ICCJ. Decizia nr. 681/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 681/2012

Dosar nr. 4593/99/2010

Şedinţa publică din 12 martie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 197 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Iaşi pronunţată în Dosarul nr. 4593/99/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului, prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale din decembrie 2008),

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004 (un act material din decembrie 2009).

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86² C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Datele prevăzute la literele b) - d) au fost comunicate Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 04 decembrie 2009 - 01 februarie 2010.

În baza dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată de Legea nr. 522/2004, a dispus confiscarea cantităţii de 2 grame de canabis ridicată de la inculpat şi rămasă după procesele de analiză de laborator.

În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.500 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii şi trimiterea în judecată a inculpatului C.P.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în forma continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în perioada 2008 - 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în trei rânduri a vândut colaboratorului acoperit "I." al investigatorului sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis, substanţă cuprinsă în tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, însă a precizat că a fost consumator de droguri de risc, respectiv cannabis. A mai precizat că nu a vândut cannabis iar cantitatea de cannabis găsită asupra sa o cumpărase în perioada sărbătorilor de iarnă.

În cursul judecăţii au fost audiaţi martorii S.L.F., P.G., Z.A.L., D.A.R. şi investigatorul sub acoperire L., precum şi martorul propus de inculpat în circumstanţiere.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că, într-o zi din luna mai 2007, investigatorul sub acoperire „G.", prin intermediul colaboratorului sau, „C." a cumpărat de la numitul Z.A.L., contra unei sume de bani, 0,6 g rezină de canabis. Această tranzacţie a fost atent urmărită de către investigatorul sub acoperire „G.", căruia colaboratorul acestuia „C." i-a înmânat cele doua bucăţi de substanţa vegetală cu aspect de rezină.

Din conţinutul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1516213 din 05 mai 2007, întocmit de către Laboratorul de analiza şi profil al drogurilor precursori Iaşi rezultă că proba pusă la dispoziţie de către organele de politie constă în cantitatea de 0,6 grame rezină de cannabis - haşiş (drog de risc inclus în tabelul anexa numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

În luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin intermediul colaboratorului său „I." a cumpărat de la numitul D.A.R., contra sumei de 250 RON, 5 comprimate de culoare albă. Această tranzacţie a fost atent urmărită de către investigatorul sub acoperire „L.", căruia colaboratorul acestuia, „I." i-a înmânat, imediat, cele 5 comprimate.

Din conţinutul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1032930 din 30 decembrie 2008, întocmit de Laboratorul de analiza şi profil al drogurilor, precursori Iaşi rezultă că proba pusă la dispoziţie de către organele de politie sunt comprimate MDMA (drog de mare risc inclus în tabelul anexa nr. I al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), 2 comprimate au fost consumate integral în cursul procesului de analiză, iar restul de 3 comprimate au fost depuse la camera de corpuri delicte a IGPR, cu dovada seria H nr. H1 din 25 mai 2009.

S-a mai reţinut că într-o zi din luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin intermediul colaboratorului său, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L., care i-a trimis la întâlnire pe numitul B.D.V., contra sumei de 300 RON, un plic ce conţinea un produs vegetal de culoare verde-oliv, cu miros înţepător.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1032843 din 09 decembrie 2008, întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori, Iaşi rezultă că proba pusă la dispoziţie de către organele de poliţie constă în 4,2 g canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), din care în urma procesului de analiză au mai rămas 2 grame, care au fost depuse în camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii seria H nr. H2 din 25 mai 2009.

Tot în luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L." prin intermediul colaboratorului sau, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L., tot prin intermediul numitului B.D.V., contra sumei de 300 RON, un plic ce conţinea un produs vegetal de culoare verde-oliv, cu miros înţepător, care potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1032872 din 30 decembrie 2008, întocmit de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi conţine 4,3 g canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, modificată şi completată), cantitate care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

La data de 04 decembrie 2009 colaboratorului acoperit "I." i-a fost înmânată suma de 250 de RON, seriile bancnotelor fiind trecute într-un proces-verbal. în aceeaşi zi, colaboratorul acoperit, s-a întâlnit cu numitul C.P.L. de la care a primit un obiect de dimensiuni reduse, contra sumei de 250 RON.

Acest obiect a fost înmânat investigatorului sub acoperire L., după despărţirea celor doi. După câteva minute, organele de poliţie au procedat la oprirea în trafic a numitului C.P.L., el aflându-se într-un taxi. Cu ocazia percheziţiei corporale, în portofelul numitului C.P.L. au fost găsite mai multe bancnote în cupiuri de 50 RON, dintre care cea cu seria "X" se găsea menţionată în cuprinsul procesului-verbal de înseriere întocmit de organele de poliţie. În mâna stângă a sus-numitului a fost găsită bancnota în cupiuri de 50 de RON cu seria "Y", de asemenea menţionată în cuprinsul procesului-verbal.

Asupra numitului C.P.L. s-a găsit, de asemenea, în buzunarul gecii, un produs vegetal de culoare verde-oliv, ambalat în staniol. Atât proba ridicată de la inculpat cu ocazia percheziţie corporale, cât şi cea remisă investigatorului sub acoperire de către colaboratorul acestuia cu puţin timp înainte de realizarea flagrantului au fost analizate, constatându-se, conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 689898 din 05 decembrie 2009 al Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, că este cannabis.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost dovedită prin administrarea probelor analizate mai sus, deşi, inculpatul a susţinut că nu este traficant de droguri şi că bancnotele găsite asupra sa au fost împrumutate, nu a putut explica cum anume au ajuns acele bancnote în posesia sa. De altfel, declaraţia investigatorului sub acoperire, L. este relevantă în acest sens, acesta precizând că bancnotele găsite asupra inculpatului au fost înseriate de către organele de cercetare, au fost înmânate colaboratorului sub acoperire.

Relevantă este şi declaraţia martorului P.G., consumator de droguri, care arată că a primit în repetate rânduri de la prietenii săi B.D.V. şi D.A.R., cannabis pe care le-a consumat împreună cu aceştia. El arată că îl cunoaşte pe numitul C.P.L. şi i-a auzit pe numiţii D.A.R. şi B.D.V. spunând că drogurile le au de la inculpat.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, incriminează fapta de trafic de droguri în mai multe modalităţi: cultivarea, producerea, experimentarea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc. Or, chiar inculpatul în declaraţia dată a recunoscut că a cumpărat drogurile de risc de la o terţă persoană, iar probele administrate se coroborează cu procesele-verbale întocmite în cauză, referitoare la investigatorii sub acoperire şi la prinderea inculpatului în flagrant. Dispoziţiile legale în materie oferă un cadru larg pentru încadrarea juridică a activităţilor legate de circulaţia drogurilor de risc, ca fapte de natură penală, iar activitatea inculpatului se circumscrie, sub acest aspect prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Raportat la activitatea desfăşurată de inculpatul C.P.L. în perioada 2008 - 2009, intervalul de timp scurs între acţiunile sale de a vinde colaboratorului acoperit "I." al investigatorului sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis, s-a reţinut de către prima instanţă se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului dintr-o singură infracţiune de trafic de droguri în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni de trafic de droguri în formă continuată, respectiv, una săvârşită în decembrie 2008, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (două acte materiale) şi o altă infracţiune în concurs real, tot de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu procese-verbale de sesizare din oficiu a organelor de poliţie judiciară din cadrul IJPF Iaşi şi BCCO Iaşi cu privire la faptul ca numiţii Z.A.L., D.A.R. şi, respectiv, C.P.L. se ocupă pe raza teritorială a municipiului Iaşi cu activităţi de consum şi trafic de droguri; procese-verbale întocmite de către investigatori sub acoperire „I." şi „G." cu ocazia cumpărărilor de droguri; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Laboratorul de analiză şi profil a drogurilor din cadrul IPJ Iaşi, din care rezultă că probele achiziţionate de la învinuiţi şi inculpat de către colaboratorii acoperiţi ai investigatorilor sub acoperire reprezintă droguri de risc - haşiş şi canabis, substanţe incluse în tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000; procesele-verbale de redare şi transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice şi mesajelor tip SMS efectuate în baza Autorizaţiei nr. 651/2009 emisă de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 88D/P/2007 al Serviciului Teritorial Iaşi al DIICOT în legătură cu interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de numitul B.D.V. în prezenta cauză;

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi declaraţia investigatorului sub acoperire L.; declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei.

La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanţă a avut în vedere toate circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor dar şi cele personale ale inculpatului. Astfel, din probele în circumstanţiere administrate a rezultat că inculpatul a avut anterior săvârşirii faptelor o atitudine corectă în societate şi în familie, provenind dintr-o familie organizată.

Toate aceste aspecte precum şi cantităţile mici de cannabis care au fost comercializate, au justificat aprecierea instanţei că, pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ - art. 86⁴ C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul C.P.L. criticând hotărârea sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

În susţinerea motivelor de apel s-a susţinut, în esenţă că, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, şi-a întemeiat soluţia pe mijloace de probă obţinute în mod ilegal, invocându-se nelegalitatea procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 3 decembrie 2009 întocmit de DIICOT Iaşi, cât şi nelegalitatea autorizării investigatorilor sub acoperire; inculpatul a fost determinat să săvârşească infracţiunea de trafic de droguri, prin intermediul investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia; nu s-a efectuat o motivare a hotărârii iar probele au fost apreciate în mod eronat.

Curtea a constatat că, instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi la termenul din 1 februarie 2011, astfel cum se menţionează şi în expunerea hotărârii apelate, s-a pus în discuţia părţilor cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, cereri formulate atât de procuror cât şi de inculpat. Împrejurarea că instanţa a reţinut calificarea juridică a faptelor astfel cum a fost solicitată de procuror şi nu de inculpat nu echivalează în niciun caz cu nesoluţionarea cererii inculpatului, aşa cum susţine inculpatul apelant.

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în Capitolul III, prevede anumite dispoziţii derogatorii de la procedura judiciară, în privinţa instrumentării unor astfel de cauze în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecaţii. Astfel, potrivit art. 21 din legea menţionată, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei fapte incriminate de această lege. Condiţia prev. de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 creează, pe de o parte, cadrul limitativ în care pot fi utilizaţi investigatorii sub acoperire, iar pe de altă parte, instituie cadrul sarcinilor şi atribuţiilor cu care sunt abilitaţi aceştia. Cadrul limitativ al utilizării investigatorilor acoperiţi este dat de faptele care au ca obiect traficul şi consumul ilicit de droguri, iar aceştia pot desfăşura numai activităţile necesare în vederea descoperirii faptelor, identificării autorilor şi obţinerii mijloacelor de probă, cerinţe respectate în cauză. Folosirea investigatorilor sub acoperire se face atât în cazul în care urmărirea penală este începută, dar mai ales în faza actelor premergătoare, în vederea obţinerii mijloacelor de probă.

Referitor la critica privind nelegalitatea obţinerii unor probe, Curte a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare constituie mijloc de probă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 224² alin. (2) C. proc. pen., procurorul se pronunţă asupra autorizării folosirii investigatorului sub acoperire printr-o ordonanţă, care în cauză cuprinde toate elementele legale. În cazuri urgente şi temeinic justificate, procurorul poate autoriza şi alte activităţi decât cele iniţial autorizate, obligaţia acestuia impusă de art. 224² alin. (5) C. proc. pen. fiind să se pronunţe deîndată. Potrivit art. 224³ C. proc. pen., datele şi informaţiile obţinute de investigatorii sub acoperire pot fi folosite numai în legătură cu persoana la care se referă autorizaţia emisă de procuror, obligaţie ce a fost respectata în cauză.

S-a mai reţinut că, prima instanţă a respectat şi prevederile art. 354 - 357 C. proc. pen., hotărârea îndeplinind cerinţele prevăzute de aceste dispoziţii procedurale, atât cu privire la conţinutul expunerii cât şi al dispozitivului.

De asemenea, probele au fost judicios apreciate, în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., relevante sub aspect probator fiind constatările făcute în urma percheziţiei corporale a inculpatului, când asupra lui s-au găsit droguri şi bani, declaraţiile martorilor P.G., T.A., S.L.F., ale investigatorilor sub acoperire şi colaboratorilor acestora, Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din datele de 5 mai 2007, 9 decembrie 2008 şi 30 decembrie 2008 precum şi procesele-verbale de redare şi transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, efectuate legal în Dosarul 88D/P/2007 al DIICOT Iaşi.

Instanţa de control judiciar, a apreciat că săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite, neexistând nici un dubiu cu privire la aceste condiţii şi, în mod corect, s-a dispus condamnarea inculpatului.

Pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală dar şi cele care o atenuează, apreciind că, prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere, se asigură realizarea scopului pedepsei astfel cum a fost prev. de art. 52 C. pen.

Soluţia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul C.P.L. care a invocat în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 14, 17 şi 18 C. proc. pen.

În susţinerea motivul formal de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., inculpatul a arătat că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, fiind redată fidel cea pronunţată de prima instanţă, fără a exista o motivare proprie a judecătorului de la instanţa de prim control judiciar.

Totodată, a criticat hotărârile pronunţate şi sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptelor, solicitând schimbarea încadrării din infracţiunea de trafic de droguri de risc în infracţiunea de consum de droguri întrucât inculpatul a fost constrâns de investigatorul sub acoperire să-i vândă droguri.

Criticile inculpatului au vizat şi eroarea gravă de fapt a celor două instanţe, care au dat o interpretare eronată a probatoriului administrat şi care a dus la o pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare.

În subsidiar, inculpatul a criticat decizia instanţei de apel şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a solicitat reducerea cuantumului pedepsei cu menţinerea modalităţii de executare.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385⁹ pct. 9, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu - potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, recursul declarat de inculpat ca fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

1. Analizând cu prioritate motivul formal de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.

Conform dispoziţiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în expunere, între altele, temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei. Prin urmare, în decizie trebuie analizate fiecare dintre motivele de apel invocate de procuror şi de părţi, motivându-se temeiurile de drept şi de fapt care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de recurs.

Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este reglementat în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde, între altele, atât dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor cât şi obligaţia instanţei de a examina aceste observaţii, cu alte cuvinte, sarcina instanţei fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele şi probatoriile părţilor.

Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţie, instanţele au obligaţia de a-şi motiva hotărârile, aceasta nu însemnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii, însă, noţiunea de proces echitabil impune obligaţia fiecărei instanţe naţionale de a-şi motiva pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o prin alipirea motivelor oferite de o instanţă inferioară sau altfel, ea trebuie să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se mulţumească să confirme concluziile unei instanţe inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

Din examinarea conţinutului deciziei rezultă că instanţa de apel a motivat hotărârea pronunţată în raport de toate motivele invocate în scris şi susţinute oral de către apărătorul apelantului inculpat, descrise sintetic în încheierea de la termenul din data de 27 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei şi reluate punctual în analizarea căii de atac a apelului.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în expunerea considerentelor deciziei, instanţa de apel, faţă de motivele invocate de inculpat, nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter general ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de urmărire penală şi a judecăţii, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către instanţa de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat ca neîntemeiate, sub acest aspect.

2. Criticile formulate de inculpat privind greşita încadrare juridică dată faptelor şi grava eroare de fapt, ce a determinat pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare a inculpatului pentru infracţiuni de trafic de droguri, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen., sunt întemeiate, însă, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Înalta Curte constată că, deşi s-a reţinut de cele două instanţe că, în cursul lunii decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L." a cumpărat de la inculpatul C.P.L., prin intermediul lui B.D.V., contra sumelor de 300 RON, cantităţile de 4,2 grame şi respectiv, 4,3 grame de canabis, nu s-a putut dovedi implicarea inculpatului C.P.L. în tranzacţiile efectuate de către investigatorul sub acoperire cu B.D.V. în luna decembrie 2008, aspect confirmat de către B.D.V. în declaraţiile date în faza de urmărire penală, care a arătat că nu cumpărat droguri de la inculpat. În acelaşi sens este şi depoziţia colaboratorul sub acoperire care, în declaraţia din 1 februarie 2011, a arătat că încetat activitatea de supraveghere întrucât, C.P.L. a plecat din localitate şi, prin urmare, nu existau elemente suficiente care să contureze implicarea acestuia în vânzarea drogurilor de risc.

Mai mult, la aproape un an de zile, atunci când s-a realizat activitatea de supraveghere a numitului B.B. despre care existau date că se aprovizionează cu droguri de la inculpatul C.P.L., după întâlnirea dintre cei doi, s-a organizat o activitatea de prindere în flagrant iar, în urma percheziţionării autoturismului condus de către B.B., nu au fost găsite asupra acestuia bunuri sau obiecte care să intereseze cauza (menţiunile din procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009). De asemenea, nici la percheziţia efectuată la adresa din Iaşi, parter, unde inculpatul C.P.L. mergea, destul de des la prietenii săi pentru a dormi, nu au fost găsite bunuri care să intereseze prezenta cauză.

Faptul că inculpatul C.P.L. nu vindea droguri este confirmat şi de către martorii Z.A.L., S.L.F., D.A.R., care au arătat că, deşi sunt consumatori ocazionali sau au fost dependenţi de consumul de droguri - cannabis, nu au cumpărat niciodată droguri de la inculpat.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului P.G. se constată că acesta nu a declarat că a cumpărat droguri de la inculpatul C.P.L., ci atunci când a consumat droguri cu martorii D.A.R. şi B.D.V. ar fi aflat de la aceştia că aveau drogurile de la C.P.L., aspect care nu este susţinut de cei doi martori, astfel că, depoziţiile acestuia nu pot fi apreciate ca veridice şi, urmează a fi înlăturate de către instanţa de recurs.

Declaraţiile martorilor menţionaţi se coroborează cu declaraţia inculpatului dată în faza cercetării judecătoreşti în care a susţinut constant că este consumator de droguri şi nu a vândut niciodată cannabis sau alte substanţe interzise la deţinere, arătând că este prieten cu martorii D.A.R. şi B.D.V., a discutat de mai multe ori la telefon cu B.D.V. dar niciodată despre droguri şi, în câteva rânduri, pe martorul B.D.V. l-a împrumutat cu bani, aspect confirmat şi de martorul D.A.R.

Toate aceste probatorii, contrar celor reţinute de către cele două instanţe, nu fac dovada că inculpatul C.P.L. în luna decembrie 2008, în două rânduri, prin intermediul droguri de risc lui B.D.V. a vândut colaboratului „L.", contra sumelor de 300 RON, cantităţile de 4,2 grame şi respectiv, 4,3 grame de canabis.

Singurul care susţine că inculpatul C.P.L. a fost cel care i-a dat drogurile spre vânzare, martorului B.D.V., de la care colaboratorul acoperit „I." le-a cumpărat, este investigatorul sub acoperire „L." în procesele-verbale întocmite însă, susţinerile sale nu sunt confirmate de niciun alt mijloc de probă, dimpotrivă, aşa cum s-a reţinut, acesta a încetat activitatea de supraveghere a inculpatului în anul 2008, iar, în anul 2009, în cadrul activităţilor de supraveghere privind pe B.B., nu a putut fi dovedită implicarea inculpatului C.P.L. în vreo tranzacţie cu droguri de risc.

Întrucât în sarcina inculpatului C.P.L., pentru considerentele arătate, nu se poate reţine comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, Înalta Curte, va admite recursul inculpatului sub acest aspect şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., urmează a dispune achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale din decembrie 2008).

Referitor la activitatea inculpatului C.P.L. din data de 04 septembrie 2009, Înalta Curte constată că, deşi s-a reţinut de către cele două instanţe că, la data menţionată, colaboratul acoperit „I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a cumpărat un pliculeţ cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON, bancnotele fiind menţionate, în prealabil, într-un proces-verbal de către organele de poliţie, din materialul probator administrat în cauză nu reiese cu certitudine că acesta a vândut vreo cantitate de cannabis vreunei persoane şi nici colaboratorului acoperit.

Se mai constată, că într-adevăr, cu ocazia realizării activităţilor de organizare şi prindere în flagrant a inculpatului C.P.L., asupra acestuia au fost găsite două dintre bancnotele primite de colaboratul „I." de la investigatorul „L." pentru a cumpăra droguri de la o persoană despre care existau informaţii că vindea cannabis în zonă şi un pliculeţ cu cannabis, despre care inculpatul a arătat însă că este pentru consum propriu.

Or, din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante rezultă că, în ziua de 04 decembrie 2009 inculpatul C.P.L. în jurul orelor 17⁰⁰ se afla într-un taxi împreună cu prietenul său A.L.W., s-au deplasat pe mai multe străzi din municipiul Iaşi, în jurul orelor 18⁰⁰, inculpatul a intrat într-un imobil situat pe B-dul Cantemir unde a stat circa 10 minute, după care a revenit la taxi şi au continuat să se plimbe până în jurul orelor 20¹⁰, când au fost opriţi în trafic de organele de poliţie.

În acest context, asupra inculpatului C.P.L. a fost găsite în interiorul gecii, în buzunar, un produs vegetal de culoare olive cu miros înţepător şi o ţiplă cu acelaşi conţinut, în cantitatea totală de 3,3 grame, care în urma analizei fizico-chimice efectuate de către Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor şi precursori Iaşi s-a stabilit că este cannabis (Raportul de constatare nr. 689898 din 05 decembrie 2009).

Deşi, în procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire „L." se menţionează că în aceeaşi zi, colaboratul acoperit „I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a cumpărat un pliculeţ cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON, seriile bancnotelor fiind menţionate, în prealabil, într-un proces-verbal de către organele de poliţie, asupra inculpatului C.P.L. nu au fost găsite decât două bancnote de 50 RON dintre cele menţionate în procesul-verbal.

Mai mult, potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmit de investigator, nu rezultă care a fost perioada de timp care a trecut de la efectuarea tranzacţiei dintre inculpatul C.P.L. şi colaboratorul acoperit „I." până la momentul realizării acţiunii de prindere în flagrant, în condiţiile în care s-a efectuat şi o activitate de supraveghere a inculpatului în după-amiaza acelei zile, dacă suma plătită inculpatului la momentul efectuării pretinsei tranzacţii era constituită doar din bancnote de 50 RON sau şi din bancnote de o altă valoare, toate aceste aspecte nefiind clarificate de către organele de cercetare şi nici de către cele două instanţe. Prin urmare, aceste împrejurări susţin apărările inculpatului în sensul că nu a vândut nicio cantitate de cannabis, iar cea pe care o avea asupra sa la momentul prinderii sale, a cumpărat-o de la o persoană „I." în vederea consumului propriu.

Totodată, aspectele menţionate în procesul-verbal de investigator privind împrejurarea că pentru a se întâlni cu inculpatul C.P.L., colaboratul acoperit „I.", a discutat iniţial cu B.D.V., nu sunt confirmate nici de către martor, care a arătat, în mod constant, că nu a cumpărat droguri de la inculpat şi nici nu ştie nimic despre faptul că acesta ar comercializa droguri.

Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante mai rezultă că, inculpatul C.P.L. s-a deplasat pe străzile municipiului Iaşi cu un taxi, condus de martorul A.L.W. şi nu s-a întâlnit cu vreo altă persoană, aspect confirmat şi de către martor, care a arătat că nu ştie ca prietenul său să vândă droguri şi nici nu a oprit pe traseu pentru ca acesta să se întâlnească cu vreo persoană ci, a oprit câteva minute în zona Cantemir, unde inculpatul a stat circa 10 minute, după care a revenit la maşină.

Înalta Curte reţinând că toate aceste împrejurări conturează o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de cele două instanţe, dovedită de probele analizate mai sus, apreciază că faptei de trafic de droguri reţinută în sarcina inculpatului C.P.L. i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Se constată că, în mare parte activităţile ce compun elementul material al infracţiunii descrise de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se regăsesc şi în conţinutul infracţiunii incriminate de art. 4 din lege specială, "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc" însă, în cazul acestei din urmă infracţiuni toate aceste activităţi sunt efectuate în scopul consumului propriu.

Diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată de subiectul activ şi scopul pentru care se desfăşoară activităţile interzise de către subiectul infracţiunii. Dacă, în cazul infracţiunii prev. de art. 2 din lege specială, subiect activ poate fi orice persoană, inclusiv, o persoană dependentă de droguri, în cazul infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, subiect activ nu poate fi decât un consumator de droguri (indiferent dacă este un consumator simplu sau un consumator dependent), ceea ce este important pentru existenţa acestei infracţiuni este ca activitatea ilicită să se desfăşoare numai în scopul obţinerii de droguri pentru consum propriu.

În cazul săvârşirii unor asemenea fapte şi încadrării lor juridice, organele judiciare trebuie să stabilească dacă respectiva cantitate de drog deţinută ilegal de persoana depistată era destinată consumului propriu, traficului ilicit ori consumului şi traficului ilicit de droguri. Nici în cazul infracţiunii prev. la art. 2 şi nici a infracţiunii prev. la art. 4 din lege specială nu se cere ca activitatea infracţională să se prelungească în timp, ci trebuie probat scopul deţinerii de droguri, care poate fi pentru consum propriu sau pentru trafic ilicit.

Or, în cauză din declaraţiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V., ale martorului T.A. - coleg de serviciu cu tatăl inculpatului, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.P.L., rezultă că acesta era consumator de droguri şi nu a vândut niciodată substanţe interzise la deţinere. De altfel, chiar inculpatul în declaraţia dată în faţa instanţei a arătat că, drogurile găsite asupra sa la momentul realizării flagrantului sunt pentru consum propriu şi le-a cumpărat de un anume „I." pentru a avea de sărbători.

Având în vedere că din probatoriile administrate a rezultat că inculpatul a cumpărat şi deţinut acele droguri pentru consum propriu, altfel cum s-a constatat de către instanţa de recurs în baza probatoriului analizat anterior, natura drogului - cannabis şi cantitatea mică găsită asupra inculpatului - 3,3 grame, faptul că inculpatul este cunoscut ca fiind consumator de droguri, nu a făcut dovada că deţine acele droguri în mod legal, în sensul că se afla în tratament sau într-o perioadă de dezintoxicare sub supraveghere, confirmă faptul că şi-a procurat acea cantitatea de droguri, în vederea consumului propriu, iar fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În consecinţă, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul inculpatului şi în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Vinovăţia inculpatului C.P.L. în comiterea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu este dovedită de menţiunile din procesul-verbal de prindere în flagrant, declaraţiile martorului A.L.W. care s-a deplasat cu inculpatul pe străzile din municipiul Iaşi în după amiaza zilei de 04 decembrie 2009 şi care a condus autoturismul oprit în trafic de către organele de cercetare, declaraţiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V. şi T.A., concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 689898 din data de 05 decembrie 2009 emis de Laboratorul de Analiză şi Profil Iaşi din cadrul M.A.I. - B.C.C.O.O. Iaşi, inclusiv, declaraţiile inculpatului.

Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, Înalta Curte, la individualizarea pedepsei va avea în vedere pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă), gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise, cantitatea mică şi natura drogului deţinut fără drept (3,3 grame cannabis), consecinţele faptei asupra stării de sănătate proprii şi pericolul pe care îl reprezintă pentru comunitatea din care face parte, urmare deţinerii şi consumului unor astfel de substanţe, conduita inculpatului înainte de comiterea faptelor (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, obţinea venituri din activităţi licite), poziţia sa procesuală (nu a avut o atitudine de colaborare şi a recunoscut doar o parte din fapte), perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptei (2 ani), în care nu s-a dovedit că inculpatul a mai comis fapte similare, astfel că, va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre maximum limitelor speciale de pedeapsă.

Cât priveşte modalitatea de executare, se reţine că aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. sunt de natură să asigure conştientizarea pe deplin de către inculpat a gravităţii faptei comise şi a consecinţelor comiterii unor asemenea fapte, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpatul nu a meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenţie. Faţă de soluţia dispusă în cauză, Înalta Curte apreciază că o analiză a motivului de recurs formulat de inculpat referitor la greşita individualizare a pedepsei, nu se mai impune.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., apreciind recursul inculpatului ca fiind fondat sub acest aspect, va casa decizia penală atacată şi în parte, Sentinţa penală nr. 197 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Iaşi, şi rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în pedepsele componente: de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din decembrie 2009), va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, în condiţiile art. 86¹ C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.P.L. împotriva Deciziei penale nr. 161 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 197 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Iaşi şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului C.P.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale din decembrie 2008).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din decembrie 2009), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, în condiţiile art. 86¹ C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 680/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2111/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 672/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 676/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 677/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 680/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs