ICCJ. Decizia nr. 845/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 845/2012
Dosar nr. 62691/3/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 2 martie 2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală, în baza prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 si art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza prevederilor art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 319/2007 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, privind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
A constatat că infracţiunea dedusă judecaţii este concurentă cu infracţiunile ce au făcut obiectul dosarului nr. 209/303/2007, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 319/2007.
A repus în individualitatea lor pedepsele de 2 ani şi respectiv de 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 alin. (1) si (2) C. pen. şi art. 184 alin. (1) si (3) C. pen.
În baza prevederilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani si respectiv cea de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza prevederilor art. 17 alin. (1) si art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, a cantităţilor de 0,17 gr heroină şi 4,18 gr heroină rămase în urma analizelor de laborator si depuse la Camera de Corpuri delicte conform dovezilor din 27 august 2007.
În baza prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 730 lei consemnată la CEC-BANK cu recipisa de consemnare din 23 august 2007 şi a sumei de 600 Euro depusă la CEC-BANK cu recipisa din 23 august 2007.
În baza prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil, depus la Camera De Corpuri Delicte D.G.P.M.B. - Poliţia Sector 4, cu dovada din 27 august 2007.
A constatat că inculpatul P.V. a fost reţinut/arestat preventiv în cauză de la data de 17 august 2007 până la 29 august 2007.
În baza prevederilor art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 17 august 2007 a vândut martorului denunţător „M.V." două doze conţinând 0,25 grame heroină şi a deţinut fără drept în vederea comercializării, 41 doze conţinând 4,74 grame heroină, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului; procesul-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală; denunţul şi declaraţiile martorului cu identitate protejată „M.V."; procesul-verbal de investigaţii; procesul-verbal de constatare a infracţiunilor flagrante; procesul-verbal de percheziţie domiciliară; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 august 2007; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 august 2007; declaraţiile martorului asistent O.I.L.; declaraţiile inculpatului P.V., Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 august 2007, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că P.V. vinde heroină la diferiţi consumatori cu 50 lei/doza.
În aceeaşi zi, a fost consemnat denunţul formulat în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, de martorul cu identitate protejată ,,M.V.", care a arătat că este consumator de heroină de aproximativ 8 ani şi că în ultima perioadă îşi procură heroina pentru consum propriu de la un anume „V." care locuieşte în zona Pieţei „Bobocica".
De asemenea, martorul cu identitate protejată „M.V." a arătat că V. vinde heroina din apartamentul său, cu suma de 50 lei „bila" şi că este de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii în flagrant a acestuia.
Ulterior, în urma investigaţiilor efectuate, suspectul denunţat a fost identificat în persoana inculpatului P.V., care locuieşte împreună cu soţia lui, în apartament, dar care are acces şi la apartamentul alăturat, unde locuiesc părinţii săi.
Având în vedere aceste date, la data de 16 august 2007, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate a Poliţiei Sector 4, au fost delegaţi de procuror să organizeze şi să realizeze o acţiune de prindere în flagrant a inculpatului.
În acest sens, în ziua de 17 august 2007, s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 100 lei, care urma să fie folosită la cumpărarea a două doze de heroină, după care lucrătorii de poliţie împreună cu martorul denunţător „M.V.", s-au deplasat în zona locuinţei inculpatului. Aici, în urma unei discuţii telefonice cu P.V., martorul denunţător, după ce a primit suma de 100 lei, s-a deplasat la apartamentul, unde îl aştepta inculpatul.
După ce a intrat în apartament, martorul denunţător i-a înmânat inculpatului suma de 100 lei, iar acesta i-a remis două doze cu heroină.
Martorul cu identitate protejată „M.V." a luat cele două doze, a ieşit din apartamentul inculpatului, s-a deplasat către dispozitivul de supraveghere şi le-a predat lucrătorilor de poliţie în prezenţa martorului asistent, afirmând că le-a cumpărat de la numitul „V.".
Imediat, lucrătorii de poliţie, în baza autorizaţiilor de percheziţie nr. 272 din 16 august 2007 şi nr. 274 din 17 august 2007, au procedat la efectuarea de percheziţii domiciliare în apartamentele, folosite de inculpat împreună cu membrii familiei sale.
În apartament, în dormitor, a fost găsit inculpatul, asupra căruia nu s-au găsit bunuri ori valori. Sub patul aflat în dormitor a fost găsită suma de 830 lei, din care seriile bancnotelor ce compuneau suma de 100 lei, erau identice cu cele consemnate anterior flagrantului în procesul-verbal.
De asemenea, în sertarul noptierei, într-o carte a fost găsită suma de 600 Euro, în spatele televizorului montat pe perete, într-o pungă de celofan au fost găsite 41 doze tip bilă ce conţineau o substanţă pulverulentă, iar pe patul din dormitor a fost găsit un telefon mobil, aparţinând inculpatului.
Toate bunurile şi valorile enumerate mai sus au fost ridicate de lucrătorii de poliţie în vederea cercetărilor.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 august 2007, cele două doze vândute de inculpatul P.V. martorului denunţător „M.V." conţin 0,25 grame heroină.
Cantitatea de 0,17 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 27 august 2007.
De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 august 2007, cele 41 doze găsite în dormitorul inculpatului P.V. conţin cantitatea totală de 4,74 grame heroină.
Cantitatea totală de 4,18 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 27 august 2006.
Suma de 100 lei folosită la realizarea flagrantului, a fost reintrodusă în fondul special constituit în acest scop la nivelul M.A.I., iar suma de 730 lei găsită sub patul din dormitor a fost indisponibilizată, în vederea confiscării prin consemnarea la CEC,conform recipisei de consemnare din 23 august 2007. Suma de 600 Euro a fost consemnată la CEC, conform recipisei de consemnare din 23 august 2007.
Telefonul mobil, aparţinând inculpatului a fost depus la Camera de Corpuri Delicte a sectorului 4 Poliţie din cadrul D.G.P.M.B., cu dovada din 27 august 2007.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P.V. a recunoscut în mod constant că la data de 17 august 2007, a vândut unui consumator două doze de heroină contra sumei de 100 lei şi că a deţinut în vederea comercializării încă 41 doze de heroină. De asemenea, a recunoscut că suma de 730 lei găsită în locuinţa sa cu ocazia percheziţiei domiciliare îi aparţine şi provenea din vânzarea de heroină, iar suma de 600 Euro reprezentau economiile familiei.
În instanţă, inculpatul, în prezenţa apărătorului ales, la primul termen de judecată a precizat că este de acord ca soluţionarea în fond a cauzei să se facă în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi nesolicitând alte probe, cu excepţia actelor în circumstanţiere depuse la acel termen în dosarul cauzei.
Recunoaşterea inculpatului se coroborează atât cu declaraţiile martorului cu identitate protejată ,,M.V." şi ale martorului asistent O.I.L., cât şi cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară.
De asemenea, inculpatul a susţinut că nu a fost niciodată consumator de heroina, susţinere ce se coroborează cu rezultatele raportului de toxicologie din 17 august 2007, din care rezultă că cercetările gazcromatograiîce – simassapectrometrice efectuate pe probele biologice recoltate de la inculpat, au dat rezultate negative pentru substanţele psihoactive, inclusiv substanţe stupefiante şi precursori de metabolizare ai acestora.
Instanţa a dispus amânarea cauzei pentru a solicita relaţii privind fişa cazier actualizată a inculpatului, precum şi sentinţa penală nr. 319 din 12 aprilie 2007, hotărâre prin care inculpatul P.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., pedepse ce au fost contopite conform dispoziţiilor art. 33 lit. b) si 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în condiţiile art. 81 C. pen.
Tribunalul a constatat că infracţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 209/303/2007, comisă la data de 15 februarie 2005, este concurentă cu fapta dedusă judecăţii - comisă în august 2007 -, context în care a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 85 C. pen., şi a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 319/2007 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, cu repunerea în individualitatea lor a celor 2 pedepse componente, de 2 ani şi respectiv de 6 luni închisoare si aplicarea dispoziţiilor art. 33 si 34 lit. b) C. pen.
Întrucât, în cursul urmăririi penale, inculpatul a formulat un denunţ ce a făcut obiectul dosarului nr. 1489/D/P/2008 al fostului Birou Teritorial Bucureşti, ce s-a finalizat cu arestarea preventivă şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.R.E. şi R.V.G., în favoarea sa au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
în cauză s-au reţinut şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., motivat de faptul că până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul, personal, a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa, solicitând în mod expres ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, împrejurare în care pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă cu 1/3, aşa cum prevede alin. 7 al textului de lege, sus-menţionat.
În acest context, instanţa de fond a apreciat că, pentru a da eficienţă practică ambelor dispoziţii mai sus menţionate după reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, urmare incidenţei art. 16 din Legea nr. 143/2000, a aplicat şi reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă rămase după aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că, deşi nu este recidivist, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, conform menţiunilor de mai sus, pentru două infracţiuni din culpă.
Împotriva sentinţei, a declarat apel inculpatul P.V., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, pe fond, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special pentru a putea fi aplicate dispoziţiile art. 86x C. proc. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. A solicitat să fie avute în vedere datele privind persoana sa şi faptul că are un loc de muncă stabil.
Prin decizia penală nr. 193 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, a redus pedeapsa prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 4 ani la 3 ani închisoare, în baza art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în baza art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 319/2007 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti privind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. 319/2007, a repus în individualitatea lor pedepsele de 2 ani şi respectiv de 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2 ani, respectiv, de 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a înlăturat aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. şi a impus condamnatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a constatat că tribunalul, respectând dispoziţiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum şi pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, a reţinut în mod corect existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului, pronunţând sub acest aspect o soluţie legală.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, curtea a constatat, faţă de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că se impune admiterea apelului apreciind că se poate da eficienţă suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului în raport de persoana acestuia, vârsta, situaţia familială şi rezonanţa socială a faptelor comise.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare care este nelegal, în condiţiile nereţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, al greşitei individualizări a sancţiunii, în sensul că în raport de gravitatea faptei comise se impunea ca pedeapsa să fie executată în detenţie şi al greşitei înlăturări a prevederilor art. 71-64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. în raport de dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. care prevăd că „pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii."
În consecinţă, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 172 C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată intimatul inculpat P.V., este închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Urmare reţinerii în favoarea intimatului inculpat a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece în cursul urmăririi penale a formulat un denunţ ce s-a finalizat cu arestarea preventivă şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.R.E. şi R.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc la jumătate, situându-se între 5 şi 10 ani. La aceste din urmă limite de pedeapsă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., rezultă că pedeapsa minimă legală la care putea fi condamnat intimatul inculpat (în absenţa reţinerii în favoarea sa de circumstanţe atenuante) este de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Prin urmare, instanţa de prim control judiciar, dispunând reducerea pedepsei de 4 ani închisoare la care intimatul inculpat a fost condamnat de instanţa de fond, la 3 ani închisoare, urmare admiterii apelului declarat de acesta fără a reţine circumstanţe atenuante, a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele legale.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, înalta Curte constată, în acord cu parchetul, că nu se justifică aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. faţă de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora inculpatul a solicitat să se facă judecata, rezultă că în data de 17 august 2007, acesta a vândut două doze de heroină - drog de mare risc - martorului denunţător „M.V." în schimbul sumei de 100 lei.
Imediat după încheierea tranzacţiei, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare în apartamentele pe care inculpatul le foloseşte împreună cu membrii familiei sale, ocazie cu care au găsit într-o pungă de celofan ascunsă în spatele televizorului montat pe perete, 41 de doze tip bilă ce conţineau o substanţă pulverulentă care conform raportului tehnico-ştiinţific întocmit în cauză, s-a constatat a fi heroină, precum şi importante sume de bani, inclusiv bancnotele ce compuneau suma de 100 lei cu care vânduse cele două doze de heroină martorului denunţător „M.V.".
În plus, infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în condiţiile art. 81 C. pen. prin sentinţa penală nr. 319/2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, ceea ce denotă perseverenţă din partea intimatului în săvârşirea de fapte antisociale.
Modul şi împrejurările în care inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii şi datele ce caracterizează persoana acestuia sunt de natură a conduce înalta Curte la concluzia că executarea pedepsei de 4 ani închisoare, stabilită de instanţa de fond, în condiţiile art. 57, 71 C. pen., este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.
Chiar în cazul în care s-ar fi menţinut dispoziţiile art. 86x C. pen., hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul înlăturării dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., nelegalitate ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei."
Menţinând condamnarea intimatului inculpat la pedeapsa închisorii şi aplicând prevederile art. 861 C. pen., instanţa de prim control judiciar trebuia să aplice dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. în temeiul cărora „pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii", şi nu să procedeze la înlăturarea prevederilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În consecinţă, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, se va casa în totalitate decizia şi se va menţine sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 193 din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală, privind pe intimatul inculpat P.V.
Casează decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 200 din 02 martie pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 840/2012. Penal. Lovirea sau alte violenţe... | ICCJ. Decizia nr. 860/2012. Penal → |
|---|
