ICCJ. Decizia nr. 673/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.673/2012

Dosar nr. 3777/121/2011

Şedinţa publică din 12 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 600 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul T.G.P., la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), teza I C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul T.G.P. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 16 martie 2011, ora 11.50 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.G.P.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.G.P. să plătească părţii vătămate/parte civilă Z.M.V. suma de 85.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentanţi legali ai acesteia fiind Z.I. şi Z.E.

S-au respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă Z.M.V.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 5 lei cu care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate/parte civilă Z.M.V. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentanţi legali ai acesteia fiind Z.I. şi Z.E.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, pentru faza de urmărire penală şi pentru faza de judecată, în sumă totală de 400 lei (câte 200 lei pentru fiecare fază procesuală) să fie virate către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărâri astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi nr. 49/P/2011 din 1 aprilie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul T.G.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi viol, în concurs real, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen. şi art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 14 ianuarie 2011, în jurul orelor 18:30, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată Z.M.V., în vârsta de 13 ani şi 8 luni şi a dus-o într-o pădure situată in apropierea satului Moscu unde, prin violentă şi constrângere, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a deposedat-o de suma de 5 lei, după care a întreţinut cu partea vătămată relaţii sexuale anale, împotriva voinţei acesteia.

Analizând şi coroborând probele administrate în cauză instanţa a constatat următoarele:

În ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orelor 17:00, partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani şi 8 luni, a plecat de la domiciliul său din comuna Băneasa, judeţul Galaţi, către locuinţa mătuşii sale L.P., din aceeaşi localitate, pentru a-i duce o rochie.

De la locuinţa acesteia, partea vătămată s-a deplasat către satul Moscu intenţionând de fapt să meargă la Tg. Bujor, apoi la Galaţi şi de aici la Constanţa.

În timp ce se deplasa pe una din străzile din satul Moscu, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul I.F., care, observând că este un pic debusolată, a întrebat-o ce este cu ea, dacă are probleme şi dacă o poate ajuta cu ceva. Partea vătămată a precizat că nu este nimic în neregulă cu ea, că doreşte să ajungă la Tg. Bujor şi apoi la Galaţi, intenţionând să ajungă totuşi în municipiul Constanţa. Discuţia cu partea vătămată a avut loc în apropierea barului S. din satul Moscu, unde se afla şi inculpatul T.G.P. împreună cu martorul D.H., care au observat că martorul I.F. discută cu o fată, respectiv partea vătămată.

După ce partea vătămată şi-a continuat deplasarea, martorul I.F. a discutat cu inculpatul T.G.P., care l-a întrebat cine este fata respectivă. Răspunzând că nu o cunoaşte, inculpatul nu s-a mulţumit cu răspunsul primit şi a plecat cu martorul D.H. în urmărirea părţii vătămate.

Continuându-şi deplasarea pe şoseaua principală din satul Moscu, partea vătămată Z.M.V. a fost ajunsă din urmă de către inculpatul T.G.P., care era însoţit de către martorul D.H.

În dreptul pădurii Căzăneşti, situată între satul Moscu şi oraşul Tg. Bujor, inculpatul a intrat în vorbă cu partea vătămată, a întrebat-o unde merge, după care a prins-o de mână şi a tras-o către pădure intenţionând să întreţină relaţii sexuale cu aceasta. Despre intenţia sa de a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată, inculpatul a vorbit cu martorul D.H., căruia i-a şi propus să comită acest fapt împreună.

Martorul D.H. nu a fost de acord cu propunerea făcută, motiv pentru care acesta s-a îndepărtat din zona respectivă, ne mai cunoscând ce s-a întâmplat ulterior.

Întrucât partea vătămată a început să ţipe si să strige după ajutor, inculpatul T.G.P. a ameninţat-o că o omoară şi a continuat să o tragă după el peste calea ferată de la marginea pădurii.

În momentul în care au ajuns în pădure, partea vătămată a încercat să fugă, dar a fost prinsă de gât şi lovită de un copac de către inculpat care a ameninţat-o că o va bate dacă mai încearcă să scape, după care a căutat-o în buzunare şi i-a sustras suma de 5 lei în bancnote de câte un leu fiecare.

Ulterior, inculpatul a solicitat părţii vătămate să se dezbrace şi, datorită faptului că aceasta a refuzat, a tras de cureaua de la pantalonii cu care era îmbrăcată, rupând-o.

Partea vătămată a încercat să se apere, spunând inculpatului că este virgină şi că este la menstruaţie, însă inculpatul, mai nervos, a dezbrăcat-o şi a lovit-o din nou cu pumnul în cap, după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale anale, incident desfăşurat în jurul orei 18:30.

După consumarea actului sexual, inculpatul s-a îmbrăcat şi a plecat, abandonând-o pe partea vătămată în locul comiterii faptei, după care a mers din nou în barul S. din satul Moscu (orele 23:00), unde s-a lăudat că a întreţinut relaţii sexuale cu fata pe care a acostat-o.

Despre laudele sale a auzit şi martorul I.F., care a aflat de la martorul D.H. că inculpatul i-a propus şi acestuia să o violeze.

După ce şi-a revenit, partea vătămată s-a îmbrăcat şi a ieşit la şosea, îndreptându-se către Tg. Bujor pentru a anunţa cele întâmplate.

La un moment dat, în dreptul depozitului de fier vechi, lângă partea vătămată, a oprit un autoturism condus de către martorul B.M. care a convins-o pe aceasta să urce în maşină şi să o găzduiască peste noapte în locuinţa sa din satul Moscu, propunere acceptată de către partea vătămată.

Prezenţa martorului în zona depozitului de fier vechi s-a datorat faptului că acesta, auzindu-l pe inculpat că s-a lăudat că a întreţinut relaţii sexuale cu fata pe care o acostase şi cunoscând comportamentul inculpatului în colectivitate, practic a luat hotărârea de a pleca în ajutorul părţii vătămate.

În seara zilei de 14 ianuarie 2011, partea vătămată a rămas la domiciliul martorului B.M., căruia i-a povestit ce a păţit, respectiv că a fost forţată de inculpat să întreţină raport sexual anal şi în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2011 martorul B.M. a condus pe partea vătămată Z.M.V la domiciliul său din comuna Băneasa, judeţul Galaţi, unde le-a povestit părinţilor cele întâmplate.

Ulterior, partea vătămată, împreună cu părinţii, s-au deplasat la Spitalul Tg. Bujor pentru efectuarea unui control medical şi apoi la Poliţie unde au depus plângere penală împotriva inculpatului.

Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată Z.M.V. prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure şi lovire cu sau de corp dur, precum şi fisuri anale recente, posibil produse în cadrul unui raport sexual anal, la data de 14 ianuarie 2011 şi necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Conform raportului de evaluare psihologică, s-a reţinut că partea vătămată Z.M.V. prezintă simptome ale sindromului post traumatic care apar la nivelul reacţiilor cognitive, afective şi comportamentale, stări de anxietate, sentimente de teamă şi evitare, comportament regresiv, iritabilitate, disfuncţii de atenţie, evenimentul produs având un impact puternic perturbator emoţional asupra acesteia.

S-a reţinut că faptele şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 15 ianuarie 2011 şi planşă foto aferentă în care sunt menţionate detalii referitoare la locul unde au fost comise infracţiunile;

- proces-verbal de recunoaştere din grup de fotografii din 8 februarie 2011 şi planşă foto aferentă în care este consemnată recunoaşterea inculpatului T.G.P. de către partea vătămată Z.M.V., ca fiind persoana care a tâlhărit-o şi a violat-o;

- raport de constatare medico-legală din 15 ianuarie 2011 în care sunt prezentate leziunile suferite de partea vătămată;

- raport psihologic din 22 februarie 2011 întocmit de D.G.A.S.P.C. Galaţi în care se arată că partea vătămată prezintă simptome ale sindromului post-traumatic;

- declaraţiile părţii vătămate Z.M.V.;

- copia certificatului de naştere al părţii vătămate din care rezultă vârsta acesteia, respectiv 13 ani şi 8 luni;

- declaraţiile martorei Z.E., mama părţii vătămate;

- declaraţiile martorului I.F.;

- declaraţiile martorului B.M.;

- declaraţiile martorei B.P.;

- declaraţiile martorului D.H.;

- declaraţiile inculpatului T.G.P., care arată că este adevărat că în seara de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 19:00, a acostat-o pe numita Z.M.V. pe raza satului Moscu, a lovit-o şi a ameninţat-o, după care i-a sustras suma de 5 lei. Prin constrângere, a condus-o într-o pădure din apropiere, unde a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale anale împotriva voinţei sale.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire şi ameninţare, i-a sustras suma de 5 lei părţii vătămate Z.M.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., iar fapta inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire şi ameninţare, a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani şi 8 luni, împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, a fost de acord cu probele din faza de urmărire penală, şi le-a însuşit şi a dorit ca judecata să se facă pe baza lor în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

În acest context, instanţa a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. şi, prin urmare, a făcut aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

S-a apreciat că nu se impune reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât faptele inculpatului au un grad deosebit de pericol social prin modul în care au fost comise, vârsta părţii vătămate, impactul negativ asupra psihicului acesteia.

S-a reţinut că reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime este suficientă pentru a da eficienţă atitudinii de recunoaştere a faptelor manifestată de inculpat, o eventuală coborâre a pedepselor sub minimul special, ca efect al reţinerii vreunei circumstanţe atenuante, nefiind de natură a permite o individualizare corespunzătoare a pedepselor.

La dozarea şi individualizarea sancţiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului Penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptelor comise, la împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum şi la persoana inculpatului.

Referitor la individualizarea pedepsei accesorii şi a celei complementare pentru infracţiunea de viol, instanţa a avut în vedere natura şi specificul faptelor, modalitatea în care au fost comise, jurisprudenţa C.E.D.O. în materie, inclusiv hotărârile S. şi P. împotriva României şi H. contra Marii Britanii.

De asemenea, ţinând cont de vârsta părţii vătămate, sub 14 ani, de tipul de agresiune exercitată împotriva ei, instanţa a apreciat că se impune şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., atât din perspectiva pedepsei complementare, cât şi sub aspectul pedepsei accesorii.

Pe de altă parte, ţinând cont de gradul ridicat de pericol social al faptelor şi de cuantumul pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, sporul de pedeapsă a fost apreciat ca întemeiat, lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l priveşte pe inculpat şi caracterizările favorabile acestuia depuse la dosar fiind luate în considerare şi regăsindu-se în cuantumul pedepselor ce au fost aplicate.

Referitor la latura civilă, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., în sensul că prin faptele ilicite ale inculpatului, de tâlhărie şi viol, comise cu vinovăţie, s-a cauzat părţii vătămate/parte civilă Z.M.V. un prejudiciu moral constând în suferinţa fizică şi psihică produsă la momentul săvârşirii infracţiunilor, cât şi în urmările negative ulterioare, produse asupra psihicului părţii vătămate care sunt inerente unor astfel de fapte.

Cu toate acestea, s-a apreciat că suma de 150.000 lei cerută ca şi daune morale este prea mare, ţinând cont că evaluarea în bani a pagubei nu are menirea să o acopere la modul concret, material, ci doar să pună în lumină existenţa prejudiciului şi necesitatea acordării unei sume de bani pentru despăgubirea părţii vătămate. Instanţa a considerat că trebuie să se aibă în vedere şi persoana inculpatului, care este foarte tânăr, nu are antecedente penale şi a recunoscut de la început comiterea faptelor.

În aceste condiţii, s-a apreciat că o sumă de 85.000 lei cu titlu de daune morale este necesară şi suficientă în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul T.G.P. şi partea vătămată Z.M.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.

Prin apelul promovat, parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptelor comise de acesta.

Inculpatul T.G.P. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.

De asemenea, inculpatul a considerat că despăgubirile acordate părţii vătămate au fost apreciate la o sumă prea mare, solicitând reducerea cuantumului acestora.

Partea vătămată Z.M.V. a primit comunicarea hotărârii instanţei de fond la data de 12 septembrie 2011 şi a declarat apel la data de 29 septembrie 2011, fără a indica în scris motivele în baza cărora a promovat această cale de atac.

Prin Decizia penală nr. 287/ A din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.G.P. şi, respectiv, ca tardiv declarat, apelul promovat de partea civilă Z.M.V. împotriva sentinţei penale nr. 600 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 383 alin. (11) şi art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.G.P.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 martie 2011 la zi, respectiv, 6 decembrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpatul T.G.P. şi partea civilă Z.M.V. la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în apel pentru inculpat, să fie avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea de apel a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, instanţa de fond realizând o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Având în vedere gravitatea faptelor comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii, persoana şi atitudinea inculpatului în sensul că a recunoscut comiterea infracţiunilor, este tânăr, se află la primul impact cu legea penală, s-a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepselor (prin prisma motivelor de apel invocate de parchet), dar nici reducerea acestora (prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat).

De asemenea, s-a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. întrucât aspectele favorabile acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor, intră în concurs cu celelalte criterii privind individualizarea pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pe de altă parte, s-a constatat că instanţa de fond a soluţionat în mod corect şi latura civilă a cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 287/ A din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul T.G.P., ambele recursuri fiind întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt netemeinice sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, solicitând pe această cale majorarea pedepselor principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tâlhărie.

Inculpatul T.G.P. a solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere vârsta sa fragedă, dar şi lipsa antecedentelor penale, cu consecinţa reducerii pedepsei.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire şi ameninţare, i-a sustras suma de 5 lei părţii vătămate Z.M.V. şi, respectiv, viol prevăzut de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., constând în aceea că în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire şi ameninţare, a întreţinut relaţii sexuale anale cu partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani şi 8 luni, împotriva voinţei acesteia, de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 320 C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale acestuia.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare (prin violenţă, asupra părţii vătămate aflate la o vârstă fragedă, respectiv 13 ani şi 8 luni).

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoaşterea unor asemenea împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seamă de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, urmările produse (fiind de observat raportul psihologic din 22 februarie 2011 întocmit de D.G.A.S.P.C. Galaţi în care se arată că partea vătămată prezintă simptome ale sindromului post-traumatic), precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Pe de altă parte, referitor la împrejurarea recunoaşterii de către inculpat a săvârşirii faptelor, această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a fost evidenţiată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile existenţei acordului de vinovăţie al inculpatului, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate faţă de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiaşi situaţii de fapt să i se acorde o dublă valenţă juridică, iar nu aceasta a fost intenţia legiuitorului.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică şi legală şi nu se impune reducerea cuantumului acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta, lipsa antecedentelor penale, fiind deja avute în vedere cu prilejul aplicării sancţiunii.

Pentru aceleaşi considerente anterior expuse, nici criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi vizând majorarea pedepsei nu pot fi primite, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, apreciind că o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de parchet şi de către recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistănd nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 martie 2011 la 12 martie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul T.G.P. împotriva deciziei penale nr. 287/ A din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 martie 2011 la 12 martie 2012.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 674/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 670/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 673/2012. Penal