ICCJ. Decizia nr. 802/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 802/2012
Dosar nr. 296/35/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 28 ianuarie 2011, petiţionara F.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de mai multe persoane nedeterminate, însă determinabile prin prisma informaţiilor oferite în cuprinsul plângerii.
Î n urma cercetărilor efectuate, persoanele reclamate au fost identificate ca fiind M.T., B.R., P.I.A., C.T., Ş.V., B.D., P.V., D.V., P.M. şi M.C., C.D., B.C., C.R., B.S., Z.B., H.P.L., I.D., C.A., P.S., P.M. şi D.I.
Prin ordonanţa nr. 59/P/2011 din 12 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.T., B.R., P.I., C.T., Ş.V., B.D., P.V., D.V., P.M. şi M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi disjungerea cauzei faţă de ceilalţi intimaţi şi declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva soluţiei procurorului, conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanţa nr. 359/II/2/2011 din 9 mai 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Nemulţumită de modul de soluţionare a plângerilor sale, petiţionara a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara F.V. împotriva ordonanţei nr. 59/P/2011 din 12 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinându-se rezoluţia atacată.
La data de 13 octombrie 2011, petiţionara F.V. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală sub nr. 296/35/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 278 alin. (10) C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionară.
Analizând recursul declarat de petiţionara F.V., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că sentinţa penală nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionara F.V. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 3851 C. proc. pen. ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara F.V. împotriva sentinţei penale nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurenta petiţionară F.V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← CSJ. Decizia nr. 78/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
