ICCJ. Decizia nr. 697/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 697/2012
Dosar nr. 1955/54/2009
Şedinţa publică din 13 martie 2012
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din 23 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1955/54/2009, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.F.N. pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.I.L. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON.
A anulat înscrisul fals.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E. pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F. pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi amenda cu caracter administrativ, în cuantum de câte 1.000 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpaţii S.I. şi S.S. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi amenda cu caracter administrativ în cuantum de câte 1.000 RON.
Dispune confiscarea a două cartuşe de ţigări M şi JL.
A luat act că partea vătămată Autoritatea Naţională a Vămilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a obligat pe fiecare dintre inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., S.I., S.S. la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel prima instanţă a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 784/P/2008 din 23 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor N.F.N., comisar şef poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.I.L., subcomisar de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.I., agent de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; O.N., agent şef, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.Ş., agent principal de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.E., agent de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.S. şi S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.; S.P.M. şi S.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen.
Curtea a apreciat că starea de fapt reţinută în rechizitoriu corespunde, parţial, realităţii, în sensul că există dubii mari cu privire la faptul că inculpaţii N.F.N. şi G.I.L. ar fi avut cunoştinţă de faptul că s-ar fi sustras ţigări şi că ar fi ajutat sau înlesnit activitatea de sustragere.
Astfel, deşi la urmărirea penală martorii F.S., D.P., P.G., I.A., B.L., T.A. au arătat că inculpaţii N.F.N. şi G.I.L. împreună cu R.I. au asistat la descărcarea tirului şi au văzut când se sustrăgeau ţigări, în faţa instanţei, martorii, cu excepţia lui F.S., au revenit asupra acestui aspect, precizând că cei doi inculpaţi au stat foarte mult în birouri şi nu avea cum să vadă ce se întâmpla pe platou.
Declaraţiile date în timpul cercetării judecătoreşti de martorii arătaţi mai sus se coroborează cu restul probelor administrate, inclusiv cu declaraţiile martorilor L.Ş., P.C. - colegi de serviciu cu inculpaţii, care au confirmat că în ziua respectivă la sediul Poliţiei de Frontieră Bechet au venit mai multe comisii în control, cei doi inculpaţi fiind tot timpul împreună cu membri acestor comisii.
În acest context, Curtea a reţinut că aspectele din declaraţia martorului F.S. privind faptul că inculpaţii N.F.N. şi G.I.L. au văzut când se sustrăgeau ţigări, nu se coroborează cu restul probelor administrate.
Semnificativ în acest sens este faptul că la urmărirea penală toţi martorii menţionaţi au arătat că şi numitul R.I. era împreună cu inculpaţii N.F.I. şi G.I.L. şi toţi trei au asistat la descărcarea tirului şi au văzut ce se întâmplă. Or, numitul R.I. nu a fost trimis în judecată pentru nicio infracţiune, fiind greu de crezut că din trei persoane care se află în acelaşi loc, doar două puteau să vadă ce se întâmplă.
Mai mult, inculpatul G.I.L. s-a opus de la început ca ţigările să fie descărcate la sediul Poliţiei de Frontieră Bechet.
S-a reţinut existenţa unor dubii foarte mari şi cu privire la faptul că au avut loc discuţii atât între inculpatul N.F.N. şi inculpatul G.I.L., cât şi între inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E. şi inculpatul G.I.L., cu privire la modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privindu-l pe cetăţeanul german L.S.
Astfel, în rechizitoriu nu s-a arătat în ce a constat infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., iar din probele administrate nu rezultă faptul că inculpaţii N.F.N., G.I., O.N., D.Ş., C.E. l-ar fi determinat pe inculpatul G.I.L. să întocmească într-un anumit mod procesul-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006.
În aceste condiţii, probele administrate în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. - inculpaţii N.F.N. şi G.I.L., respectiv art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. - inculpaţii N.F.N., G.I., O.N., D.Ş., C.E., conţin în opinia instanţei informaţii îndoielnice cu privire la vinovăţia inculpaţilor pentru aceste fapte, astfel încât, prima instanţă nu şi-a putut forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, fiind aplicabilă regula „in dubio pro reo". În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor N.F.N. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., G.I.L. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., G.I., O.N., D.Ş., C.E., pentru art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
Cu privire la celelalte fapte, prima instanţă a apreciat că starea de fapt reţinută în rechizitoriu este conformă cu realitatea. în acest sens, a apreciat că vinovăţia inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M., rezultă din declaraţiile inculpatei S.S., procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere, declaraţiile martorului F.S., declaraţiile martorului P.G., declaraţiile martorului D.P., declaraţiile martorului I.A., declaraţiile martorului C.F., declaraţiile martorului B.L., declaraţiile martorului T.A., procese-verbale de recunoaştere, declaraţiile martorului R.E.F., declaraţiile martorului V.F., declaraţiile martorei D.S., declaraţiile martorei F.O., proces-verbal de recunoaştere, declaraţiile martorei S.A.M., proces-verbal de confruntare între inculpatul C.E. şi martorul V.F..
Deşi, o parte dintre martori au revenit parţial asupra depoziţiilor date în faza urmăririi penale, Curtea a apreciat că declaraţiile luate cu ocazia cercetării judecătoreşti nu schimbă starea de fapt reţinută în rechizitoriu, pe de o parte, pentru că martorii respectivi nu au dat explicaţii plauzibile cu privire la motivele care i-au determinat să-şi schimbe parţial declaraţiile, în condiţiile în care la urmărirea penală o parte din declaraţii au fost date în prezenţa apărătorilor inculpaţilor, declaraţii în care au arătat pe larg, cu lux de amănunte cum s-au petrecut evenimentele, iar pe de altă parte, declaraţiile de la urmărirea penală se coroborează cu celelalte probe.
S-a mai reţinut că procesele-verbale de recunoaşterea după fotografii au fost semnate şi de apărătorii inculpaţilor care au asistat la efectuarea acestei activităţi.
Mai mult, martorul P.G. a arătat că de la urmărirea penală menţine doar declaraţia olografă din 30 septembrie 2008, martorul B.L. doar declaraţia olografă de la 29 septembrie 2008 iar martorul C.F. a precizat că declaraţiile la care a asistat şi doamna avocat I., nu s-au făcut presiuni. Or, în declaraţiile respective cei trei martori au descris aceeaşi stare de fapt cu cea reţinută în rechizitoriu.
Prin urmare, declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţă, la solicitarea inculpaţilor, nu sunt susceptibile de a conduce la stabilirea unei stări de fapt diferită faţă de cea care rezultă din probele arătate mai sus.
Astfel, martorul B.C. a relatat despre evenimente petrecute după ce activitatea de sustragere a ţigărilor luase sfârşit, fapt confirmat şi de inculpata S.S. şi martora S.A.
De asemenea, declaraţiile martorilor C.D., Ş.G., S.M., M.N. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Mai mult, este greu de crezut că martorii C.D., Ş.G. au putut să vadă ce a făcut inculpatul C.E. în fiecare moment din perioada în care s-au descărcat ţigările din tir.
Martorul S.M. a precizat că a participat la descărcarea tirului maxim 30 - 40 de minute, astfel încât, nu a văzut ce a făcut inculpatul D.Ş., după ce martorul a părăsit sediul poliţiei de frontieră.
Având în vedere că declaraţia martorului S.M. nu este în concordanţă cu celelalte probe, cum şi faptul că martorul nu a putut preciza cu exactitate data în care s-au petrecut evenimentele pe care le-a relatat, este probabil ca ceea ce a declarat martorul să se fi petrecut în altă zi decât cea în care s-au săvârşit faptele ce face obiectul prezentei cauze.
Astfel, în ziua de 16 septembrie 2008, inculpatul D.Ş., după terminarea orelor de program, a plecat împreună cu martorul C.A.C., potrivit declaraţiei acestui martor, dar martorul S.M. a arătat că D.Ş. era împreună „cu un coleg care era îmbrăcat în haine militare", dar de atunci nu a mai văzut acea persoană. Martorul S.M. a precizat că nici în sala de judecată sau în afara ei, în ziua în care a fost ascultat de instanţă, nu a văzut persoana respectivă. Or, martorul C.A.C. a fost prezent la Curtea de Apel Craiova în aceeaşi zi în care a fost şi martorul S.M.
Nici martorul M.N. nu a putut preciza cu exactitate ziua în care inculpatul O.N. a luat autoturismul care era parcat în faţa porţii numitului C.F.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă vinovăţia inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E. în comiterea infracţiunilor de furt calificat, pentru care au fost trimişi în judecată.
Astfel, faptele inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. de a sustrage ţigări, la data de 16 septembrie 2008, cu ocazia descărcării ţigărilor din tir în depozitul aflat în curtea Poliţiei de Frontieră Bechet, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Faptele inculpaţilor S.S. şi S.I. care, potrivit declaraţiilor martorilor P.G., B.L., T.A., care se coroborează cu declaraţiile inculpatei S.S., au preluat ţigările aruncate din curtea sediului Poliţiei de Frontieră Bechet, în curtea casei lor, depozitându-le în diferite locuri din gospodăria lor, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Susţinerea inculpatul S.I., potrivit căreia nu a ştiut că în curtea sa se aruncă ţigări este nefondată, fiind contrazisă de martorii P.G., B.L., T.A. Este posibil însă ca inculpatul S.I. să fi plecat la un moment dat, dar după ce a acceptat ca în curtea sa să fie aruncate ţigări şi a depozitat o parte din ele.
Inculpatul S.I. nu a explicat de ce după ce a revenit la domiciliu, când a văzut ţigările în curtea sa nu a sesizat organele judiciare.
Prima instanţă,a apreciat ca neîntemeiată susţinerea inculpaţilor potrivit căreia nu ar fi realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt, deoarece ţigările au fost contrafăcute şi nu au valoare economică.
S-a reţinut că articolul 208 alin. (1) C. pen., nu prevede că bunul să aibă valoare economică, ci potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol pentru ca „orice energie" să fie considerată „bun mobil" trebuie să aibă valoare economică.
În cauză, nu este vorba de „o energie", ci de ţigări care sunt bunuri mobile, potrivit art. 208 alin. (1) C. pen.
A pretinde că un bun trebuie să aibă valoare economică pentru a putea fi realizate elementele constitutive ale infracţiunii de furt ar însemna a se adăuga la lege, ceea ce nu este permis, potrivit principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus"
Mai mult, ţigările se aflau în posesia reprezentanţilor părţii vătămate Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru a fi numărate şi întocmite formalităţile prevăzute de lege.
Sub aspectul laturii subiective, semnificativ este că inculpaţii nu ştiau în momentul respectiv că ţigările sunt contrafăcute. Faptul că, ulterior, au descoperit această împrejurare şi, în cauză, nu există constituire de parte civilă, reprezintă un element ce poate fi avut în vedere de instanţă la aprecierea gradului de pericol social al faptei.
Susţinerea inculpatului G.I. în sensul că, în cazul inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., în rechizitoriu, nu s-a arătat şi litera de la alin. (1) al art. 209 C. pen., nu are consecinţe asupra încadrării juridice a faptelor, fiind vorba de o eroare materială în condiţiile în care încadrarea juridică a faptelor este arătată în rechizitoriu.
Referitor la inculpatul G.I.L. din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor T.C., A.I., P.G., rezultă cu certitudine că în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, inculpatul a întocmit în fals procesul-verbal de constatare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 de către cetăţeanul german L.S., în sensul că, pe de o parte, nu a fost întocmit de agenţii de poliţie T.C. şi A.I., iar martorul P.G. nu a fost prezent la activităţile menţionate în procesul-verbal, iar pe de altă parte, procesul-verbal conţine date nereale cu privire la cantitatea de ţigări aflată în tir şi cantitatea de ţigări confiscată.
Potrivit fişei postului, inculpatul controla activitatea de constatare şi cercetare a faptelor infracţionale şi ţinea evidenţa dosarelor de cercetare penală pe care le înainta compartimentului de cercetări penale al IJPF Dolj. în virtutea atribuţiilor de serviciu procesul-verbal întocmit în fals de inculpatul G.I.L. a fost înregistrat la IJPF Dolj sub nr. 446616, iar ulterior, fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care prin Rezoluţia nr. 3384/P/2010 din 9 iunie 2010 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de L.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, soluţie menţinută de procurorul ierarhic superior, urmare schimbării încadrării juridice în infracţiunea, prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
S-a apreciat de către instanţa de fond că susţinerea inculpatului că datele privitoare la numărul ţigărilor au fost preluate din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din 16 septembrie 2008 şi din adeverinţa de reţinere a banilor nr. 3 din 16 septembrie 2008, întocmit de inspectorul vamal, nu înlătură caracterul penal al faptei, în condiţiile în care aceste date nu sunt singurele nereale din procesul-verbal de constatare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 de către cetăţeanul german L.S., inculpatul întocmind acest proces-verbal în numele agenţilor de poliţie T.C. şi A.I. şi semnând pentru aceştia.
Astfel, s-a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul G.I.L. realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Având în vedere împrejurările în care s-au comis faptele - inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F. au participat la descărcarea ţigărilor, deşi nu aveau această obligaţie, inculpatul G.I.L. - la întocmirea procesului-verbal fals a avut în vedere cantităţile de ţigări arătate în actele întocmite de inspectorul vamal - proces-verbal de contravenţie nr. 2 din 16 septembrie 2008 şi adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 3 din 16 septembrie 2008, aflându-se într-o stare avansată de oboseală - scopul urmărit, urmarea produsă - nu există prejudiciu în cauză, ţigările fiind contrafăcute, astfel încât nu există constituire de parte civilă în procesul penal, procesul-verbal întocmit de G.I.L., nu a avut consecinţe deosebite în condiţiile în care faţă de şoferul tirului în care s-au găsit ţigările s-a dispus neînceperea urmăririi penale - persoana fiecăruia dintre inculpaţi - aceştia nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, lucrătorii de poliţie având note de prezentare foarte bune din partea Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj, inculpaţii din familia S. fiind cunoscuţi în societate ca persoane cinstite, care realizează venituri din muncile agricole, Curtea a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M., S.F. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aducând atingere minimă valorilor apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanţă.
Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanţă a avut în vedere şi motive ce ţin de echitate în sensul că o parte din cei care au sustras ţigări, numiţii B.L., T.A., C.F., P.G., D.P., I.A. nu au fost trimişi în judecată, fiind martori în prezenta cauză.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a lua act că partea vătămată Autoritatea Naţională a Vămilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F., pe care au criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 9, 18, 12 şi 172 C. proc. pen., chiar în condiţiile caracterului devolutiv al recursului.
Parchetul a arătat că, în mod greşit, s-a dispus achitarea inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. pentru infracţiunea de furt calificat şi S.S. şi S.I., pentru complicitate la furt calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât, fapta a fost săvârşită de către patru subofiţeri de poliţie de frontieră care au sustras din bunurile ce ar fi trebuit să fie supuse confiscării, cu ajutorul altor persoane care locuiau alături de sediul poliţiei de frontieră. Prin urmare, fapta are un grad ridicat de pericol social accentuat tocmai de calitatea participanţilor la această faptă, iar faţă de împrejurarea că ea este probată, se impune condamnarea inculpaţilor în regim de detenţie.
S-a mai arătat că, prima instanţă în mod eronat a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. achitarea inculpatului G.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, întrucât fapta sa de a întocmi în fals, procesul-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 - săvârşită de către un cetăţean german, prin consemnarea unor date nereale, pentru a asigura protecţie produsului infracţiunii de furt, pentru a şterge urmele acesteia, nu este lipsită de importanţă, în condiţiile printre atribuţiile unui ofiţer de poliţie de frontieră este şi aceea de a descoperi infracţiunile săvârşite la trecerea frontierei.
S-a solicitat aplicarea pentru aceste infracţiuni a unor pedepse cu închisoarea, în regim de detenţie.
În legătură cu primul motiv de recurs invocat în scris, privind greşita achitare pentru participaţie improprie la fals intelectual comisă de către inculpaţii N.F.N., G.I., O.N., D.Ş. şi C.E., în susţinerea orală s-a arătat de către procuror că, în temeiul dispoziţiilor art. 38518 alin. (2) C. proc. pen., se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, având în vedere că probatoriul este administrat doar cu privire la infracţiunea de furt.
Referitor la greşita achitare a inculpaţilor N.F.N. şi G.I.L. pentru complicitate la furt calificat a învederat că, toate persoanele care nu făceau parte din poliţia de frontieră au declarat că cei trei N.F.N., R.I. şi G.I.L. au supravegheat descărcarea tirului şi au fost de conivenţă cu inculpaţii care au aruncat ţigările peste gard.
Deşi, în cursul judecăţii toţi aceşti martori au revenit şi au susţinut că numai R.I. era cel care se afla la faţa locului întrucât, faţă de acesta s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, aceste declaraţii nu se coroborează cu vreo altă probă administrată în cauză şi, de aceea, faţă de toate dovezile aflate la dosar, rezultă că cei doi inculpaţi au ajutat material pe ceilalţi inculpaţi să sustragă ţigările, astfel că se impune condamnarea lor la pedepse cu executare, în regim de detenţie.
În susţinerea motivului suplimentar de recurs s-a solicitat ca în măsura în care instanţa consideră că nu este dovedită săvârşirea infracţiunii de complicitate de furt calificat de către inculpaţii N.F.N. şi G.I.L. să se aprecieze dacă nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
Inculpatul G.I.L., în susţinerea motivelor scrise de recurs a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa intenţiei directe, având în vedere că la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privindu-l pe cetăţeanul german, au fost avute în vedere cantităţile de ţigări arătate în actele întocmite de către inspectorul vamal, respectiv procesul-verbal de contravenţie şi adeverinţa de reţinere a bunurilor. De asemenea, la momentul întocmirii procesului-verbal inculpatul se afla într-o stare avansată de oboseală, pe fondul desfăşurării unei activităţi neîntrerupte de 24 ore.
A mai solicitat să se constate că, în mod greşit, prima instanţă a dispus achitarea sa pentru infracţiunea de complicitate la furt, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă vinovăţia acestuia în comiterea faptei, astfel că, se impune achitarea, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În susţinerea motivelor comune de recurs inculpaţi G.I., O.N. şi C.E., au solicitat achitarea pentru infracţiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 - 209 C. pen., în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probatoriul administrat nu rezultă vinovăţia lor în comiterea faptei, iar dubiul profită făptuitorului astfel cu au arătat şi ceilalţi coinculpaţi din cauză.
Inculpatul D.Ş. a solicitat, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, să se constate că fapta prevăzută de art. 289 C. pen. nu există, şi prin urmare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 208 - 209 C. pen. nu există nicio probă care atestă vinovăţia sa şi, pe cale de consecinţă, a solicitat achitarea, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca fondat iar cele declarate de inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F., ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
1. Criticile parchetului privind greşita achitare a inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. pentru infracţiunea de furt calificat, a inculpaţilor S.S. şi S.I., pentru complicitate la furt calificat, precum şi a inculpatului G.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., precum şi a inculpaţilor a inculpaţilor N.F.N. şi G.I.L. pentru complicitate la furt calificat, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sunt întemeiate, în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ceea ce priveşte soluţiile de achitare a inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. pentru infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a inculpatului G.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., Înalta Curte constată că sunt nelegale şi netemeinice.
Astfel, se reţine că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., S.S. şi S.I. în săvârşirea faptelor de furt calificat şi complicitate la furt calificat, au fost corect stabilite de instanţa de fond, constând în aceea că, în ziua de 16 septembrie 2008, în timpul descărcării unui tir şi transportării mărfii în depozitul aflat în incinta sediului Poliţiei de Frontieră Bechet, au sustras mai multe baxuri cu ţigări contrafăcute, marca M şi JL, aruncându-le peste gard, în curtea inculpaţilor S.P.M. şi S.F., care ajutau la transport, de unde au fost preluate de către inculpaţii S.S. şi S.I. şi depozitate în beciul casei şi în grădină, sub coceni. În aceeaşi zi, o parte din ţigări au fost ridicate de către inculpaţi G.I., O.N., D.Ş., C.E. şi transportate cu maşinile proprietate, iar restul au fost identificate şi ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpaţilor S.P.M.
În cauză, instanţa de fond a examinat întreg materialul probator şi a reţinut, contrar susţinerilor recurenţilor o situaţie de fapt dovedită cu declaraţiile martorilor P.G., D.S. şi F.O., ultimele două martore l-au identificat din planşele foto pe inculpatul G.I. ca fiind cel a venit cu maşina la domiciliul lui S.S. şi a transportat din ţigările sustrase, declaraţiile inculpatei S.S. şi recunoaşterile din planşele foto a inculpaţilor ca fiind persoanele care au aruncat baxurile peste gard sau au venit la domiciliul său pentru a le ridica, declaraţiile martorilor F.S., D.P., I.A., B.L., T.A., R.E.F., S.A.M., rezultatul percheziţiei efectuate la data de 29 septembrie 2008 la domiciliul inculpaţilor S.P.M., concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 279416 din 09 decembrie 2008 întocmit de către IPJ Dolj, Serviciul Criminalistic, care au stabilit că pachetele de ţigări ridicate cu ocazia percheziţiei provin din acelaşi lot cu cel aflat în tirul condus de cetăţeanul german, procesele-verbale de confruntare dintre inculpaţi şi parţial declaraţiile inculpaţilor.
Faptul că o parte dintre martori şi-au nuanţat depoziţiile în faţa instanţei de judecată nu au avut consecinţe asupra situaţiei de fapt reţinută în actul de sesizare şi a îndreptăţit prima instanţă să le înlăture ca nesincere, apreciind asupra vinovăţiei inculpaţilor în raport de declaraţiile date în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptelor, unde au explicat împrejurările în care au fost sustrase ţigările, locul unde au fost depozitate şi persoanele care au participat la comiterea faptelor, indicându-i pe inculpaţi ca fiind autorii infracţiunii de furt, atât după planşele foto prezentate de organele judiciare cât şi prin indicarea numelui lor sau a poreclei întrucât îi cunoşteau de mai mult timp.
Înalta Curte reţine însă că aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare analizei şi evaluării criteriilor enumerate de dispoziţiile legale în materie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Or, faptele inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E. - agenţi de poliţie în cadrul Punctului de trecere a Frontierei Bechet - şi a inculpaţilor S.P.M., S.F. de sustrage mai multe baxuri cu ţigări contrafăcute şi supuse confiscării, în timp ce participau la descărcarea acestora din tir într-un depozit din incinta sediului Poliţiei de Frontieră Bechet, fiind ajutaţi de inculpaţii S.S. şi S.I. care au preluat baxurile aruncate peste gard şi le-au depozitat în beciul casei lor şi în grădină sub coceni, nu pot fi considerate, prin modul în care au fost comise, calitatea persoanelor implicate şi conţinutul lor concret, ca fiind lipsite în mod vădit de importanţă.
Chiar în condiţiile în care nu s-a creat un prejudiciu, fiind produse contrafăcute şi care urmau să fie distrase, aspect cunoscut de inculpaţi după comiterea faptelor, sustragerea acestor bunuri a afectat relaţiile sociale bazate pe încrederea cetăţenilor în activitatea funcţionarilor abilitaţi să descopere şi sancţioneze astfel de fapte, neavând nicio relevanţă sub aspectul aprecierii pericolului social concret al faptei dacă în cauză au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată faţă de alte persoane cercetate iniţial, în aceeaşi cauză, ori faţă de persoana care a transportat aceste bunuri şi a încercat să le introducă în ţară.
Prin urmare, Înalta Curte nu poate aprecia că faptele de furt calificat, reţinute în sarcina inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., şi dovedite de ansamblul probator administrat nu prezintă gradul de pericol social a unei infracţiuni.
Astfel, la individualizarea sancţiunii ce urmează a fi aplicată inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, evidenţiat de modalitatea de comiterea faptelor, numărul persoanelor implicate, calitatea inculpaţilor care aveau rolul de a aplica legea şi a preveni comiterea unor fapte penale, precum şi contribuţia egală a fiecărui inculpat la activitatea infracţională, astfel că, sancţiunile ce vor fi aplicate acestora nu vor fi diferenţiate.
Pe de altă parte, se mai reţine perioada de aproape 4 ani care a trecut de la comiterea faptelor, conduita inculpaţilor în această perioadă în care nu s-a dovedit că au comis alte asemenea fapte sau că au săvârşit alte fapte de natură penală, faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au familii, sunt persoane integrate în societate, au obţinut calificative foarte bune la locul de muncă, iar inculpaţii S.P.M. şi S.F. sunt integraţi în comunitatea în care locuiesc, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. Chiar dacă au dat declaraţii nesincere nerecunoscând comiterea faptelor şi încercând să-şi diminueze fiecare contribuţia la comiterea lor, inculpaţii s-au prezentat în faţa instanţei de judecată, iar toate aceste elemente justifică în opinia instanţei de recurs reţinerea circumstanţei atenuante legală prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaţilor G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F. şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor sub minimum special prevăzute de lege, fiind realizat scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, se reţine că aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sunt de natură să asigure conştientizarea pe deplin de către inculpaţi a gravităţii faptelor comise şi a consecinţelor comiterii unor asemenea fapte, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpaţii nu au meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenţie. Prin urmare, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. va condamna pe inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. la câte 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat.
Va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru fiecare inculpat.
În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
2. Şi critica privitoare la greşita achitare a inculpatului G.I.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen. este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut, în mod întemeiat, că din probatoriul administrat rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul G.I.L. a întocmit în fals procesul-verbal de constatare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, de către cetăţeanul german, L.S. pe care l-a înregistrat la IPJ Dolj sub nr. 446616/2008 şi, ulterior, l-a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări.
În acest sens, au fost avute în vederea menţiunile cuprinse în procesul-verbal care nu corespund realităţii, cele referitoare la persoanele care au întocmit procesul-verbal, agenţii de poliţie T.C. şi A.I., ale căror prenume sunt greşite „C." în loc de „C-tin" şi respectiv, „I." în loc de „In" şi semnăturile care nu aparţin titularilor.
De asemenea, se mai reţine tot în dovedirea vinovăţiei inculpatului G.I.L., că intervalul orar menţionat în procesul-verbal la care s-a început şi finalizat cercetarea, respectiv, între 400 şi 1830, îi exclude pe cei doi agenţi ca fiind persoanele care au întocmit procesul-verbal întrucât, din declaraţiile acestora rezultă că la ora 8, după terminarea schimbului în vama Bechet, astfel cum rezultă şi din fişele de predare a schimbului, au plecat la domiciliul lor, aspect confirmat de toate persoanele care au desfăşurat activităţi de descărcare a tirului, inclusiv, de către ceilalţi coinculpaţi. Mai mult, nefiind prezenţi la descărcarea baxurilor cei doi agenţi nu puteau cunoaşte cantitatea de ţigări găsită în tir, or, inculpatul a menţionat cantitatea de 245.000 pachete ţigări marcate JL şi 140.000 pachete marcate M, rămasă după ce au fost sustrase cele 15.875 pachete tip M şi 3.826 tip JL.
Faptul că cei doi agenţi nu au întocmit procesul-verbal este confirmat şi de către martorul G.F. care a asigurat traducerea pentru cetăţeanul german, L.S., şi care, a menţionat că la semnarea procesului-verbal a participat doar acesta şi inculpatul G.I.L.
Susţinerile inculpatului că nu ştie ce a semnat din cauza oboseli nu pot fi primite de către instanţa de recurs, în condiţiile în care inculpatul a făcut menţiuni necorespunzătoare realităţii atât cu privire la persoanele care au întocmit actul de constatare a unei infracţiuni, cantitatea de ţigări contrafăcute şi a semnat în locul altor persoane, prin urmare, toate aceste activităţi nu pot fi justificate de pretinsa stare de oboseală a inculpatului ci, susţin întreaga sa activitate infracţională de a aparenţă de legalitate a activităţilor celorlalţi inculpaţi care au sustras o parte din baxurile de ţigări, sub directa sa supraveghere. De altfel, inculpatul a şi fost menţionat ca martor asistent în procesul-verbal de inventariere a ţigărilor, semnând acest document întocmit de către inspectorul vamal A.V. şi agentul L.G., în urma verificării fizice de către cei doi a baxurilor de ţigări de ţigări care au fost duse efectiv în depozit.
Tot în realizarea activităţii infracţionale, inculpatul G.I.L. a şi înregistrat procesul-verbal de constatare a infracţiunii, la IPJ Dolj şi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în vedere efectuării de cercetări, săvârşind astfel şi infracţiunea de uz de fals, întrucât cunoştea că actul întocmit cuprinde menţiuni necorespunzătoare adevărului.
Înalta Curte reţinând aceleaşi considerente teoretice expuse anterior, privind aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., constată că, în raport de criteriile enumerate de dispoziţiile legale, faptele comise de către inculpatul G.I.L., în calitate de subcomisar în cadrul CIT al SPF Bechet, în modalitatea descrisă şi conţinutul lor concret, nu pot fi considerate ca fiind lipsite în mod vădit de importanţă.
Prin modalitatea în care a acţionat, în scopul de a da aparenţă de legalitate activităţii ilicite a celorlalţi coinculpaţi şi a activităţii sale infracţionale întrucât, sustragerea ţigărilor s-a realizat sub supravegherea sa şi a inculpatului N.F.N., sesizând chiar şi parchetul în vederea efectuării de cercetări, deşi cunoştea conţinutul nereal al actului de constatare întocmit, au fost afectate relaţiile sociale privind autoritatea exercitării funcţiei şi a încrederii cetăţenilor în activitatea funcţionarilor abilitaţi să descopere şi sancţioneze astfel de fapte, chiar şi a celor care urmează să suporte rigorile legii atunci când au comis fapte ilicite, neavând nicio relevanţă sub aspectul aprecierii pericolului social concret al faptei dacă în cauză au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată faţă de cel care a transportat aceste bunuri şi a încercat să le introducă în ţară.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că prin faptele comise inculpatul G.I.L. a adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi urmează să dispună aplicarea unei sancţiuni penale corespunzătoare.
3. În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor N.F.N. şi G.I.L. în legătură cu săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat, fapte prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., se constată că nu au fost avut în vedere toate probele administrate în cauză, prima instanţă raportându-se exclusiv la declaraţiile inculpaţilor care nu au recunoscut comiterea faptelor şi ale unor martori care şi-au schimbat depoziţiile date în cursul cercetării judecătoreşti, pe baza cărora a apreciat în mod nejustificat că există dubii cu privire la comiterea de către inculpaţi a unor acte de complicitate la fapta de furt calificat săvârşită de către inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F., fără să existe suficiente probe pentru condamnare.
Înalta Curte apreciază însă că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în acest sens, deoarece probele administrate sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a celor doi inculpaţi, prevăzută de dispoziţiile art. 52 C. proc. pen.
Atitudinea martorilor D.P., P.G., I.A., B.L. şi T.A. de a reveni, asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale este nejustificată, întrucât, deşi au fost audiaţi la date diferite, declaraţiile lor referitoare la activitatea desfăşurată de cei doi inculpaţi, N.F.N. şi G.I.L. de a supraveghea descărcarea ţigărilor din tirul aflat în faţa Poliţiei de Frontieră Bechet se coroborează pe mai multe aspecte, aceştia relatând amănunţit modalitatea în care s-a efectuat descărcarea tirului, cum erau transportate baxurile cu ţigări, dând detalii referitor la trecerea unor baxuri cu ţigări peste gardul împrejmuitor, în grădina aparţinând inculpaţilor S.I. şi S.S.
De altfel, martorii D.P., T.A., P.G. în declaraţiile date în faţa instanţei nu au infirmat prezenţa inculpaţilor F.N. şi G.I.L. pe platoul unde se descărcau baxurile cu ţigări, ci au încercat să-l indice pe R.I. ca fiind persoana din conducere care a supravegheat activităţile de descărcare, referitor la cei inculpaţi precizând că au fost prezenţi intervale scurte de timp, fiind ocupaţi cu organele de control.
Faptele comise de către inculpaţi de a supraveghea activitatea de sustragerea a baxurilor de ţigări este dovedită însă prin declaraţiile martorului F.S. care a susţinut constant că l-a înştiinţat pe inculpatul N.F.N. despre cele întâmplate, fiind apostrofat de către inculpat să-şi vadă de treabă, împrejurare în care inculpatul O.N. i-a dat un bax cu 6 croissante pentru a nu mai spune nimic. Această împrejurare a primirii unei cutii cu 6 croissante este confirmată şi de către martorii F.O., soţia lui F.S. şi D.S., vecină cu soţii F., de menţiunile din procesul-verbal de ridicare a ambalajelor şi indirect de către inculpatul O.N. care nu a putut explica care a fost motivul pentru care a oferit martorului F.S. cele 6 croissante, în condiţiile în care erau mărfuri transportate legal de cetăţeanul german, cu tirul în care au fost identificate şi ţigările contrafăcute, disimulate printre marfa transportată.
În susţinerea vinovăţiei inculpaţilor sunt şi declaraţiile martorului L.G. care s-a aflat permanent în locul unde au fost depozitate ţigările şi a participat la inventariere, acesta precizând că R.I. şi N.F.N. s-au aflat pe platou pe perioada descărcării tirului şi după ce acesta s-a mutat la intrarea în beciul unde erau depozitate baxurile cu ţigări, de câteva ori s-a uitat pe platou şi i-a văzut pe platou.
Acelaşi martor a precizat că inculpatul G.I.L. se ocupa de audierea cetăţeanului german în prezenţa traducătorului într-un birou, alăturat celui unde martorul a semnat procesul-verbal de inventariere, fapt ce infirmă susţinerile inculpatului că s-a ocupat de cei care au venit în control şi nu a fost prezent pe platou cu ocazia descărcării tirului. De altfel, din verificările efectuate s-a constatat că echipa de control din cadrul DGPF Giurgiu a sosit în jurul orelor 1030 iar descărcarea tirului a început în jurul orelor 900.
De asemenea, inculpata S.S. în declaraţiile date în faza de urmărire penală pe care le-a menţinut şi în faţa instanţei a precizat că l-a văzut lângă tir pe inculpatul N.F.N., în momentul în care s-au descărcat baxurile de către ceilalţi inculpaţi, despre care ştia că era şef.
Declaraţiile inculpatei se coroborează cu declaraţiile martorului R.E.F. care şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că a aflat de la inculpatul S.F. că la domiciliul său au fost depozitate în beci de către mama sa, S.S., mai multe baxuri cu ţigări, care au fost aruncate peste gard de poliţiştii de frontieră cu ocazia descărcării unui tir şi, deşi tatăl său nu a fost de acord, nu au de ce să le fie teamă întrucât despre acest lucru ştie „şeful cel mare", martorul percepând că este vorba despre şeful poliţiei de frontieră, funcţie deţinută la acea dată de către inculpatul N.F.N.
În acelaşi sens, referitor la prezenţa inculpaţilor G.I.L. şi N.F.N. pe platoul unde s-a descărcat tirul sunt şi depoziţiile martorului C.F., care a precizat că i-a văzut pe cei doi pe platou în jurul orelor 1530 - 1545 când descărcarea nu se terminase, a dat detalii referitoare la eforturile făcute pentru a se putea introduce tirul în curtea Poliţiei de frontieră (scoaterea unui stâlp şi tăierea crengilor de la un copac). Acelaşi martor a precizat şi cum i-a ajutat pe martorii D.P., T.A. să transporte 3 baxuri cu ţigări din curtea familiei S., cu căruţa sa, în jurul orelor 1900, când se întorcea de la câmp.
De asemenea, în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor este şi împrejurarea că în raportul întocmit cu privire la descărcarea la data de 16 septembrie 2008, a tirului cu baxuri de ţigări contrafăcute transportate de un cetăţean german şi depistate în Punctul de trecere la frontierei Bechet, nu au fost menţionaţi şi membrii familiei S., deşi participarea acestora nu era posibilă fără acordul celor doi inculpaţi, aspect consemnat şi în informarea întocmită de către DGA - STA - Biroul Anticorupţie pentru judeţul Dolj.
Relevanţă în acest sens prezintă şi activităţile desfăşurate de inculpatul G.I.L. pentru a da aparenţă de legalitate acţiunilor ilicite de sustrage a bunurilor prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a infracţiunii în fals şi înregistrarea acestuia în evidenţele IPJ Dolj şi sesizarea parchetului pentru continuarea cercetărilor.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte reţine că în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.I.L. şi N.F.N., s-a dovedit că aceştia prin supravegherea activităţilor desfăşurate de către ceilalţi inculpaţi de sustragere a baxurilor de ţigări şi depozitarea la familia S., unde au şi fost identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare, au înlesnit acţiunile celorlalţi inculpaţi, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, evidenţiat de modalitatea de comiterea faptelor, numărul persoanelor implicate, calitatea inculpaţilor care aveau rolul de a aplica legea şi a preveni comiterea unor fapte penale, precum şi contribuţia egală a fiecărui inculpat la comiterea faptei, participând, pe rând, la supravegherea celorlalţi inculpaţi tocmai pentru a nu crea suspiciuni şi asupra implicării lor în activitatea infracţională, astfel că sancţiunile ce vor fi aplicate celor doi inculpaţi nu vor fi diferenţiate.
Pe de altă parte, faţă de perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptelor (aproape 4 ani), în care nu s-a dovedit că inculpaţii au mai comis fapte similare, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au familii, au obţinut calificative foarte bune la locul de muncă, astfel cum rezultă din caracterizările şi actele depuse la dosar şi, cu toate că nu au recunoscut comiterea faptelor chiar în faţa unui probatoriu ce dovedeşte contrariul, încercând să atribuie întreaga răspundere numitului R.I., s-au prezentat în faţa instanţei de judecată, fapt ce justifică în opinia Înaltei Curţi reţinerea circumstanţei atenuante legală prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaţilor G.I.L. şi N.F.N.
Pentru inculpatul G.I.L., Înalta Curte va da aceeaşi eficienţă juridică circumstanţei atenuante legală, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi în stabilirea sancţiunii pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, reţinute în sarcina acestuia.
Luând în considerare toate aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. se poate realiza prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimum special prevăzute de lege, nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.I.L. Înalta Curte dat fiind faptul că cele trei infracţiuni reţinute în sarcina acestuia sunt concurente (pentru că nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, înainte de a fi judecat pentru celelalte), în conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate pentru fiecare dintre acestea, stabilind ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea.
Cât priveşte modalitatea de executare, se reţine că aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sunt de natură să asigure conştientizarea pe deplin de către inculpaţi a gravităţii faptelor comise şi a consecinţelor comiterii unor asemenea fapte, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpaţii nu au meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenţie. În consecinţă, apreciind recursul parchetului ca fiind fondat sub acest aspect, va casa, sentinţa atacată şi, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. va condamna pe inculpatul G.I.L. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. va condamna pe inculpatul N.F.N. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.
Va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Faţă de soluţiile dispuse în cauză, Înalta Curte apreciază că o analiză a motivului suplimentar de recurs formulat de Parchet cu privire le inculpaţii G.I.L. şi N.F.N. şi a celui privind nemotivarea hotărârii, nu se mai impune.
4. Înalta Curte apreciază însă ca nefondate criticile parchetului privind greşita achitare a inculpaţilor S.S. şi S.I. sub aspectul comiterii infracţiunilor de complicitate la furt calificat.
Fără a mai relua ansamblul probator care dovedeşte, dincolo de orice îndoială, vinovăţia celor doi inculpaţi în comiterea faptelor de complicitate la infracţiunea de furt calificat, săvârşită de către inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M., S.F., prin ajutorul dat acestora de a transporta şi depozita în beciul casei şi în grădină sub coceni, baxuri cu ţigări sustrase din tirul ce se descărca la sediul Poliţiei de Frontieră Bechet, Înalta Curte reţine că, faptele celor doi inculpaţi prin modalitatea de comitere şi conţinutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiunii.
În acest sens, se reţine că inculpaţii S.S. şi S.I. au desfăşurat aceste activităţi de transport şi depozitare la solicitarea agenţilor de poliţie de frontieră care au descărcau tirul în incinta sediului poliţiei, după ce în prealabil, doi dintre membrii familiei, S.P.M. şi S.F. au fost solicitaţi să-i ajute la descărcat. Se mai reţine că, în aceeaşi zi coinculpaţii au venit în curtea lui S.S. pentru a lua o parte din ţigări pe care le-au transportat cu autoturismele personale.
Inculpatul S.I. deşi, iniţial, s-a opus, a participat la depozitarea baxurilor, aspect confirmat de martorii P.G., B.L. şi T.A., acceptând situaţia în condiţiile în care fiul său şi soţia sa i-au comunicat că despre acest fapt ştie şi de şeful cel mare şi aceste ţigări urmau să fie luate de către agenţii de poliţie într-un timp scurt, lucru care s-a şi realizat în parte.
Având în vedere toate aceste împrejurări dar şi persona celor doi inculpaţi care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, conduita sinceră a acestora pe parcursul procesului penal, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar aplicarea amenzii administrative în cuantum maxim este îndestulătoare pentru realizarea scopului general şi special al prevenţiei.
5. În ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F. care vizează, în esenţă, greşita reţinere a temeiului juridic în baza căruia s-a dispus achitarea lor de către prima instanţă, întrucât nu sunt probe care să le dovedească vinovăţia şi, prin urmare, se impune achitarea lor, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate faţă de soluţiile adoptate în cauză şi argumentele expuse la analizarea criticilor Parchetului.
Aspectele invocate de către recurentul inculpat D.Ş. privind greşita sa achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., sunt neîntemeiate.
Din probatoriile administrate în cauză nu s-a dovedit că inculpatul G.I.L. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, fără vinovăţie, fiind determinat de către vreunul dintre inculpaţi să comită această faptă. Dimpotrivă, iniţiativa infracţională a aparţinut chiar lui G.I.L., iar scopul urmărit de acesta prin menţionarea unor date nereale în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii, a fost acela de a nu crea suspiciuni în legătură sustragerea baxurilor de ţigări, depozitate la sediul Poliţiei de Frontieră Bechet.
Prin urmare, prima instanţă în mod întemeiat a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit că ceilalţi coinculpaţi printre care şi inculpatul D.Ş., au avut o înţelegere cu inculpatul G.I.L. pentru întocmirea Procesului-verbal nr. 446616/2008 cu date necorespunzătoare realităţii şi, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., o soluţie de achitare, întrucât nu sunt dovedite acţiunile coinculpaţilor ce constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii în forma participaţiei improprii, comiterea faptei de fals intelectual fiind însă dovedită şi reţinută numai în sarcina inculpatului G.I.L.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F., împotriva aceleaşi sentinţe.
Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
I. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul G.I.L. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
II. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul N.F.N. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
III. În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpaţii G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.P.M. şi S.F. la câte 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru fiecare inculpat.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii inculpaţi G.I.L., G.I., O.N., D.Ş., C.E., S.S., S.I., S.P.M. şi S.F. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 678/2012. Penal → |
|---|
