de urmărire penală şi sigur ce s-a întâmplat atunci… inculpatul mi-a spus atunci seara că a fost bătut… atât el cât şi tatăl lui…
Faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declaraţiile sale este irelevant, de asemenea, că mama sa ar fi fost indusă în eroare tocmai pentru ca inculpatul să scape de răspundere penală, nu reprezintă probă de vinovăţie. Încercarea inculpatului de a oferi numele unor posibili agresori nu este o „strategie" de a-şi înlătura răspunderea, ci, posibil, a dorit să evidenţieze cine ar fi putut să-i agreseze tatăl, având în vedere că de-a lungul timpului, tatăl lui, caracterizat ca o persoană severă, avusese conflicte cu unii consăteni.
De regulă, simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei, condamnarea trebuind să se bazeze pe probe certe de vinovăţie.
În cauză, achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită de el) s-a bazat pe analiza amănunţită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor şi întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, nesiguranţa persistând în ce priveşte vinovăţia inculpatului, corect şi legal s-a dat eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului, complement al prezumţiei de nevinovăţie şi problemă de fapt.
În aceeaşi ordine de idei, chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, altele neîntrevăzându-se, îndoiala persistând în ce priveşte vinovăţia, aceasta este echivalentă cu proba pozitivă de nevinovăţie, achitarea impunându-se.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat.
Potrivit disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 76 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul P.G.P.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă ucraineană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 670/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 669/2012. Penal → |
|---|
