ICCJ. Decizia nr. 768/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 768/2012
Dosar nr. 815/42/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 617/P/2011 din data de 17 august 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.G. – magistrat-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, B.M.L. şi S.A.V. – magistraţi-procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289 şi art. 291 C. pen., întrucât din verificările efectuate în cauză s-a constatat că faptele nu există în materialitatea lor, având incidenţă dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pe baza examinării materialului de cercetare penală, s-au reţinut următoarele:
La data de 4 august 2011, numita C.M. a formulat o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. faţă de G.G., B.M.L. şi S.A.V. – magistraţi-procurori, deoarece i „s-a fabricat Dosarul nr. 941/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în care nu există plângere prealabilă, nu există părţi vătămate care să reclame şi nu există data şi locul infracţiunii pentru a constata tardivitatea, nu există proces-verbal de sesizare din oficiu pentru a se stabili competenţa organului de urmărire penală şi încadrarea legală a urmăririi penale”.
Fiind verificate lucrările dosarului în care petenta C.M. a considerat că a fost cercetată abuziv pentru săvârşirea infracţiunii de sfidare a organelor judiciare, respectiv Dosarul nr. 941/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a constatat că la data de 26 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2721 C. pen. de către aceasta, faptă comisă cu ocazia formulării plângerilor înregistrate la această unitate sub numerele: 133/II/6/2009, 805/II/6/2009 şi 807/II/6/2009.
La data de 04 noiembrie 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin rezoluţia nr. 491/P/2009 s-a dispus preluarea acestui dosar, în vederea efectuării urmăririi penale, la această unitate. La data de 09 iulie 2010 au fost audiaţi în calitate de părţi vătămate magistraţii-procurori B.M.L. şi S.A.V., anterior, la data de 06 noiembrie 2009, începându-se urmărirea penală faţă de C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sfidare a organelor judiciare.
Prin ordonanţa nr. 941/P/2009, la data de 11 octombrie 2010, procurorul G.G. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2721 C. pen. şi a aplicat acesteia sancţiunea cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 800 RON. Împotriva acestei ordonanţe, C.M. a formulat plângere, în temeiul dispoziţiilor art. 275 şi urm. C. proc. pen., care a fost respinsă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin rezoluţia nr. 1387/II/2/2010, la data de 30 decembrie 2010.
Ulterior, Tribunalul Prahova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 177 din 3 mai 2011, a respins plângerea petentei, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., reţinându-se că din situaţia de fapt expusă nu a rezultat niciun fel de indiciu în favoarea susţinerilor numitei C.M., în legătură cu încălcarea atribuţiilor de serviciu de către persoanele reclamate, iar nemulţumirile acesteia se pot valorifica doar prin căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, aşa cum impune în mod imperativ art. 17 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară.
Ca atare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de norma de încriminare cu privire la actul de conduită interzis, nefiind indicii în sensul săvârşirii acesteia, atât sub aspectul laturii subiective, cât şi al celei obiective, ştiut fiind faptul că adoptarea unei soluţii nu poate fi considerată o infracţiune.
S-a constatat, de asemenea, că în baza regulilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, magistratul-judecător a pronunţat hotărârea criticată, iar conform jurisprudenţei C.E.D.O., referitoare la dreptul la un recurs efectiv, partea interesată a exercitat aceste căi de atac, aşadar nu au rezultat date cu privire la nerespectarea legii şi, mai mult, nu există indicii că s-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, cu consecinţa vătămării drepturilor şi intereselor numitei C.M.
Ulterior, la data de 05 octombrie 2011, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 1557/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionară împotriva soluţiei anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva celor două rezoluţii, petenta C.M. s-a adresat cu plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Ploieşti.
La termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2011 cu procedura completă, reprezentantul parchetului a invocat excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Ploieşti, faţă de dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., precizând că intimaţii B.M.L. şi S.A.V. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (intimata B.M.L. în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, iar intimatul S.A.V. în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie), unitate de parchet la care au promovat în luna octombrie 2011.
Astfel fiind, prin sentinţa penală nr. 237 din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 39 C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, iar în baza art. 42 C. proc. pen. şi art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen. a declinat competenţa soluţionării cauzei, privind plângerea formulată de petenta C.M., domiciliată în Băicoi, jud. Prahova împotriva rezoluţiilor nr. 617/P/2011 din data de 17 august 2011 şi nr. 1557/11/2/2011 din data de 5 octombrie 2011, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimaţii G.G., B.M.L. şi S.A.V., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acest context, la data de 11 noiembrie 2011, pe rolul instanţei supreme a fost înregistrată plângerea formulată de petiţionara C.M. împotriva rezoluţiei nr. 617/P/2011 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale învesteşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este învestită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că soluţia adoptată de parchet faţă de intimaţii G.G., B.M.L. şi S.A.V. este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii-procurori anterior menţionaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289 şi art. 291 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii G.G., B.M.L. şi S.A.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249, art. 289 şi art. 291 C. pen., rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.M. împotriva rezoluţiei nr. 617/P/2011 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 731/2012. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
