ICCJ. Decizia nr. 699/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 699/2012
Dosar nr. 3224/117/2011
Şedinţa publică din 13 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 405 din 21 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3224/117/2011, în temeiul art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de către apărătorul din oficiu al părţilor civile, respectiv apărătorul din oficiu al inculpatului L.K.
În temeiul art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.K. la pedeapsa de:
- 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1051 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la data de 04 ianuarie 2011 prin nerecurare, adaugă această pedeapsă la cea aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute 17 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2011 şi până la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către părţile civile A.G.G. şi A.A. şi pe cale de consecinţă obligă inculpaţii:
1) C.S.N.,
2) L.C.G.
3) L.K.,
la plata în solidar a sumei de 28254,96 RON cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul L.K.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.S.N. şi L.C.G. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în cuantum de câte 400 RON fiecare, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj, d-nelor av. C.M.I. şi av. I.M., şi pe inculpatul L.K. la plata sumei de 1000 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj, d-nei av. P.L.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, desemnat să acorde asistenţa juridică gratuită părţilor civile A.G.G. şi A.A., a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj, d-nei av. P.O.R.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că, la data de 23 martie 2011, inculpatul L.K., împreună cu inculpaţii L.C.G. şi C.S.N., au agresat pe victima A.G., care se afla pe str. B. din Cluj-Napoca, cauzându-i leziuni, care i-au determinat decesul.
În drept, fapta inculpatului L.K., care la data de 23 martie 2011, alături de ceilalţi coinculpaţi, a agresat fizic pe victima A.G., cauzându-i leziuni corporale care au dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Din fişa de cazier a inculpatului L.K., rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 651 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare, la data de 04 ianuarie 2011, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a),g,i C. pen. cu aplicarea art. 81 din acelaşi cod, fiind incidente faţă de el dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatului, care este recidivist, care nu a recunoscut comiterea faptei, limitele legale de pedeapsă), context în care o pedeapsă de 15 ani închisoare este în măsură să asigure scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1051 din 16 decembrie 2010, a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 04 ianuarie 2011, a adăugat-o la pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 17 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
A dedus în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 07 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv.
Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de apărătorul inculpatului L.K. anterior acordării cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Astfel, apărătorul a solicitat a se reţine în favoarea acestui inculpat circumstanţele legale referitoare la depăşirea legitimei apărări şi la provocările, prevăzute de art. 73 lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa de fond a avut în vedere că, pe de o parte, doar un martor - P.A. - a susţinut că victima A.G. s-ar fi înarmat cu o bâtă şi s-ar fi îndreptat spre inculpaţi, iar pe de altă parte că din niciun mijloc de probă nu rezultă că victima ar fi încercat agresarea vreunuia din inculpaţi, astfel încât nu se pune problema depăşirii limitelor legitimei apărări sau a provocării.
Apărătorul din oficiu al părţilor civile A.G.G. şi A.A. a solicitat reţinerea agravanţei de la lit. d) a art. 175 C. pen., întrucât fapta a fost comisă de inculpat în condiţiile în care a profitat de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.
Instanţa de fond a respins şi această cerere, deoarece în prezenta cauză nu s-a conturat o astfel de cauză factuală, după cum nu se impune nici reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat cauzarea unor suferinţe puternice victimei, într-un anume interval de timp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond, faţă de înscrisurile depuse în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, a dispus admiterea în întregime a despăgubirilor civile în cuantum 28254,96 RON, plus dobânda legală (pentru servicii medicale acordate victimei).
De asemenea, s-au constituit părţi civile A.G.G. şi A.A., copiii victimei A.G. cu suma de 100.000 euro fiecare cu titlu de daune morale şi suma de 3721,86 RON cu titlu de daune materiale.
Totodată, partea civilă A.G.G., a solicitat obligarea inculpaţilor la plata unei rente lunare în cuantum de 400 RON lunar, de la data decesului până la împlinirea vârstei de 25 de ani.
Instanţa de fond a apreciat că fiind întemeiate doar în parte cererile de acordare a daunelor morale, având în vedere suferinţa cauzată părţilor civile prin pierderea tatălui lor şi a acordat 10.000 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, părţii civile A.A. şi suma de 15.000 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, părţii civile A.G.G.
A constatat că cererea de acordare a rentei lunare către partea civilă A.G.G., este nefondată, pentru că aceasta este majoră şi nu se află în continuarea studiilor, prin urmare nu există obligaţia legală de întreţinere.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul L.K., părţile civile A.G.G. şi A.A.
Inculpatul L.K. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie reindividualizată pedeapsa aplicată, cu reţinerea scuzei provocării şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., arătând că are doi copii minori în întreţinere, iar din referatul de evaluare rezultă că sunt şanse de reintegrare a sa în societate.
Partea civilă A.G.G. a criticat hotărârea instanţei de fond doar pe latură penală, solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Partea civilă A.A. nu şi-a motivat în scris apelul, iar în instanţă nu s-a prezentat pentru a-l motiva oral.
Instanţa de apel, verificând sentinţa penală din perspectiva criticilor formulate dar şi a motivelor de apel care puteau fi puse în discuţie din oficiu, a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, la data de 23 martie 2011, victima A.G., împreună cu martorii P.A., V.O.C. şi S.F., colegi de serviciu, s-au deplasat la barul aparţinând SC L. SRL, situat pe str. C. din mun. Cluj-Napoca, unde au consumat băuturi alcoolice.
La o masă vecină, consumau băuturi alcoolice şi inculpaţii L.K., L.C.G. şi C.S.N.
Între cele două grupuri, la un moment dat, s-a purtat o discuţie contradictorie, fără a fi urmată de vreun incident, iar la scurt timp, grupul în care se afla victima A.G. a părăsit localul, ulterior plecând şi grupul inculpaţilor.
În afara localului, între victima A.G. şi inculpatul C.S.N. a avut loc o altercaţie aplanată de inculpatul L.C.G.
Cele două grupuri au avut acelaşi traseu, iar în zona parcului de pe str. B., victima A.G. a rămas mai în urmă faţă de colegii săi, la un moment dat aceştia au auzit o bufnitură şi, întorcându-se, au văzut victima căzută la pământ şi pe cei trei inculpaţi lângă ea.
La faţa locului a oprit şi un autoturism în care se aflau martorii: U.S.A., B.R.A., A.D., Ş.C.
Toţi aceşti martori, au declarat că victima A.G. a fost agresată de inculpaţii L.K. şi C.S.N. cu câte o bâtă ce o aveau asupra lor, iar de inculpatul L.C.G. cu picioarele, în timp ce era căzută la pământ.
Faţă de probele testimoniale arătate, susţinerile inculpatului L.K., în sensul că nu a agresat în niciun fel victima, şi că s-ar fi aflat la o distanţă de 15 m de locul în care a căzut, cum a arătat în ultimul cuvânt, cu ocazia soluţionării cauzei în apel, sunt infirmate fără dubiu.
Deşi asupra victimei A.G. s-a intervenit chirurgical, la data de 28 aprilie 2011 a decedat.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 3084/III/217 din 14 iunie 2011 al I.M.L. Cluj, rezultă că moartea victimei A.G. a fost violentă, decesul fiind cauzat de un traumatism cranio-cerebral sever, cu complicaţii septice în evoluţie. S-a reţinut, de asemenea, că leziunile s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corpuri dure, posibil urmată de cădere şi, între aceste lovituri, ce pot data din 23 martie 2011, şi deces există legătură de cauzalitate.
Instanţa de apel a constatat că în mod corect a fost încadrată fapta inculpatului în dispoziţiile art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea, în raport de datele consemnate în fişa de cazier, în mod corect s-a reţinut art. 37 lit. a) C. pen.
La rândul său, pedeapsa a fost corect individualizată în raport de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Tribunalul Cluj, prin Sentinţa penală nr. 359/2011, a condamnat pe inculpaţii C.S.N. şi L.C.G. la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen., iar faţă de inculpatul L.K. care nu a recunoscut săvârşirea faptei s-a continuat judecata, fiind pronunţată Sentinţa penală nr. 405/D/2011 din 21 octombrie 2011, a aceleiaşi instanţe.
Analizând materialul probator, derularea conflictului dintre cele două grupuri care a culminat cu decesul victimei, a apreciat că în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nicio probă nu confirmă această supoziţie.
Totodată, în raport de starea de recidivă sau nerecunoaşterea faptei, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se impune reţinerea art. 74 lit. a), c) C. pen.
În raport de toate cele evocate, instanţa a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Referitor la apelul părţii civile A.G.G., la termenul de judecată din 8 decembrie 2011, a arătat că solicită doar majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Or, în raport de cuantumul de 15 ani închisoare, aplicat de instanţa de fond pentru infracţiunea de omor calificat, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a) C. pen., instanţa de apel a apreciat că raportat la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) această pedeapsă este proporţională cu gravitatea faptei şi este în măsură să contribuie la reeducarea lui, astfel încât nu se impune majorarea sa.
În ceea ce priveşte apelul părţii civile A.A., întrucât nu a fost motivat nici în scris, nici oral, instanţa de apel l-a examinat prin prisma motivelor care puteau fi puse în discuţie din oficiu, constatând că instanţa de fond a acordat părţilor civile despăgubiri materiale în cuantumul solicitat de acestea, respectiv 3721,86 RON, iar cuantumul daunelor morale a fost corect apreciat, la rândul său, astfel încât nu se impune majorarea acestora.
Prin urmare, instanţa de apel a respins ca nefondate atât apelul inculpatului, cât şi pe cele declarate de părţile civile (copiii victimei).
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul L.K. (la data de 20 decembrie 2011) şi partea civilă A.A. ( la data de 16 ianuarie 2012).
În principal, inculpatul nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei, solicitând readministrarea probatoriului, pe care îl consideră contradictoriu.
În acest sens, apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că inculpatul a despărţit cele două grupuri de persoane care au ieşit dintr-un bar, împrejurări în care şi el a aplicat lovituri victimei, dar nu cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Partea civilă A.A. este nemulţumită de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi de faptul că a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat, cu ocazia respingerii apelului declarat de aceasta în cauză, aspecte învederate în memoriul depus în cauză.
Analizând hotărârile criticate atât din perspectiva criticilor formulate de recurenţi, dar şi din perspectiva motivelor de recurs ce trebuie avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt neîntemeiate căile de atac exercitate de părţi.
Astfel, din actele cauzei rezultă că starea de fapt reţinută în Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 177/P/2011, din data de 22 aprilie 2011 este pe deplin dovedită.
Din probele administrate a rezultat că, la data de 23 martie 2011, inculpatul L.K. alături de ceilalţi doi inculpaţi a agresat-o pe victima A.G., provocându-i leziuni corporale care, potrivit Raportului de constatare medico-legală au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale, însă, cu toate acestea, la 28 aprilie 2011 a survenit decesul victimei.
De reţinut că, inculpatul L.K. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., însă ulterior înregistrării dosarului la instanţa de judecată, în timp ce era internată în spital, a intervenit decesul victimei A.G.
Prin urmare, anterior cercetării judecătoreşti, prin încheierea din 11 august 2011, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei în comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
De asemenea, prin Rechizitoriul nr. 177/P/2011 din 22 aprilie 2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, alături de inculpatul L.K. au fost trimişi în judecată şi coinculpaţii L.C.G. şi C.S.N., care au înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. .
Aşadar, la termenul de judecată din 8 septembrie 2011 s-a dispus disjungerea laturii penale cu privire la aceşti doi inculpaţi, fiind format un dosar separat, cu nr. 7783/117/2011. În dosarul nou format, cu nr. 7783/117/2011, al Tribunalului Cluj, s-a pronunţat la data de 22 septembrie 2011 Sentinţa penală nr. 359/2011, nedefinitivă, prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G. la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În prezenta cauză, s-a continuat judecata faţă de inculpatul L.K., atât sub aspectul acţiunii civile, cât şi a acţiunii penale, precum şi faţă de inculpaţii L.C.G. şi C.S.N. sub aspectul acţiunii civile.
Inculpatul L.K., audiat atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, nu a recunoscut învinuirea adusă.
Instanţa, din actele cauzei, reţine că la 23 martie 2011, victima A.G., împreună cu martorii P.A., V.O.C. şi S.F., colegi ai săi de serviciu, s-au deplasat pe str. C. din mun. Cluj-Napoca, unde, în barul "SC L. SRL", au consumat băuturi alcoolice.
În local, la o masă alăturată, se aflau şi inculpaţii L.K., L.C.G. şi C.S.N., care de asemenea consumau băuturi alcoolice.
La un moment dat, între cele două grupuri a avut loc o discuţie, fără urmări deosebite, iar la scurt timp ambele grupuri au părăsit incinta localului; grupul în care se afla victima în formaţie de câte doi: martorii P. şi V., respectiv S. şi victima A.G.
Grupul inculpaţilor a părăsit şi el barul, având acelaşi traseu; afară, între victimă şi inculpatul C.S.N. s-a iscat o altercaţie, îmbrâncindu-se reciproc, dar fiind despărţiţi de inculpatul L.C.G., care le-a cerut să înceteze, iar victima şi-a continuat drumul alături de colegii săi.
În zona parcului de pe str. B., victima a rămas mai în urmă faţă de colegii săi, care, la un moment dat, au auzit o bufnitură, s-au reîntors câţiva metri şi au observat că victima A.G. se afla căzută la pământ, iar inculpatul L.K. şi ceilalţi doi inculpaţi erau lângă ea.
În acel moment a oprit şi o maşină în care erau martorii U.S.A., B.R.A., A.D. şi Ş.C.
Toţi aceşti martori, au declarat că victima a fost agresată de către inculpaţii L.K. şi C.S.N. cu câte o bâtă ce o aveau în mână, iar de coinculpatul L.C.G., cu picioarele.
Atât martorii S.F., U.S.A., cât şi martorii A.D. şi B.R.A. au arătat că victima era lovită în timp ce era căzută la pământ.
Faţă de declaraţiile martorilor oculari, susţinerile în apărare făcute de inculpatul L.K., în sensul că nu a agresat în niciun fel victima, sunt infirmate fără dubiu. Acesta, împreună cu ceilalţi doi coinculpaţi au luat-o la fugă în momentul în care au sosit martorii.
Martorii U.S.A., B.R.A. şi A.D. au plecat în urmărirea acestora, fiind prins doar inculpatul L.C.G., care a fost predat organelor de poliţie sosite la locul faptei.
Deşi supusă unei intervenţii chirurgicale, evoluţia victimei A.G. fost nefavorabilă, astfel încât la 28 aprilie 2011 a intervenit decesul.
În funcţie şi de concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 3084/III/217 din 14 iunie 2011 al I.M.L. Cluj, în mod corect s-a stabilit că fapta constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind dovedită participarea inculpatului la comiterea faptei.
De asemenea, având în vedere că din niciun mijloc de probă nu a rezultat că victima ar fi fost cea care s-a înarmat cu o bâtă, pentru a-i agresa pe inculpaţi, nu se justifică reţinerea depăşirii limitelor legitimei apărări sau a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. a) sau b) C. pen.
Totodată, corect s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile nici pentru reţinerea art. 75 lit. b) C. pen., săvârşirea faptei prin acte de cruzime, cum a susţinut partea civilă, deoarece loviturile au fost aplicate într-un interval scurt, asupra victimei s-a intervenit chirurgical în termen rezonabil, iar decesul a fost şi urmare evoluţiei nefavorabile.
Din această perspectivă, a modului de soluţionare a laturii penale, este nefondat atât recursul inculpatului L.K., cât şi al părţii civile A.A., întrucât rezultă fără dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată iar în favoarea acestuia nu se pot reţine nici circumstanţele atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a), b) C. pen. şi nici cele judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) din acelaşi cod.
Totodată, cuantumul de 15 ani închisoare aplicat inculpatului este proporţional cu gravitatea faptei şi condiţiile în care a fost comisă, astfel încât nu se impune majorarea sa aşa cum susţine partea civilă A.A.
De altfel, urmare revocării, în temeiul art. 83 C. pen., a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1051 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la 4 ianuarie 2011, prin nerecurare, care se adaugă la pedeapsa din prezenta cauză, va executa total 17 ani închisoare.
Cauza a fost corect soluţionată şi sub aspectul laturii civile, instanţa de fond acordând despăgubiri materiale în cuantumul solicitat de fiecare parte civilă, astfel:
- a obligat, în solidar, pe cei trei inculpaţi, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., la plata sumei de 28254,96 RON, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, şi la plata a 3721,96 RON tot cu titlu de despăgubiri materiale către copiii victimei, părţile civile A.A. şi A.G.
Referitor la cuantumul daunelor morale, instanţa de recurs apreciază că suma de 10.000 euro acordată de instanţa de fond părţii civile A.A., respectiv 15.000 euro acordată părţii civile A.G.G. sunt suficiente şi în măsură să compenseze suferinţa psihică produsă de decesul tatălui lor.
De asemenea, în raport de împrejurarea că au fost respinse apelurile declarate de părţile civile, în mod corect au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., "în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul sau cererea".
Prin urmare, având în vedere că nu se impune achitarea sau individualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, şi nici majorarea daunelor morale sau materiale acordate părţilor civile, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate în prezenta cauză, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.
Instanţa va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2011 la 13 martie 2012.
Va obliga recurenta parte civilă A.A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.A. şi de inculpatul L.K. împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2011 la 13 martie 2012.
Obligă recurenta parte civilă A.A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 962/2012. Penal → |
|---|
