ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 803/2012
Dosar nr. 314/45/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 314/45/2011, petiţionarul B.E. a solicitat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei nr. 529/P/2010 din 22 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători T.D. şi B.E.C. şi grefierele I.G. şi H.G.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen., denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., sustragerea şi distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că soluţia dispusă de procurorul de caz este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-au efectuat verificări cu privire la vinovăţia persoanelor reclamate, invocând, totodată, acuzaţii abstracte privind fapte de corupţie şi alte fapte penale şi la adresa altor persoane care îşi desfăşoară activitatea la nivelul instanţelor de judecată ieşene şi sugerând pretinse relaţii între acestea care ar face posibilă protejarea persoanelor cercetate şi muşamalizarea faptelor penale reclamate. La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2011, petiţionarul a depus la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile privind neconstituţionalitatea dispoziţiile art. 51, art. 52 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 şi art. 244 C. proc. civ. şi art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul B.E., în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, reţinându-se că textele criticate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei întrucât acestea vizează procedura de soluţionare a cererilor de recuzare a magistraţilor şi de sesizare a Curţii Constituţionale, lipsa C. proc. pen. a unor texte similare celor reglementate în codul de procedură civilă privind suspendarea judecăţii, prevederile cuprinse în Legea nr. 52/1995 care permit unui fost magistrat să activeze ca avocat şi dispoziţiile care reglementează caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de judecător în baza art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., norme legale care prin conţinutul lor nu sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, neavând legătură cu fondul ei.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva rezoluţiei nr. 529/P/2010 din 22 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, constatându-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este legală şi temeinică, fiind rezultatul unei corecte analize şi juste evaluări a actelor şi lucrărilor dosarului.
În argumentarea soluţiei, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că petiţionarul B.E. a invocat în susţinerea plângerii sale motive subiective de nemulţumire fată de soluţia pronunţată în dosarul de executare nr. 290/2009 al Biroului Executorilor judecătoreşti Z. şi Asociaţii, sugerând pretinse relaţii între persoanele care îşi desfăşoară activitatea la nivelul instanţelor de judecată ieşene care ar facilita protejarea persoanelor cercetate şi muşamalizarea faptelor penale reclamate.
În raport de argumentele expuse de petiţionar şi materialul probator administrat s-a constatat că, prin activitatea desfăşurată, intimaţii şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu, fără a acţiona în aşa fel încât să manifeste părtinire în soluţiile şi măsurile dispuse, reţinându-se că din situaţia de fapt expusă de petiţionar nu rezultă elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele expuse, prima instanţă a apreciat că soluţia procurorului de netrimitere în judecată este temeinică şi legală.
La data de 8 noiembrie 2011, petiţionarul B.E. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi a dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă în dispozitivul aceleiaşi sentinţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală sub nr. 314/45/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar împotriva hotărârii atacate şi, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 47/1992, tardivitatea recursului declarat de petiţionarul B.E. împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă in dispozitivul aceleiaşi sentinţe.
Excepţiile puse în discuţie sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală şi legile speciale au stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate căile de atac, precum şi cazurile de casare, în timp ce legile speciale au particularizat sistemul căilor de atac la materia specifică pe care o reglementează.
Raportat la speţa dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010 au modificat prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. stabilind că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că sentinţa penală nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Pe de altă parte, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Cum petiţionarul B.E. a declarat recurs împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă în dispozitivul sentinţei penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori odată cu recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate de fondul cauzei, la data de 8 noiembrie 2011, se constată că respectiva cale de atac a fost tardiv formulată, încălcându-se termenul de 48 de ore de la pronunţare prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi, ca tardiv formulat, recursul declarat de acelaşi petiţionar împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă in dispozitivul aceleiaşi sentinţe penale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cuprinsă in dispozitivul sentinţei penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de acelaşi petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 805/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
