ICCJ. Decizia nr. 799/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deciziapenală nr. 799/2012
Dosar nr. 3728/91/2010
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 28 martie 2011 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. la 5 ani închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a- II -a şi lit. b) C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului T.G., la plata despăgubirilor civile, astfel: 1.500 RON daune materiale către partea civilă P.I., 1.500 RON daune materiale şi 1.000 RON daune morale către partea civilă S.M.I., 1.000 RON daune materiale către partea civilă G.M.M., 1.500 RON daune materiale către partea civilă S.D.
S-a dispus obligarea inculpatului T.G. la plata sumei de 470,78 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani, 1.270,16 RON către Serviciul de Ambulanţă Vrancea-Focşani, 2.830,23 RON către Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei"- Galaţi, plus dobânda legală, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la încasarea în totalitate a debitului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 226/ P/ 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul T.G., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reţinut că, în seara zilei de 24 decembrie 2009, inculpatul T.G. în timp ce se afla în locuinţa concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Judeţul Vrancea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercaţie cu aceasta lovind-o cu palma în zona feţei, iar urmarea loviturii primite victima a fost proiectată în colţul unei mese şi pe un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio - cerebral ce a condus la deces în data de 04 ianuarie 2010.
Analizând materialul probator administrat în proces, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: într-un imobil din satul T., comuna P., judeţul Vrancea, aproximativ 10-12 ani inculpatul T.G. a trăit în concubinaj cu victima G.G., ambii cunoscuţi în comunitate ca şi consumatori de băuturi alcoolice, pe fondul stării de beţie, între cei doi existând deseori conflicte.
Unul dintre acestea s-a petrecut în ziua de 24 decembrie 2009, fiind şi ultimul de altfel.
În dimineaţa zilei respective (24 decembrie 2009), în Ajunul Crăciunului, inculpatul T.G. a mers la locuinţa numitei P.M., unde, a tăiat lemne până în jurul orei 15:00 după care a revenit la domiciliul său.
La scurt timp, aflându-se într-una din camerele locuinţei, între T.G. şi G.G. s-a ivit o discuţie contradictorie şi pe acest fond, inculpatul a lovit-o pe concubina sa cu palma peste faţă, aceasta fiind proiectată în colţul unei mese şi apoi pe pat, victima s-a lovit la cap, în partea stângă suferind un traumatism cranio - cerebral.
În momentul agresiunii cei doi se aflau unul în faţa altuia, victima cu spatele spre masa de care s-a lovit.
În acest sens, au fost avute în vedere următoarele probe: planşa foto aflată la dosar urmărire penală, inculpatul indicând partea stângă a patului, unde victima s-a lovit de colţul mesei şi zona capului unde s-a lovit. Declaraţia inculpatului dată la procuror, în care a precizat că victima s-a lovit cu capul de masă, s-a ridicat şi s-a dus în curte pentru a aduce lemne în casă. Susţinerea s-a apreciat nesinceră întrucât din raportul de constatare medico-legală a rezultat existenţa unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie frontală parieto-occipitală stânga şi nu pe partea dreaptă, aşa cum s-a susţinut atunci când s-a arătat că victima ar fi căzut pe partea dreaptă; Declaraţia inculpatului dată în faţa organelor de poliţie în prezenţa martorului asistent, în care a făcut o descriere a ceea ce s-a petrecut în seara zilei de 24 decembrie 2009 în cameră, recunoscând că a lovit victima cu palma în zona capului. Declaraţiile martorului P.I., din care a reieşit că în curtea imobilului, nu există suprafaţă betonată.
S-a reţinut că în seara zilei de 24 decembrie 2009, când s-a aflat în vizită la locuinţa martorului M.V. la întrebarea acestuia, unde se află concubina sa, inculpatul nu a răspuns sincer declarându-i că se află la mama ei pentru a pregăti preparatele specifice zilei de Crăciun, apreciindu-se că acest aspect este în plus o dovadă că T.G. conştientizase starea precară a sănătăţii concubinei, urmarea acţiunii sale violente, încercând astfel să ascundă starea în care se afla în acel moment G.G.
După aproximativ două zile, respectiv în data de 26 decembrie 2009, întrucât victima, nu se mai ridicase din pat din momentul agresiunii, inculpatul T.G. a mers la locuinţa surorii sale, Ţ.S. din aceeaşi localitate, prezentându-i starea în care se afla concubina sa rugând-o să telefoneze serviciului de ambulantă.
În seara respectivă, victima a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" din Focşani, şi ulterior la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei" Galaţi unde a şi decedat în seara zilei de 04 ianuarie 2010, urmarea leziunilor traumatice cranio-cerebrale suferite.
Cadavrul victimei a fost autopsiat la Serviciul Medicină - Legală Galaţi, iar prin raportuldin 05 ianuarie 2010, s-a concluzionat: - moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a datorat compresiunii cerebrale prin hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng (operat), consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală stângă.
În continuare s-a reţinut în actul medical că, traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu lovire de plan dur cu impact cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei auto sau heteropropulsii şi poate data de 2-3 zile înaintea intervenţiei chirurgicale. La autopsia cadavrului, în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse prin lovire de plan dur, s-au mai constatat excoriaţii pe coapsa dreaptă, care au putut fi produse prin acelaşi mecanism şi pot data de 10-11 zile înaintea decesului, fără rol în tanatogeneză.
S-a apreciat că această precizare răspunde apărării inculpatului, în sensul că excoriatiile nu s-au produs în data de 24.12.2009 când victima după susţinerea inculpatului a fost găsită căzută în curte, ci cu mult mai înainte, respectiv cu 10-11 zile de data decesului.
De asemenea, s-a mai arătat că, între traumatismul cranio-cerebral cu leziuni meningo-cerebrale şi moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.
Prin adresa nr. 21910 din 15 iulie 2010 Institutul de Medicină Legală Iaşi a înaintat avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico - Legale privind concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 13/C/din 13 ianuarie 2010, formulând concluzii proprii, după cum urmează: moartea numitei G.G. a fost violentă; ea s-a datorat comei cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng şi contuzie cerebrală. Traumatismul cranio - cerebral a putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile anterior efectuării intervenţiei chirurgicale; excoriaţiile la coapsa dreaptă, constatate şi de S.M.L. Galaţi s-au putut produce prin lovire cu sau de obiect dur şi nu au intervenit în determinismul morţii.
La solicitarea apărării, s-a solicitat S.M.L. Galaţi clarificarea sintagmei folosită în documentul medical şi anume „cădere de la acelaşi nivel".
Prin adresa din 26 ianuarie 2011 S.M.L. Galaţi s-a precizat că: prin cădere de la acelaşi nivel în sens medico-legal se înţelege, cădere de pe acelaşi plan, fie în timp ce persoana merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (o poziţie ortostatică) spre deosebire de căderea de la alt nivel sau de la înălţime (cădere de la mai mult de 2-3 m. este numită în majoritatea literaturii de specialitate precipitare), când, căderea se produce de pe un plan superior pe altul situat mai jos.
Prin urmare, s-a apreciat că şi această precizare confirmă situaţia de fapt rezultată din materialul probator anume, inculpatul T.G. a lovit pe concubina sa cu palma peste faţă, iar datorită loviturii a căzut şi s-a lovit în partea stângă a capului, fapt ce a condus la decesul acesteia.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.G., care, în seara zilei de 24 decembrie 2009, în timp ce se afla în locuinţa concubinei sale, G.G., din comuna P., sat T., Jud.Vrancea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercaţie cu aceasta, lovind-o cu palma peste faţă, datorită loviturii primite, victima fiind proiectată în colţul unei mese şi pe un pat, lovindu-se la cap, suferind un traumatism cranio- cerebral ce a dus la decesul acesteia în data de 04 ianuarie 2010, acest rezultat fiind ca urmare a acţiunii sub forma culpei a autorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului T.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, constând în urmările produse (decesul unei persoane), împrejurările în care a fost comisă, dar şi conduita inculpatului în proces care a adoptat o poziţie oscilantă, nefiind sincer în relatările sale asupra modului cum a acţionat.
S-a apreciat că, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de legea penală cu executare în regim de detenţie, este în măsură a-1 reeduca pe inculpat.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În ceea ce priveşte daunele materiale, acţiunea civilă a fost admisă în parte.
S-a reţinut că atât la urmărirea penală cât şi la instanţă, P.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, S.M. cu 2.000 RON - daune materiale şi 3.000 RON daune morale, iar G.M. şi S.D., ambii la urmărirea penală, cu câte 2.000 RON.
Din declaraţiile martorilor A.A., I.I., a rezultat că P.I., S.M., G.M. şi S.D. - fiice şi fiu, au participat şi au cheltuit sume de bani cu ocazia înmormântării mamei lor -victima G.G. cât şi la pomenile ulterioare, suma totală fiind sub cea solicitată.
Prin urmare, faţă de declaraţiile martorilor respectivi, sumele pretinse au fost acordate în raport de cheltuielile efective, efectuate şi probate de părţile civile.
Aşadar, inculpatul a fost obligat la despăgubiri materiale către părţile civile P.I., S.M., G.M. şi S.D. şi la daune morale către partea civilă S.M., avându-se în vedere suferinţa pe care i-a produs-o decesul mamei sale, ca urmare a acţiunii violente a lui T.G.
Având în vedere, că, victima iniţial a fost internată la Spitalul de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani, iar ulterior transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei" Galaţi, cu ambulanţa, inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de spitalizare către aceste unităţi medicale, precum şi la plata contravalorii transportului către Serviciul de Ambulanţă Vrancea - Focşani, plus dobânda legală calculată fiind de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la încasarea debitului.
Împotriva sentinţei Tribunalului Vrancea a declarat apel inculpatul T.G., solicitând achitarea sa în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., afirmând că nu a lovit decât cu palma victima G.G. iar decesul s-a datorat autopropulsiei pe un plan dur din curtea casei, datorită stării de ebrietate a victimei.
Prin Decizia penală nr. 222/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat.
S-a reţinut în esenţă că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.
În acest sens s-a reţinut că aceeaşi apărare şi solicitare de achitare a fost formulată de inculpat şi în faţa instanţei de fond, justificat respinse câtă vreme nu sunt susţinute de probele administrate în cauză.
Teza principală susţinută de inculpat în declaraţia dată la fondul cauzei, cum că a lovit victima cu palma peste ceafă, care a căzut pe pat şi după câteva minute a găsit-o căzută în curte, este infirmată de declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală, unde a arătat că în urma loviturii aplicate de el, victima s-a lovit cu capul de masă şi apoi a căzut pe pat.
De altfel, se observă că leziunea care a condus la decesul victimei este localizată în partea stângă a capului în vreme ce inculpatul a arătat că a găsit victima căzută în curte pe partea dreaptă astfel că s-a exclus ca victima să se fi lovit la cap în urma căderii în curte.
Raportul de constatare medico-legală a confirmat această varianta de producere a faptei reţinută prin sentinţă, arătând că victima prezenta două tipuri de leziuni, respectiv un traumatism cranio-cerebral emisferic stâng, ce ar fi putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu impact cranian de un plan dur şi excoriaţii pe coapsa dreaptă, care însă nu au intervenit în determinismul morţii.
Coroborând aceste aspecte cu cele desprinse din cercetarea la faţa locului şi din declaraţia martorei P.I., din care a rezultat că locul unde a căzut în curte victima nu prezenta suprafeţe dure, betonate, a rezultat că leziunea din partea stângă a capului nu a putut fi produsă decât urmarea loviturii aplicată de inculpat, în vreme ce excoriaţiile de pe coapsa dreaptă se puteau produce urmarea căderii victimei în curte, după ce anterior, în casă, inculpatul lovise victima cu palma.
Nu lipsit de relevanţă s-a apreciat şi comportamentul inculpatului după agresiunea victimei, acesta evitând să anunţe medicul timp de două zile şi ascunzând prezenţa victimei aflată în stare gravă la domiciliul său, spunându-i martorului M.V. că este plecată la rudele sale, ceea ce a denotat intenţia de a ascunde fapta comisă, respectiv lovirea victimei urmată de căderea acesteia şi lovirea de o masă, sperând că îşi va reveni.
S-a apreciat că justificat a reţinut instanţa de fond vinovăţia inculpatului T.G. sub aspectul comiterii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. constând în aceea că la data de 24 decembrie 2009, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi în urma unei altercaţii verbale cu victima G.G., inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă ceea ce a provocat căderea victimei şi lovirea cu partea stângă a capului de colţul unei mese, leziunea suferită conducând la decesul victimei la data de 04 ianuarie 2010.
În consecinţă, constatând că motivul de apel invocat de inculpat este nefondat şi din oficiu nu au fost decelate motive de modificare a sentinţei penale supusă controlului judiciar, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului T.G.
Împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs inculpatul T.G., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 8, 10 şi 18 C. proc. pen.
În motivare, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că a săvârşit infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte iar din acest motiv se impune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea betonată din curte, la dosar neexistând nici un mijloc de probă care să stabilească modalitatea în care s-a produs leziunea letală, declaraţiile inculpatului neconstituind probe atâta vreme cât nu se coroborează cu alte probe administrate.
În argumentarea celorlalte motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 8 şi 10 C. proc. pen., recurentul a susţinut că expertiza psihiatrică era obligatorie în cauză iar probele solicitate, constând în efectuarea unei noi expertize medico - legale şi adrese la postul de poliţie şi primăria din comună pentru a se comunica dacă anterior datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind agresiunile sale repetate, greşit au fost respinse de cele două instanţe. Din acest motiv, susţine recurentul se impune casare ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului T.G. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. , priveşte situaţiile când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. pen., expertiza psihiatrică a inculpatului este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi în cazul în care instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că nu a fost depus vreun act medical care să ateste afecţiuni psihice ale inculpatului şi care să creeze instanţei de judecată îndoieli asupra stării psihice a acestuia.
Simpla cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice nesusţinută de acte medicale care să dovedească suferinţe psihice ale inculpatului şi să creeze organelor judiciare dubii asupra discernământului său, nu este suficientă, iar argumentele apărării, anume că inculpatul este neşcolarizat nu poate constitui temei pentru admiterea unei astfel de cereri. A admite contrariul, ar însemna ca în situaţiile în care acuzatul este neşcolarizat, expertiza psihiatrică să devină obligatorie, ceea ce contravine prevederilor art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. , care prevăd expres şi limitativ cazurile când expertiza psihiatrică este obligatorie.
Pe de altă parte, inc. T.G. a fost judecat şi condamnat pentru loviri cauzatoare de moarte şi nu pentru omor deosebit de grav.
Prin urmare, expertiza psihiatrică a inculpatului nu este obligatorie în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. , cazul de casare invocat de apărare, art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.nefiind incident în cauză.
Motivul de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. , priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la unele probe administrate are în vedere situaţia în care instanţa nu a examinat declaraţiile martorilor sau concluziile unei expertize efectuate în cauză nepronunţându-se asupra acestora.
Cea de-a treia situaţie (omisiunea ....de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale...) se referă la cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile părţilor şi să influenţeze soluţia procesului, cum ar fi spre exemplu cererea pentru administrarea unei probe asupra căreia instanţa a omis să se pronunţe, dar nu priveşte ipoteza în care instanţa a respins motivat cererea pentru administrarea unei probe, cum doctrina dar şi practica judiciară au statuat.
În acest sens, respingerea cererii inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico - legală cât şi cererea sa de a se emite o adresă la postul de poliţie şi primăria din comună pentru a se comunica dacă anterior datei de 24 decembrie 2009, victima a depus vreo plângere penală privind agresiunile repetate ale inculpatului, nu atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., de vreme ce atât prima instanţă cât şi instanţa de apel s-au pronunţat motivat asupra ambelor probe solicitate, în sensul respingerii acestora.
În cursul urmăririi penale, s-a întocmit de către Serviciul de Medicină Legală Galaţi un raport de constatare medico - legală privind autopsia victimei G.G., care a stabilit că moartea numitei G.G. a fost violentă şi s-a datorat compresiunii cerebrale compresiunii cerebrale prin hematom subdural acut de emisfer cerebral stâng (operat), consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală fronto-parieto-occipitală stângă. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu lovire de plan dur cu impact cranian, posibil occipital stâng, ca urmare a unei auto sau heteropropulsii şi poate data de 2-3 zile înaintea intervenţiei neurochirurgicale. La autopsia cadavrului, în afara leziunilor traumatice cranio-cerebrale produse prin lovire de plan dur, s-au mai constatat excoriaţii pe coapsa dreaptă, care au putut fi produse prin acelaşi mecanism şi ar putea data de 10-11 zile înaintea decesului, fără rol în tanatogeneza, neputându-se preciza dacă s-au produs concomitent cu leziunile cranio - cerebrale tanatogeneratoare ori le-au predat sau succedat. S-a concluzionat că între traumatismul cranio - cerebral cu leziuni meningo -cerebrale şi moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.
Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi, a avizat raportul de necropsie medico - legal şi a formulat concluzii proprii, în sensul că moartea numitei G.G. a fost violentă, s-a datorat comei cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng şi contuzie cerebrală. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse cu 2-3 zile anterior efectuării intervenţiei chirurgicale; excoriaţiile la coapsa dreaptă, constatate şi de S.M.L. Galaţi au putut fi produse cu 10-11 zile înainte de data decesului şi nu au intervenit în determinismul morţii.
În primă instanţă, la cererea apărării, instanţa a solicitat S.M.L. Galaţi precizări în legătură cu înţelesul sintagmei „cădere de la acelaşi nivel „ înserată în cuprinsul raportului de necropsie. Cu adresa din 26 ianuarie 2011, s-a comunicat că prin cădere de la acelaşi nivel în sens medico - legal, se înţelege căderea de pe acelaşi plan fie în timp ce persoana merge sau fuge, fie în timp ce stă în picioare (poziţie ortostatică) spre deosebire de căderea de la alt nivel sau de la înălţime, când se produce de pe un plan superior pe altul situat mai jos. Căderea poate fi autopropulsată, adică fără intervenţia altei persoane sau heteropropulsată prin împingerea sau lovirea de către o altă persoană.
Potrivit dispoziţiilor art. 124 alin. (1) C. proc. pen., când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată, la cerere sau din oficiu că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză, iar în conformitate cu prevederile art. 125 C. proc. pen., dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize.
Ambele instanţe - fond, apel - s-au pronunţat motivat şi corect asupra cererii inculpatului de efectuarea unui supliment de expertiză, respectiv efectuarea unei noi expertize, respingând-o, avându-se în vedere că între concluziile actelor medicale nu există contradicţii, raportul medico - legal de necropsie a fost completat de Comisia de avizare şi control, concluziile formulate fiind certe, clare şi neechivoce ce nu impun efectuarea unei noi expertize medico - legale.
Cât priveşte cererea apărării, de efectuarea unor adrese la poliţie şi primăria din comună privind comportarea agresivă a inculpatului în raporturile cu victima, corect s-a respins de instanţa de apel, întrucât o astfel de probă nu este concludentă, o dată ce nu serveşte la dovedirea unor fapte şi împrejurări de care depinde justa soluţionare a cauzei, iar pe de altă parte este în defavoarea inculpatului cu efecte asupra individualizării judiciare a pedepsei, astfel că în apelul inculpatului apare ca fiind inutilă, de vreme ce nu i se poate agrava situaţia în calea de atac.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, a fost reţinută o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului T.G., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Acţiunea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, coroborate cu declaraţiile martorilor M.V., P.M.A., P.M., Ţ.J., M.C., M.N., M.E., D.L., Ţ.S., raportul de constatare medico - legală din 05 ianuarie 2010, inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.
Cu ocazia cercetării locului faptei, inculpatul T.G. a relatat organelor de urmărire penală că în timp ce se afla într-o încăpere a locuinţei, i-a dat victimei o palmă peste cap, aceasta s-a dezechilibrat, lovit de o masă şi a căzut pe pat. În planşele fotografice aflate la dosar, inculpatul este prezentat indicând modalitatea în care a acţionat în seara de 24 decembrie 2009, anume a lovit victima - concubina sa cu palma stângă la nivelul capului, pe partea stângă, aceasta a căzut şi s-a lovit de colţul unei mese, în acelaşi sens declarând şi inculpatul T.G. în cursul urmăririi penale.
Actele medico - legale cu concluzionat că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng şi contuzie cerebrală. Traumatismul cranio-cerebral a putut fi produs prin cădere de la acelaşi nivel, cu impact cranian de un plan dur; între traumatismul cranio-cerebral şi decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.
Aceasta înseamnă că victima, urmarea loviturii aplicată de inculpat la cap, pe partea stângă s-a lovit de colţul mesei (plan dur) cu consecinţa producerii unui hematom subdural subacut emisferic stâng, contuzie cerebrală ce au condus la comă cerebrală şi în final la deces.
Apărarea inculpatului din faza judecăţii, anume că moartea victimei a survenit urmarea căderii pe aleea betonată din curte, nu poate fi reţinută pentru că nu este susţinută de probe.
Victima nu a fost găsită de către organele de urmărire penală într-o asemenea poziţie, ci la Spitalul judeţean Sfântul Pantelimon - Focşani, adusă de o ambulanţă. Din procesul verbal de cercetare la faţa locului a reieşit că inculpatul T.G. a indicat că a găsit victima căzută pe sol, culcată pe partea dreaptă, consemnându-se în acelaşi act procedural că solul din zonă este acoperit de iarbă, martora P.I. - fiica victimei - precizând că în curtea locuinţei victimei nu există nicio suprafaţă betonată, cu excepţia unei mici porţiuni de lângă scările de la intrare.
De asemenea, în planşele foto inculpatul indică poziţia victimei când a găsit-o căzută, anume pe partea dreaptă a capului, observându-se cu uşurinţă că solul este acoperit cu iarbă.
Or, raportul medico - legal de necropsie nu atestă hematom subdural subacut emisferic drept ci stâng, iar victima nu a căzut şi nu s-a lovit de o alee betonată în curte, pentru că nu există o asemenea suprafaţă dură, cum cercetarea la faţa locului, planşele foto dar şi depoziţia martorei P.I. au relevat.
Impactul victimei cu solul acoperit cu iarbă, cu lovire pe partea dreapta a capului este imposibil să producă victimei un traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng, dată fiind absenţa unui plan dur în curtea victimei.
Sub aspectul laturii obiective, a existat o acţiune de lovire a inculpatului T.G., care a avut ca urmare moartea victimei, între această acţiune şi rezultatul produs existând legătură de cauzalitate, în sensul că fără activitatea inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs.
Pentru existenta infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar, sub raport obiectiv, ca activitatea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate şi decesul victimei există raport de cauzalitate, ceea ce este dovedit în cauză. Astfel, moartea victimei s-a datorat comei cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural subacut emisferic stâng şi contuzie cerebrală, produs prin cădere de la acelaşi nivel cu impact cranian de un plan dur, adică urmarea acţiunii ilicite a inculpatului de lovire a victimei cu palma la nivelul capului, dezechilibrării, lovirii acesteia de colţul unei mese (corp dur) şi căderii. În consecinţă, fără existenţa acţiunii inculpatului nu s-ar fi produs rezultatul letal.
Cât priveşte latura subiectivă a infracţiunii, se apreciază a fi îndeplinită, inculpatul acţionând cu intenţia de a lovi victima, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - fiindu-i imputabilă inculpatului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, inculpatul a dorit să lovească victima, dar s-a produs moartea acesteia, rezultat pe care nu 1-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-1 prevadă.
În acest sens, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că victima se afla în stare de ebrietate, (fapt dovedit prin depoziţiile inculpatului T.G. şi prin foaia de observaţie a Spitalului Clinic judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei, care atestă un etilism cronic), ceea ce însemna că era o persoană vulnerabilă, nesigură, a cărei reacţie era mult întârziată în raport cu cea unei persoane care nu consumase alcool. Trebuie observat că acţiunea inculpatului a fost de mare intensitate, atâta vreme cât urmarea loviturii primite la nivelul capului, victima s-a dezechilibrat, s-a lovit cu capul de colţul mesei şi a căzut, leziunile traumatice suferite ducând în final la deces.
Nu în ultimul rând, trebuie luată în considerare şi conduita ulterioară a inculpatului, anume că a lipsit victima de îngrijiri medicale timp de două zile (salvarea fiind sesizată abia la 26 decembrie 2009) ascunzând martorului M.V. că se află în stare gravă în locuinţa sa, ceea ce a împiedicat o intervenţie rapidă a cadrelor medicale de specialitate.
Concluzionând a fost dovedită vinovăţia inculpatului T.G. în comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte asupra victimei G.G. şi constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 846/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 608/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
