ICCJ. Decizia nr. 840/2012. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 840/2012
Dosar nr. 1119/289/2008
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de fa ţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354 din data de 26 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr. 1.119/289/2008, s-a dispus: 1) - în baza art. 193 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului N.C. la o pedeapsă de 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, cu reţinerea art. 63 alin. (3) teza 1 C. pen. - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. în baza art. 33 lit. a) C. pen., a art. 34 lit. d) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul urmează să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în condiţiile art. 359 C. proc. pen. 2) - în baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului S.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., constatându-se că inculpatul era arestat în altă cauză. 3) - În baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului S.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. 4) - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului O.A.F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 180 alin. (1) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 300 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza 1 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul s ă execute pedeapsa de 6 luni închisoare şi în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. În condiţiile art. 359 C. proc. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate S.M. împotriva inculpatului O.A.F. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violenţe, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. 5) - În baza art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.C.V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani la care a fost condamnat inculpatul prin decizia penală nr. 229 din 31 martie 2005 a Tribunalului Cluj şi executarea în întregime a pedepse şi adăugarea acestei pedepse la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând că execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. 6) - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului M.V.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. în condiţiile art. 359 C. proc. pen. 7) - în baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului H.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, cu reţinerea art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis exercitarea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate S.V., S.M. şi O.A.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi în baza art. 192 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., au fost obligate părţile vătămate O.A.F. şi S.M. la plata sumei de 20 lei fiecare, ca urmare a retragerii plângerii penale. Pentru a hotărî cele de mai sus, prima instanţă a avut în vedere următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, din data de 25 aprilie 2008, emis în dosarul nr. 1840/P/2007 s-a dispus, în baza prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a art. 264 C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor :- N.C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- S.N., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);- S.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);- O.A.F., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., de art. 180 alin. (1) C. pen. şi de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;- M.C.V., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;- M.V.N., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.;- H.I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din verificarea lucr ărilor şi materialului dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
A. în noaptea de 18/19 august 2007, în jurul orelor 03,30, inculpatul O.A.F. se afla la barul-discotecă „A.", situat pe strada Apelor din municipiul Reghin, unde st ătea, la o masă, împreună cu numitul P.P.C. şi altă persoană.
La un moment dat a intrat în bar inculpatul N.C., care s-a apropiat, de masa, unde stăteau cei trei şi l-a ameninţat cu moartea pe inculpatul O.A.F.
Ulterior acesta a plecat. La scurt timp şi-a făcut apariţia, la bar, un grup mai numeros de persoane, de etnie rromă, format din inculpaţii S.N., S.M. şi alte aproximativ 25 persoane, care erau înarmate cu bâte, cuţite, cu excepţia inculpatului N.C.
În acest context inculpaţii S.N., S.M. şi N.C. au intrat în bar şi s-au apropiat de inculpatul O.A.F., căruia i-au adresat ameninţări cu moartea, iar la un moment dat inculpatul N.C. a aruncat, cu o sticlă, înspre inculpatul O.A.F., fără să-l nimerească deoarece s-a ferit. Acest incident a fost aplanat în urma intervenţiei agenţilor de ordine P.U.V. şi M.A., care i-au poftit afară şi astfel întregul grup a plecat împreună cu inculpaţii.
Prima instanţă a reţinut că, în local, s-a produs o oarecare tulburare, panică în rândul consumatorilor, întrucât persoanele, care ocupau alte mese în bar şi consumau diverse băuturi, s-au speriat şi au părăsit localul pe fondul incidentului petrecut.
B. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul aceleiaşi nopţi, în jurul orelor 4,30, inculpaţii O.A.F., M.C.V. şi M.V.N. s-au deplasat la barul „C.", de pe strada Sării, pentru a se răzbuna, pe inculpaţii care au provocat incidentul anterior şi, astfel, când au ajuns acolo, au aruncat cu pietre şi sticle, din stradă, înspre bar, deranjând grupul, format din aproximativ 80 persoane de etnie rromă, care participa la botezul fiicei inculpatului S.M.
Prima instanţă a reţinut că zgomotele produse, de obiectele aruncate, a determinat ca, marea majoritate a invitaţilor, să plece acasă, însă câteva persoane, printre care se aflau părţile vătămate C.R., S.V., inculpatul H.I., precum şi numiţii H.V., H.M., C.G., au ieşit în stradă.
Din materialul probator administrat a mai reieşit că, în timpul incidentului descris, inculpatul O.A.F. a lovit-o pe partea vătămată S.V., cu un baston telescopic, tip „V.", acest aspect fiind văzut de martorii H.V., H.M. şi C.G.l.
C. Ulterior, la data de 19 august 2007, în jurul orelor 13,00, în timp ce inculpatul O.A.F. se deplasa prin cartierul Unirii, având asupra lui bastonul telescopic, cu care o lovise, în noaptea precedentă, pe partea vătămată S.V., s-a întâlnit cu partea vătămată – inculpat S.M., care era însoţită de martorii C.M.R. şi B.E. Inculpatul O.A.F., fără nici un motiv, l-a lovit pe partea vătămată S.M., cu bastonul telescopic, de mai multe ori, peste cap, actele de agresiune încetând la insistenţele martorului B.E.
După acest incident, martorul C.M.R. s-a deplasat la domiciliul inculpatului H.I. căruia i-a relatat ce s-a întâmplat, împrejurare în care inculpatul H.I. s-a deplasat în cartierul Unirii, unde s-a întâlnit cu partea vătămată - inculpat S.M., care prezenta urme vizibile de violenţă.
În acest timp, inculpatul O.A.F., dându-şi seama că este urmărit de inculpatul H.I., a fugit în direcţia stadionului „A.", unde avea loc festivitatea de premiere a participanţilor, la competiţia de mini-fotbal organizată de Primăria Municipiului Reghin, în colaborare cu autorităţile din Ungaria.
Inculpatul H.I. l-a urmărit pe inculpatul O.A.F. împreună cu H.S., S.M., I.l. şi alte persoane de etnie rromă, până în incinta stadionului „A.", unde acesta din urmă încerca să scape. În momentul în care învinuitul H.S. s-a apropiat, inculpatul O.A.F. a încercat să îl lovească, cu bastonul, însă s-a apărat, lovindu-i mâna, împrejurare în care H.S. s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, inculpatul O.A.F. fiind lovit, după aceea, cu un băţ de mai multe ori, în special în regiunea capului, de către inculpatul H.I. Ca urmare a loviturilor primite inculpatul O.A.F. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 22-24 zile îngrijiri medicale.
Poziţia inculpaţilor în cursul urmăririi penale, respectiv a lui S.N., S.M., N.C., M.C.V. şi M.V.N. a fost de nerecunoaştere a faptelor, în timp ce inculpatul H.I. a susţinut că a comis fapta, pentru care a fost cercetat, în stare de legitimă apărare, apărare care însă a fost înlăturată, de declaraţiile martorilor audiaţi sub o altă identitate în condiţiile art. 86 şi următoarele C. proc. pen., precum şi de înregistrarea video, conservată pe suportul CD, depus la dosar, din care a rezultat că, deşi inculpatul O.A.F. era căzut la pământ, pe gazonul stadionului, a fost lovit de mai multe ori, cu băţul, peste cap de inculpatul H.I. Imaginile vizionate au fost elocvente în acest sens.
Martorul audiat, S.O., l-a văzut pe inculpatul O. când a aruncat, cu un bolovan, în geamul barului, persoanele din bar fiind speriate de atitudinea inculpatului, a mai arătat martorul.
Martora H.V., a evidenţiat împrejurările în care inculpatul O. l-a atacat pe S.V., cu o b âtă, după care l-a lovit, iar martorul C.G.I., a evidenţiat cum, mai multe persoane, au aruncat, în geam, pietre şi sticle, situaţie ce i-a determinat să se ascundă în bar.
În faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată O.A.F. a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului H.l. şi nu mai are nici o pretenţie de la acesta, pentru infracţiunea de vătămare corporală.
Partea vătămată S.M., de asemenea, a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului O.A.F. şi nu mai are nici o pretenţie de la acesta.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul S.N. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei.
Faţă de cele reţinute prima instanţă a apreciat că faptele au fost pe deplin probate, cu procese-verbale de consemnare a plângerii, certificat medico-legal, proces-verbal, declaraţii martori, dovadă de ridicare, declaraţii făptuitori, declaraţii învinuiţi, suport CD, precum şi declaraţiile susţinute în cursul cercetării judecătoreşti şi la care s-a făcut referire anterior.
Prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului N.C. care, în noaptea de 18/19 august 2007, l-a ameninţat cu moartea pe partea vătămată-inculpat O.A.F., de natură să îi creeze o temere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpaţilor S.N., S.M. şi N.C. care, în noaptea de 18/19 august 2007, au intrat în barul discotecă „A.", primii doi învinuiţi fiind înarmaţi cu corpuri contondente, unde, pe fondul ameninţărilor cu moartea, adresate inculpatului O.A.F., au adus atingere bunelor moravuri şi indignarea clienţilor prezenţi, care au fost din această cauză nevoiţi să îl părăsească, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpaţii S.N. şi S.M.
Fapta inculpaţilor O.A.F., M.C.V. şi M.V.N. de a arunca cu pietre şi sticle, înspre barul „C.", în timp ce, în interior, avea loc o petrecere în noaptea de 18/19 august 2007, manifestări de natură să provoace indignarea persoanelor participante şi părăsirea barului de către acestea, producând implicit tulburarea ordinii şi liniştii publice, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C.V.
Fapta inculpatului O.A.F. de a-l lovi pe S.V. s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului O.A.F. de a-l lovi pe S.M. s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului H.I. de a-i aplica lovituri inculpatului parte vătămată O.A.F., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, agresiune petrecută în public şi de natură să stârnească indignarea persoanelor prezente, s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prima instanţă a apreciat că faptele comise, de către inculpaţi, în contextul redat anterior, au fost pe deplin probate cu mijloacele de proba la care s-a făcut referire anterior.
Instanţa a reţinut faptul că partea vătămată O.A.F. a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului H.I., pentru infracţiunea de vătămare corporală şi nu mai are nici o pretenţie de la acesta.
De asemenea, partea vătămată S.M. a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului O.A.F., pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi nu mai are nici o pretenţie de la acesta.
Infracţiunile de vătămare corporală şi lovire sau alte violenţe s-a constatat că se urmăresc la plângerea prealabilă a părţii vătămate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 131 C. pen., retragerea plângerii înlătură răspunderea penală. Având în vedere că a intervenit aceasta cauză care înlătură răspunderea penală, astfel că acţiunea nu mai poate fi exercitată, prima instanţă a dispus:- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. Încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate S.M. împotriva inculpatului O.A.F. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violenţe, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate O.A.F. împotriva inculpatului H.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. Prima instanţă a reţinut, din fişele de cazier ale inculpaţilor N.C. şi M.V.N., că aceştia nu au antecedente penale, iar din fişa de cazier a inculpatului O.A.F. a rezultat că a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă prin sentinţa penală nr. 492 din 02 septembrie 2003 a Judecătoriei Reghin, în raport de care s-a constatat că era reabilitat de drept conform art. 134 C. pen.
La individualizarea pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpaţilor, prima instanţă a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum si de dispoziţiile legale privitoare la scopul pedepsei de la art. 52 C. pen.
Astfel la alegerea pedepselor aplicate inculpaţilor N.C., M.V.N. şi O.A.F., instanţa a avut in vedere gradul concret de pericol social, ale faptelor determinat de împrejurările concrete in care au fost comise, de comportamentul inculpaţilor, manifestat în faza de cercetare penală şi concretizat în prezenţa în faţa autorităţilor, cât şi în lipsa antecedentelor penale a primilor doi inculpaţi, dar şi în constatarea reabilitării de drept faţă de cel de-al treilea inculpat.
În contextul celor arătate, instanţa a apreciat că, prin aplicarea pedepsei, constând în amendă penală, pentru infracţiunea de ameninţare şi respectiv închisoare, coborâtă sub minimul special, prevăzut de lege şi suspendată condiţionat şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante, se va realiza în mod eficient scopul pedepsei sub ambele sale aspecte. Instanţa a reţinut în privinţa inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., ceea ce a atras, potrivit prevederilor art. 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special.
În ce-i priveşte pe inculpaţii S.N. S.M. şi M.C.V. şi H.I., instanţa, având în vedere înscrierile din fişele de cazier, a dispus executarea pedepselor în regim de detenţie, aplicând şi pedeapsa accesorie a interzicerii, în baza art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., reţinând şi în privinţa acestora circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu reducerea pedepselor potrivit art. 76 lit. d) C. pen., având în vedere, în concret, prezenţa acestora în faza de urmărire penală în faţa autorităţilor.
Prima instanţă a mai constatat că p ărţile vătămate S.V., S.M. şi O.A.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva sentinţei penale menţionate mai sus au declarat apel inculpaţii M.V.N., S.M., S.N. şi H.I.
Inculpatul M.V.N. , în motivele de apel, a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Referitor la cererea formulată în subsidiar a arătat că, prima instanţă a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul pe fond, deşi faza probatorie nu fusese epuizată, întrucât îi fuseseră încuviinţaţi doi martori, iar aceştia nu au fost audiaţi.
Inculpatul H.I., în motivele de apel nu a negat existenţa unui conflict, la data de 19 august 2007 între el şi numitul O.A.F., însă a apreciat că acesta din urmă a fost singurul vinovat. A apreciat că a acţionat în stare de legitimă apărare, pentru a înlătura actele materiale de atac, directe şi injuste, îndreptate împotriva rudelor şi a prietenilor săi, şi care le puneau în evident pericol acestora viaţa şi sănătatea. A acceptat că, datorită tulburării cauzate de acţiunile părţii vătămate O.A., era posibil să fi depăşit limitele unei apărări, proporţionale cu gravitatea pericolului, motiv pentru care a invocat prevederile art. 44 alin. (3) C. pen.
Ceilalţi doi inculpaţi nu şi-au motivat apelurile, însă cu ocazia dezbaterilor în apel au solicitat achitarea lor, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că la dosar nu ar exista nici o dovadă că aceşti doi inculpaţi ar fi participat la incidentele descrise în hotărâre.
În subsidiar, inculpatul S.N. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., fără a fi arătat motivul. Tribunalul Mureş prin decizia penală nr. 186/A din 16 iunie 2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii M.V.N., S.M., S.N. şi H.I. împotriva sentinţei penale nr. 354 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Reghin şi a obligat toate părţile apelante la plata, corespunzător culpei procesuale a fiecăruia, de cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă de control judiciar la adoptarea acestei soluţii, a reţinut următoarele considerente.
Probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, în primă instanţă, au demonstrat cu prisosinţă că toţi cei patru inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către prima instantă.
A fost certă participarea inculpa ţilor S.N. şi S.M. la evenimentele din noaptea de 18/19 august 2007 de la barul - discotecă A. din Reghin (inclusiv existenţa evenimentelor), constând în prezentarea unui grup mai numeros de persoane de etnie rromă, printre care şi cei doi inculpaţi, membrii grupului fiind înarmaţi, cu bâte şi cuţite, cu excepţia inculpatului N.C.; urmată de pătrunderea, în bar, a celor doi inculpaţi-apelanţi, împreună cu inculpatul N.C., adresarea de ameninţări cu moartea inculpatului O.A.F. şi aruncarea, înspre acesta, a unor obiecte precum sticle. Evenimentul a fost aplanat doar de intervenţia organelor de poliţie şi s-a soldat cu producerea unor sentimente de teamă consumatorilor localului care au şi părăsit barul.
În acest sens au fost invocate declaraţiile numiţilor P.A.l., P.P.C., M.A., M.A.Ş., S.N., P.M.V.
S-a reţinut a fi, de asemenea, certă participarea inculpatului M.V.N. la evenimentele care au avut loc în aceeaşi noapte de 18/19 august 2007, în jurul orelor 04:30, la barul C. din Reghin (inclusiv existenţa evenimentelor), constând în prezentarea la acel bar, unde avea loc petrecerea, prilejuită de botezul unui copil al inculpatului S.M., a inculpaţilor O.A.F., M.C.V. şi M.N., cu scopul de a se răzbuna, pe inculpaţii care au provocat scandalul, anterior, de la barul-discotecă A. din Reghin, urmată de aruncarea cu pietre şi sticle, din stradă, către interiorul barului, deranjând astfel pe cei aproximativ 80 de participanţi la eveniment, totul soldându-se cu lovirea unora dintre participanţi cu pietre, precum numita C.R., cu lovirea numitului S.V. de către inculpatul O.A.F. cu un baston telescopic, tip V. şi cu plecarea marii majorităţi a participanţilor, deranjaţi de cele întâmplate.
În acest sens au fost invocate declaraţiile martorilor C.R., H.V., H.M., C.G.l., procesul verbal întocmit de organele de poliţie, solicitate la locul evenimentului, declaraţiile numiţilor S.V. (cel lovit cu bastonul de către inculpatul O.A.), H.A., T.M., L.Ş., S.O., S.P., C.G., H.P., G.D. - administratoarea barului C.
În acest context declaraţiile martorilor P.A.l. şi C.A., propuşi în apărare de către inculpatul M.V.N., s-au apreciat a nu fi credibile sau edificatoare. De pildă, martorul P.A.l. a declarat, în faţa instanţei de apel, că, în una din serile lunii august 2007, a participat la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naştere a inculpatului M.V.N., la un restaurant din Reghin, iar sărbătoritul împreună cu fratele său M.C. au plecat acasă în jurul orelor 02:00, cu un taxi. Ulterior, martorul împreună cu inculpatul O.A.F. s-au deplasat la discoteca A. din Reghin, unde, afirmă martorul, nu s-a întâmplat nimic. Această declaraţie a martorului se contrazicea flagrant, cu cea dată în faţa organelor de poliţie la data de 20 august 2007 (filele 13-14 dos. u.p.) în care martorul a relatat, cu lux de amănunte, despre prezenţa sa şi a inculpatului O.A. în acel bar şi despre producerea unui scandal în care a fost implicat inculpatul O. A. şi un grup de circa 20 de persoane, de etnie rromă, înarmaţi cu mături, sticle, bâte, printre care şi inculpaţii S.M. şi S.N.
Referitor la martorul C.A.D. -taximetristul, despre care a făcut vorbire martorul P.A.l., de precizat că acesta a confirmat doar că i-a dus pe cei doi fraţi M. acasă, însă aceasta s-a întâmplat în jurul orelor 02:00, iar evenimentele de la barul C. au avut loc în jurul orelor 04:30. Participarea inculpatului H.I. la evenimentele din data de 19 august 2007, în jurul orelor 13:00, de pe raza municipiului Reghin şi, în special, din incinta stadionului A. din Reghin, iarăşi a fost certă şi nu mai avea nevoie de comentarii, întrucât a fost recunoscută chiar de către inculpat. Acesta a recunoscut că l-a lovit pe inculpatul O.A.F., atât înainte, cât şi după căderea acestuia la pământ. Şi-a motivat însă acţiunile, prin pretinsa sa situarea în stare de legitimă apărare, mai precis în forma prevăzută de alin. (3) al art. 44 C. pen., adică depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Aşa cum s-a arătat în rechizitoriu şi în hotărârea primei instanţe, confirmate într-un fel de inculpatul H.l., prin motivele de apel, la data de 19 august 2007, în jurul orelor 13:00, inculpatul O.A.F., întâlnindu-se prin cartierul Unirii din Reghin cu inculpatul S.M., l-a lovit pe acesta, fără nici un motiv, cu bastonul telescopic, tip V., de mai multe ori peste cap, agresiunile încetând doar la insistenţele martorului B.E. După acest prim eveniment un alt martor prezent, C.M.R. l-a înştiinţat pe inculpatul H.I. despre cele întâmplate. Inculpatul H.I. s-a deplasat în cartier şi s-a întâlnit cu inculpatul S.M., constatând pe corpul acestuia urmele loviturilor primite. Inculpatul H.I. a trecut la urm ărirea agresorului O.A.F., împreună cu numiţii H.S., S.M., I.l. şi alţii. Inculpatul O.A.F. s-a refugiat în incinta stadionului A., unde avea loc o festivitate, cu un numeros public. Fiind ajuns de către numitul H.S., inculpatul O.A.F. a încercat să-l lovească cu bastonul, însă primul s-a apărat şi a primit lovitura în mână. în urma loviturii a căzut pe gazon. în continuare, fiind ajuns şi de inculpatul H.I., inculpatul O.A.F. a fost lovit, de mai multe ori, în special în regiunea capului, cu un băţ, inclusiv după ce şi el a căzut la pământ.
În împrejurările menţionate mai sus, nu se putea accepta sub nici o formă că inculpatul H.I. s-ar f aflat în stare de legitimă apărare.
Se putea accepta că acesta s-a aflat într-o oarecare stare de tulburare, pricinuită de actele de agresiune, asupra unor rude de-ale sale, exercitate de către inculpatul O.A.F., însă această tulburare nu putea fi echivalată cu cea la care făcea referire art. 44 alin. (3) C. pen.
În primul rând, de remarcat că inculpatul H.I. nu era îndreptăţit, legal, să-l urmărească şi să-i aplice o corecţie inculpatului O.A.F., indiferent ce ar fi făcut acesta, singurul său drept fiind acela de a reclama fapta organelor judiciare, abilitate de lege a cerceta şi aplica sancţiuni în astfel de cazuri.
În al doilea rând, succesiunea evenimentelor l-a plasat pe inculpatul H.I., cu totul şi cu totul, în afara protecţiei oferite de art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la momentul în care l-a lovit pe inculpatul O.A.F., acesta se afla în apărare, nu în atac, mai precis acesta alerga pentru a scăpa de urmăritori, iar încercarea sa de lovire a numitului H.S. s-a înscris în acelaşi complex factual. În al treilea rând, şi dacă s-ar fi admis că prima lovitură a inculpatului H.I. s-a datorat necesităţii imperioase de a-l apăra pe numitul H.S., de o eventuală a doua lovitură din partea inculpatului O.A.F., celelalte lovituri aplicate de inculpatul H.I., inclusiv după ce inculpatul O.A.F. a căzut la pământ, nu mai aveau nici o justificare. în al patrulea rând nu a fost pusă în evidenţă, pe baza probelor administrate, vreo încercare de lovire a inculpatului H.I. direct de către inculpatul O.A.F.
În fine, dat fiind locul desfăşurării evenimentelor şi prezenţa unui numeros public, a devenit inutil a se mai analiza dacă s-a produs sau nu vreo indignare a celor prezenţi sau dacă s-a produs vreo tulburare a ordinii şi liniştii publice, acest fapt fiind prezumat, aproape absolut.
Faţă de toate cele arătate mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor M.V.N., S.M., S.N. şi H.I. declarate împotriva sentinţei penale nr. 354 din data de 26 mai 2010 a Judecătoriei Reghin pronunţată în dosarul nr. 1.119/289/2008. Având în vedere culpa procesuală al celor patru apelanţi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceştia au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Aceast ă soluţie a instanţei de apel, în termen legal a fost atacată cu recurs de către inculpaţii: S.M.;M.V.N.;H.I.
În recursul astfel declarat inculpatul M.V.N. a solicitat ca, în urma admiterii acestuia şi a casării deciziei penale criticate, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa de acuza ce i-a fost reţinută în sarcină potrivit disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen.
S-a învederat că din declaraţiile martorilor, audiaţi în faţa instanţei de apel, P.I. si C.A., reieşea că în cauză se impunea achitarea sa de sub acuza săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la 10 lit. c) C. proc. penală, fapta nefiind săvârşita de către el.
Atât martorul P.l. cât si martorul C.A. au arătat că, în noaptea de 18/19 august 2007, recurentul s-a aflat cu ei, mai precis martorul P.l. a arătat că inculpatul a stat până în jurul orelor 2, la restaurant, împreuna cu el şi inculpatul O. A., după care a fost dus acasă de martorul C.A.
Acesta din urmă a confirmat varianta potrivit căreia, era imposibil ca inculpatul să se afle la barul C., în noaptea de 18/19 august 2007, întrucât martorul, personal, i-a dus acasă pe inculpat si fratele acestuia M.C.
Având în vedere aceste două declaraţii în principal, coroborate cu declaraţia sa s-a susţinut ca s-a dovedit lipsa participării sale la scandalul din noaptea de 18/19 august 2007 de la barul C. În calea de atac exercitat de inculpatul H.I. s-a solicitat ca admiţându-se recursul astfel declarat şi casându-se parţial decizia penală nr. 186/A/2011 a Tribunalul Mureş să se dispună achitarea sa de sub acuzele pentru care a fost deja condamnat, conform, prev. art. 10 lit. e) C. proc. pen. S-a arătat că decizia pronunţată este netemeinică şi nelegală, intrând în sfera de incidenţă a cazului de casare reglementat de disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. S-a susţinut că el s-a aflat în stare de legitimă apărare prev. de art. 44 alin. (2) şi (4) C. pen., situaţie ce constituia o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, lucru ce impunea achitarea sa de orice penalitate în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen.
A dezvoltat pe larg această stare de fapt prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, menţinându-le în totalitate, din care a rezultat faptul că într-adevăr a avut un conflict cu partea vătămată O.A.F. în ziua de 19 august 2007, însă singurul vinovat se făcea acesta din urmă. Actele de agresiune comise de acesta în noaptea de 18 spre 19 august, asupra rudelor sale apropriate, nu a intervenit în nici un fel, a fost lovit, a fost scos de sub urmărire pentru ultraj în acea seară, dar nu se linişteşte şi a doua zi, în 10 august, continuă atacurile, ziua în amiaza mare îl loveşte pe S.M. cu bastonul în cap, a fost anunţat şi l-a găsit pe S. plin de sânge în zona capului, s-au deplasat în zona stadionului „A." şi pentru motivul că acolo se deplasase şi partea vătămată şi pentru faptul că era o festivitate şi dorea să i-a parte la aceasta, l-a întâlnit pe partea vătămată şi în acel moment O. A. a vrut să îl lovească pe H.S. Dar acesta s-a apărat şi a căzut la pământ. în acel moment doar a intervenit el, pentru a-l împiedica să mai lovească, că din nou, l-a şi lovit, dar numai pentru a-i apăra pe cei prezenţi şi care mai fuseseră loviţi de către partea vătămată, a continuat să-l lovească şi după ce a căzut la pământ. Însă datorită faptului că era foarte tulburat de actele de agresiune continue comise de către partea vătămată şi pentru a înlătura astfel, actele materiale de atac directe şi injuste îndreptate împotriva unor persoane apropiate lui şi cărora partea vătămate le punea în pericol iminent viaţa şi integritatea corporală. Datorită acestei tulburări cauzate de actele de agresiune ale părţii vătămate poate a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului arătat mai sus, însă se afla în mod evident în situaţia prev. de art. 44 alin. (3), care asimilează această situaţie cu legitima apărare clasică. Numai persistenţa părţii vătămate în a comite acte de agresiune, virulenţa acestora, instrumentele periculoase folosite, etc., l-au determinat să intervină şi să acţioneze, dar evident în stare de legitimă apărate. Când a ajuns pe stadion, nu el l-a atacat pe partea vătămată ci dimpotrivă, aceasta s-a năpustit asupra lui H.S., el a intervenit numai, dacă el nu ar fi încercat să-l lovească pe H.S. nu s-ar fi întâmplat nimic.
S-a men ţionat că inculpatul recurent S.M. nu a înţeles să-şi motiveze calea de atac astfel exercitată în conformitate cu disp. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., context în care aceast ă instanţă a înţeles să dea eficienţa ce se impunea disp. art. 38510 alin. (21) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Analiz ându-se cele trei căi de atac exercitate prin prisma prev. art. 3859 C. proc. pen. s-a apreciat că acestea au profund caracter nefondat pentru considerentele ce au fost expuse:
Prima instan ţă de control judiciar analizând cu maximă imparţialitate şi atenţie probatoriul avut în vedere la pronunţarea sentinţei penale nr. 354/2010 a Judecătoria Reghin a reţinut că probele administrate au demonstrat mai presus de orice dubiu faptul că inculpaţii S.M., H.I. şi M.V. N. au comis infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri faptă incriminată de prev. art. 321 alin. (1) C. pen. S-a demonstrat mai presus de orice dubiu în cauză fiecare dintre cei trei inculpaţi menţionaţi au comis infracţiunea mai sus-amintită, astfel.
În noaptea de 18/19 august 2007 inculpaţii S.M., S.N. şi N.C. au intrat în barul discotecă A. din Reghin, primii doi inculpaţi fiind înarmaţi cu corpuri contondente. în această locaţie pe fondul ameninţărilor cu moartea pe care cei trei le-au adresat inculpatului O.A.F., ei au adus atingere bunelor moravuri, stârnind indignarea clienţilor prezenţi în localul menţionat, aceşti clienţi apreciind la acel moment oportun să părăsească localul în care se aflau;în noaptea de 18/19 august 2007 inculpaţii O.A.F., M.C.V. şi M.V.N. au aruncat cu pietre şi sticle înspre barul C. din Reghin, unde se desfăşura o petrecere, prin aceste manifestări ale celor trei inculpaţi producându- se indignarea participanţilor la acest eveniment. Ca urmare a faptului că cei trei inculpaţi au aruncat înspre barul C. cu obiectele contondente menţionate participanţii la petrecerea respectivă au fost nevoiţi să părăsească localul unde acest eveniment se desfăşura;în data de 19 august 2007 inculpatul H.I. i-a aplicat inculpatului parte vătămată O.A.F. lovituri în urma cărora acesta a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 de îngrijiri medicale. Activitatea de lovire astfel desfăşurată de inculpatul menţionat a avut loc într-un loc public, ea stârnind indignarea persoanelor prezente la data de respectivă, pe stadionul A. din municipiul Reghin. La celelalte două grade jurisdicţionale la care cauza s-a aflat spre soluţionare s-a reţinut în mod corect faptul că se impunea încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H.I. sub acuza comiterii infracţiunii incriminate de art. 181 alin. (1) C. pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de c ătre partea vătămată O.A.F. Restul activităţii infracţionale desfăşurate în data şi locaţia amintită de către inculpatul H.I. în mod corect a fost apreciată ca circumscriindu-se prev. art. 321 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că fiecare dintre inculpaţii recurenţi şi în special cei doi care şi-au motivat in extenso recursul se face vinovat de infracţiunea incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. (inculpaţii S.M. şi M.V.N.), respectiv de disp. art. 321 alin. (2) C. pen. (inculpatul H.I.). S-a demonstrat mai presus de orie dubiu că inculpaţii în circumstanţele reale anterior expuse au acţionat în mod voluntar având reprezentarea faptelor lor şi fără a fi fost provocaţi de celelalte părţi din prezenta cauză. De reţinut că între cele două grupuri din care făceau parte toţi cei şapte inculpaţi din prezenta cauză au fost desfăşurate manifestări antisociale, în trei etape, de sine stătătoare, începând cu noaptea de 18/19 august 2007 şi finalizându-se cu după-amiaza zilei de 19 august a.c. Faptele imputate inculpaţilor M.V.N. şi H.I. s-a apreciat că există şi sunt incriminate ca infracţiuni de legea penală, şi, mai presus de orice contraargument au fost comise de fiecare dintre aceştia. Nu poate fi primită susţinerea inculpatului H.I. cum că ar fi comis infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri în stare de legitimă apărare, cât timp probele administrate în cauză şi în special înregistrările evenimentelor desfăşurate în ziua de 19 august 2007 pe stadionul A. din Reghin, au demonstrat contrariul celor susţinute de acest inculpat.
S-a apreciat că pentru fapta imputată fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, acestora li s-au aplicat pedepse corect individualizate atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare, disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind riguros interpretate şi aplicate faţă de fiecare, circumstanţele personale ale inculpaţilor fiind just apreciate.
Verificându-se legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate s-a constatat că aceasta este la adăpost de orice critică motiv pentru care în conformitate cu prev. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins recursurile formulate de inculpaţii S.M., M.V.N. şi H.I. împotriva deciziei penale nr. 186/A din 16 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1119/289/2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M.
La termenul de ast ăzi 21 martie 2012, inculpatul prezent în instanţă a solicitat ca instanţa să ia act de retragerea recursului.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă privind soluţionarea acestei cauze, în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ş.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declaraţia de retragere a recursului declarat de inculpatul Ş.M. împotriva deciziei penale nr. 660/R din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitiv ă.
Pronun ţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 845/2012. Penal → |
|---|
