ICCJ. Decizia nr. 832/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 832/2012
Dosar nr. 18028/3/2011
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Deliberând supra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 359/F din 31 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul C.G.R. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia II Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, petentul condamnat C.G.R. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 45 din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a arătat că instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire o solicită i-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport cu participaţia sa şi circumstanţele în care a săvârşit fapta.
Prin referatul întocmit de către procurorul din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prev. 394 C. proc. pen. şi 403 C. proc. pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute expres şi limitativ de lege.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a constatat că prin sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului C.G.R., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 87/A din 8 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.G.R. a admis apelul acestuia şi a redus pedepsele la 6 şi respectiv 8 ani închisoare, în final rezultând o pedeapsă de 8 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 87/A/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a casat decizia atacată şi s-a menţinut sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a Ii-a Penală.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută în următoarele situaţii:
a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Analizând motivele invocate de revizuient în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Astfel, s-a apreciat că aspectele invocate de către revizuientul condamnat în susţinerea cererii de revizuire, respectiv că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare în raport cu faptele comise, nu se încadrează în cazul prevăzut în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, nu constituie fapte şi împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au soluţionat în fond şi în căile de atac cauza a cărei revizuire se cere, iar, pe de altă parte, aceste aspecte nu sunt de natură a pune în evidenţă netemeinicia hotărârii de condamnare.
Totodată, tribunalul a constatat că motivele de revizuire invocate în prezenta cauză nu se circumscriu nici celorlalte cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel revizuientul C.G.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 318/A din 24 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.G.R., reţinându-se că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, atâta timp cât cazul de revizuire invocat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
S-a constatat că, prin cererea de revizuire, condamnatul C.G.R. a solicitat de fapt rejudecarea cauzei, fiind nemulţumit de pedepsele stabilite pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) şi 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 25 lit. a) C. pen.
Or, s-a arătat că sentinţa penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti a intrat în puterea lucrului judecat, neputându-se vorbi de existenţa unei erori judiciare care să poată fi îndreptată prin raportare la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat, care a solicitat admiterea recursului întrucât, în principal, nu s-a ţinut seama de probele administrate.
Examinând hotărârea criticată din prisma motivelor de recurs invocate de revizuient, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este contrară legii şi că prin hotărâre nu s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu poate fi promovată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Potrivit art. 403 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu, instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege.
Având în vedere acestea, instanţa de recurs consideră că în raport de motivele invocate de recurentul revizuient, în susţinerea cererii sale de revizuire, în mod corect s-a constatat că acestea nu se circumscriu cazurilor reglementate de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.
Criticile referitoare la individualizarea pedepsei şi greşita apreciere a probelor (aspect susţinut direct în recurs) nu se încadrează în nici una dintre situaţiile expres prevăzute de textul legal amintit, neputând servi la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Aspectele ce ţin de vinovăţia recurentului revizuient sunt chestiuni ce ţin de fond, care au fost examinate şi soluţionate cu autoritate de lucru judecat de instanţa care a pronunţat condamnarea revizuientului C.G.R., ca atare acestea nu mai pot fi puse în discuţie la acest moment.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.G.R. împotriva deciziei penale nr. 318/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Va obliga recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.G.R. împotriva deciziei penale nr. 318/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 84/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
