ICCJ. Decizia nr. 846/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 846/2012
Dosar nr.4224/108/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
A. Prin sentinţa penală nr. 392 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4224/108/2011, în bazaalin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.L.G., cetăţean român, studii medii, student, necăsătorit, domiciliat în Arad, str. C. jud. Arad, fără forme legale în Arad, str. H., jud. Arad, cu antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la 7(şapte) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2(doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şiart. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care urmează să o execute în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. , s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând din 1 iulie 2011 până la zi.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, s-a confiscat în vederea distrugerii cantităţile de 2,19 grame cannabis, 0,73 grame cannabis şi 53,6 grame cannabis, sigilate cu sigiliul tip M.l. cu nr. 26684 şi predate la I.G.P.R.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, s-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul B.L.G. suma de 300 RON.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad nr. 21 D/P/2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii G.F.N. şi M.D.O., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată şi inculpatul A.A.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată şi inculpatul B.L.G. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
S-a reţinut în sarcina acestora prin rechizitoriu că, în seara de 30 iunie 2011, inculpatul G.F.N. împreună cu inculpatul B.L.G., au intermediat vânzarea fără drept, de droguri de risc (154,34 grame substanţă stupefiantă, ce a reacţionat pozitiv la testerul de tip MMC pentru cannabis), de către inculpatul M.D.O., colaboratorului sub acoperire N.L. cu suma de 4.000 RON, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală.
În ziua şi seara de 30 iunie 2011, inculpatul A.A.M. i-a ajutat şi sprijinit pe inculpaţii G.F.N. şi B.L.G. să intermedieze vânzarea fără drept, de droguri de risc (154,34 grame substanţă stupefiantă, ce a reacţionat pozitiv la testerul de tip MMC pentru cannabis), de către inculpatul M.D.O., colaboratorului sub acoperire N.L. cu suma de 4.000 RON, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală. Ajutorul şi sprijinul s-a realizat prin prezentarea părţilor implicate (inculpatul B. şi colaboratorul sub acoperire N.L., pe de o parte, respectiv inculpatul G. şi inculpatul M., pe de altă parte), asigurarea contactului permanent dintre acestea (convorbiri telefonice cu inculpatul B. şi inculpatul G.) şi punerea la dispoziţia colaboratorului sub altă identitate N.L. a unui cântar electroniccu care acesta a cântărit în autoturismul său V.G. de culoare albă, cantităţile de droguri procurate prin intermediari de la inculpatul M.
Prin sentinţa penală nr. 372 din 23 august 2011 pronunţată de Tribunalul Arad s-a soluţionat acţiunea penală faţă de inculpaţii G.F.N., M.D.O. şi A.A.M. şi s-a disjuns acţiunea penală faţă de inculpatul B.L.G.
În faza de urmărire penală, inculpatul B.L.G. a refuzat să dea declaraţii referitoare la acuzaţiile aduse şi să semneze actele procedurale.
Cu ocazia ascultării în faţa instanţei, inculpatul B.L.G. a declarat în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. că recunoaşte comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză şi anume - procese-verbale de sesizare din oficiu, acte de învinuire/inculpare, ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de autorizare a procurării de droguri, raport investigator sub acoperire A.P., procese-verbale de audiere a colaboratorului sub acoperire N.L., procese-verbale de procurare droguri, procese-verbale de cântărire substanţe stupefiante, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice asupra drogurilor întocmite de către L.A.P.D. Timişoara şi adresa din 05 iulie 2011, a L.A.P.D. Timişoara, încheierea şi autorizaţia emisă de Tribunalul Arad, de interceptare a convorbirilor telefonice, imaginilor şi discuţiilor din mediul ambiental ale inculpatului B., proces - verbal de redare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, proces - verbal de înseriere a banilor, procese - verbale de constatare a infracţiunilor flagrante şi planşe fotografice, proces - verbal de supraveghere operativă, procese - verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirilor/inculpărilor şi declaraţii învinuiţi/inculpaţi - B.L.G., G.F.N., M.D.O., A.A.M., adresa din 12 iulie 2011, a I.J.P. ARAD, privind pe inculpatul B., înscrisuri din Dosarele nr. 103 D/P/2009, 238/111/2/2011, ale D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad şi din Dosarul penal nr. 645/108/2011, al Tribunalului Arad, proces - verbal al S.C.C.O. Arad din 05 iulie 2011, declaraţia numitului S.M.P., încheierea şi autorizaţia de percheziţie domiciliară la imobilul numitului B.C.V., proces - verbal de efectuare a percheziţiei domiciliară, procese - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În datele de 30 martie 2011, 27 iunie 2011 şi 30 iunie 2011, S.C.C.O. Arad respectiv D.I.I.C.O.T. - B.T. ARAD, s-au sesizat din oficiu că inculpaţii B.L.G., G.F.N., M.D.O., A.A.M., numiţii B.A., B.C.V. şi S.M.P. sunt implicaţi în operaţiuni cu droguri de risc/mare risc, pe care le comercializează la mai multe persoane pe raza municipiului Arad.
Astfel, în baza ordonanţei nr. 5/A din 07 mai 2011 a D.I.I.C.O.T. - B.T. Arad s-a infiltrat în cauză un investigator sub acoperire şi un colaborator al acestuia (cu nume de cod A.P. respectiv N.L.) şi s-a autorizat procurarea de substanţe stupefiante, de către persoanele sus arătate, pentru descoperirea activităţii infracţionale a inculpatului B.L.G. şi identificarea tuturor persoanelor participante la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc/mare risc.
Prin autorizaţia din 28 iunie 2011 a Tribunalului Arad, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, discuţiilor şi imaginilor din mediul ambiental purtate de către inculpatul B.L.G. cu alte persoane.
În data de 7 mai 2011, în municipiul Arad, inculpatul B. L. a vândut colaboratorului sub acoperire N.L. cantitatea de 0,98 grame cannabis cu suma de 50 RON, care a fost predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 13 mai 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor rezultă că proba în litigiu este constituită din 0,56 grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidenţă JWH -0,73 [Naftalen -1 -il-(1 -butilindol-3-il)metanonă)] şi JWH-018 [(1-pentilindol-3-il)metanonă], substanţă care face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată. Această probă a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Din adresa din 05 iulie 2011 a Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că substanţa ce a făcut obiectul raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nu conţine şi nu a conţinut cannabis, nu s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
În ziua de 1 iunie 2011, pe raza municipiului Arad, inculpatul B.L.G. s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire N.L. căruia i-a vândut cantitatea de 2,54 grame substanţă stupefiantă cu suma de 150 RON. Această substanţă a fost predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico- ştiinţifică din 14 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba în litigiu este constituită din 2,47 grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol(THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
În data de 8 iunie 2011, pe raza municipiului Arad, inculpatul B.L.G. a vândut colaboratorului sub acoperire N.L., cu suma de 100 RON, cantitatea de 2,29 grame substanţă stupefiantă, care a fost predată organelor de poliţie şi a fost verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, reacţionând pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico- ştiinţifică din 04 iulie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba în litigiu este constituită din 1,13 grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol(THC), substanţă care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În data de 16 iunie 2011, în municipiul Arad, inculpatul i-a oferit colaboratorului sub acoperire N.L., cu titlu gratuit, cantitatea de 0,97 grame substanţă stupefiantă, care a fost predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba în litigiu este constituită din 0,19 grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În seara de 30 iunie 2011, inculpatul B.L.G., împreună cu inculpatul G.F.N., au intermediat vânzarea fără drept, de droguri de risc (154,34 grame substanţă stupefiantă, ce a reacţionat pozitiv la testerul de tip M.M.C. pentru cannabis), de către inculpatul M.D.O., colaboratorului sub acoperire „ N.L.", cu suma de 4.000 RON, fiind surprins în flagrant de către organele de urmărire penală.
În realizarea acestei tranzacţii, inculpaţii G. şi M. au fost ajutaţi şi sprijiniţi de către inculpatul A.A.M. Ajutorul şi sprijinul s-a realizat prin prezentarea părţilor implicate, asigurarea contactului permanent dintre acestea şi punerea la dispoziţia colaboratorului sub altă identitate N.L. a unui cântar electronic cu care acesta a cântărit în autoturismul său V. G. de culoare albă, cantităţile de droguri procurate prin intermediari de la inculpatul M.D.O.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 iulie 2011 al L.A.P.D. Timişoara, rezultă că probele în litigiu sunt constituite din 57,5 grame fragmente vegetale, în care s-au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţa psihotropă biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Faptele inculpatului B.L.G. astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracţiunile de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată şi trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa a apreciat că cererea formulată de apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente. Drogurile, potrivit art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, sunt plantele şi substanţele stupefiante sau amestecurile care conţin asemenea plante sau substanţe, înscrise în tabelele anexă I - III. Drogurile de mare risc sunt înscrise în tabelele I şi II iar drogurile de risc sunt înscrise în tabelul III. Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică este un mijloc de probă iar acesta conţine probele, anume concluziile specialistului, astfel încât concluziile exprimate de acesta au valoare probantă, spre deosebire de testarea M.M.C., care oferă doar un indiciu asupra componenţei substanţelor. în consecinţă, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, precum şi persoana inculpatului.
În privinţa gradului de pericol social al faptelor comise, prima instanţă a constatat că planta cannabis sativa conţine canabinoide printre care şi tetrahidrocannabinol (THC), care sunt substanţe psihoactive ale acestor produse vegetale şi produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ uşor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialişti sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele. De remarcat este amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen, în special în rândul tinerilor, cauzând prejudicii considerabile nu numai intereselor societăţii, ale persoanelor, atentează la viaţa şi sănătatea cetăţenilor, influenţează în mod demoralizator asupra conştiinţei şi comportamentului oamenilor.
În limitele legale ale pedepselor, prima instanţă în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.L.G. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 Iit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (3201) alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată.
Văzând că faptele au fost comise înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, aflându-se în situaţia concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., instanţa în baza art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În privinţa inculpatului B.L.G., prima instanţă a avut în vedere faptul că este trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, este student, a avut o atitudine oscilantă în faţa organelor judiciare, este tânăr.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare aplicat inculpatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective şi subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancţionator şi educativ, poate fi realizat şi în lipsa executării ei efective.
Modalitatea în care inculpatul a săvârşit faptele concretizează atât pericolul social al infracţiunilor cât şi profilul moral al acestuia, în raport de care s-a apreciat că se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate.
Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Prima instanţă, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - „Dreptul de a vota" - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie - Hotărârea din 30 martie 2004 - Hirst c/a Marea Britanie -, nu a interzis inculpatului dreptul a alege, reţinând că faţă de natura infracţiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
Instanţa fondului a apreciat că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, a confiscat în vederea distrugerii cantităţile de 2,19 grame cannabis, 0,73 grame cannabis şi 53,6 grame cannabis, sigilate cu sigiliul tip M.l. cu nr. 26684 şi predate la I.G.P.R.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, a confiscat în favoarea statului de la inculpatul B.L.G. suma de 300 RON.
B. Împotriva sentinţei penale nr. 392 din 12 septembrie 2011 a Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul - apelant B.L.G. Printr-un memoriu depus la dosar la termenul din 31 octombrie 2011, inculpatul a arătat că investigatorul sub acoperire a făcut presiuni asupra lui şi l-a ameninţat, iar substanţele pe care Ie-a consumat se găsesc în magazine de tip S. şi nu conţin substanţă psihotropă.
Prin Decizia penală nr. 170/A din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins apelul declarat ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.L.G., menţinându-se starea de arest a acestuia, apreciindu-se criticile ca nefondate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că nu a solicitat judecata în procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. , astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se proceda la judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, ce se circumscrie dispoziţiilor art. 385 pct. 17/2 C. proc. pen. , ÎNALTA CURTE constată următoarele:
Potrivit art. 3201 C. pen. "Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) – (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".
În speţă, inculpatul a declarat fără echivoc în faţa instanţei de fond, la data de 12 septembrie 2011, în prezenţa apărătorului ales, după ce i s-au făcut cunoscute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală pe care şi le însuşeşte şi nu solicită administrarea de probe, fapt reluat şi în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată în care se consemnează că inculpatul a fost ascultat şi că şi-a exprimat opţiunea de a uza de procedura simplificată.
În raport de această stare de fapt, având în vedere şi împrejurarea că din interpretarea literală a dispoziţiei legale susmenţionate nu reiese posibilitatea ca inculpatul să revină asupra recunoşterii săvârşirii faptei şi să renunţe la judecată în procedura simplificată, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel în faţa căreia inculpatul a adoptat această poziţie procesuală, ÎNALTA CURTE constată ca inadmisibilă solicitarea inculpatului din recurs, de a se casa ambele hotărâri şi de a se trimite cauza spre rejudecare, pentru reluarea judecăţii potrivit procedurii de drept comun.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ce se ia în considerare întotdeauna din oficiu, ÎNALTA CURTE constată că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere caracterul grav al faptelor săvârşite dar şi aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei, aceasta fiind orientată spre minimul special al pedepsei, calculat ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3207 C. proc. pen. , în acord şi cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicată inculpatului, ce este aptă să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii, astfel că va respinge recursul şi sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.G. împotriva deciziei penale nr. 170/A din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.L.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 iulie 2011 la 21 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 799/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
