ICCJ. Decizia nr. 808/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 808/2012
Dosar nr. 5354/2/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 11 ianuarie 2011, sub nr. 46/P/2011, petiţionarul G.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de comisarul şef M.G., şef al Poliţiei Oraşului Voluntari, precum şi faţă de subinspectorii Z.G. şi D.C.Ş., lucrători de poliţie în cadrul Poliţiei Oraşului Voluntari, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cuprinsul plângerii penale, precum şi a declaraţiei date în faţa organelor de anchetă, numitul G.I. a susţinut că lucrătorii de poliţie şi-au îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 3806/P/2009 în care susnumitul avea calitatea de parte vătămată, iar comisarul şef M.G., în calitate de şef al Poliţiei Oraşului Voluntari "i-a supravegheat şi îndrumat pe subinspectorii Z.G. şi D.C.Ş. să întocmească referate mincinoase în care au invocat documente referitoare la starea sa de sănătate".
În urma cercetărilor preliminare efectuate în cauză, prin rezoluţia nr. 46/P/2011 din 7 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef M.G. şi subinspectorii de poliţie Z.G. şi D.C.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului, conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1189/II/2/2011 din 20 mai 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit de modul de soluţionare a plângerilor sale la nivelul Ministerului Public, petiţionarul a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală definitivă nr. 464 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 46/P/2011 din 7 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se rezoluţia atacată.
La data de 25 octombrie 2011, petiţionarul G.T. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 464 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală sub nr. 5354/2/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 278 alin. (10) C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar.
Analizând recursul declarat de petiţionarul G.I., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa penală nr. 464 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Il-a Penală, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă întrucât prin dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din actul normativ susmenţionat au fost modificate prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
În aceste condiţii, se constată că recursul formulat de petiţionarul G.I. vizează o hotărâre definitivă care, potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., este exclusă controlului jurisdicţional.
În consecinţă, recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. In acest context, cererile probatorii formulate de recurentul petiţionar în scris, dar şi oral, în faţa instanţei de judecată nu pot fi puse în discuţie întrucât acestea pot fi invocate numai în cadrul jurisdicţiilor prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 464 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 807/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 811/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
