ICCJ. Decizia nr. 806/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 806/2012
Dosar nr. 951/46/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 26 noiembrie 2010, petiţionarii P.G. şi P.M. au solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public C.F.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi complicitate la înşelăciune în convenţii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În motivare, petiţionarii au arătat că notarul public şi-a încălcat îndatoririle de serviciu întrucât a procedat la autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14 iulie 2010 prin care numita V.F., în nume personal şi în calitate de mandatar al soţului ei, V.I., s-a obligat în calitate de promitenta-vânzătoare să le înstrăineze apartamentul situat în Piteşti, tară a solicita Biroului de carte funciară, în prealabil, un extras al imobilului. Ca urmare, din neglijenţa notarului, promitenta-vânzătoare a înstrăinat petiţionarilor un imobil care era deja înstrăinat şi grevat de sarcini.
Prin ordonanţa nr. 573/P/2010 din 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.F.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionarii P.G. şi P.M. împotriva soluţiei procurorului, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 531/II/2/2011 din 07 iulie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Nemulţumiţi de modul de soluţionare a plângerilor formulate, petiţionarii P.G. şi P.M. au formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe care au adresat-o Curţii de Apel Piteşti.
Prin sentinţa penală nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii P.M. şi P.G. împotriva ordonanţei nr. 573/P/2010 din 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti
La data de 18 noiembrie 2011, petiţionarii P.M. şi P.G. au declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală sub nr. 951/46/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 3851 pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursurilor declarate de petiţionarii P.G. şi P.M.
Analizând recursurile declarate de petiţionarii P.G. şi P.M., înalta Curte constată că sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că sentinţa penală nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursurile declarate de petiţionarii P.G. şi P.M. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 3851 C. proc. pen. ce pot fi recurate, sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii P.G. şi P.M. împotriva sentinţei penale nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 805/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 807/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
