ICCJ. Decizia nr. 859/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.859/2012
Dosar nr. 9366/1/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3814 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2366/104/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 99 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2010 la 27 octombrie 2011.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 1 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V., la 20 ani închisoare pedeapsă principală şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 13 mai 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului N.V.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. s-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi a fost obligat inculpatul N.V. către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la plata sumei de 5473,98 lei şi la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina a sumei de 3,434 lei, despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 132/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul N.V., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că i-a aplicat mamei sale mai multe lovituri în urma cărora aceasta a decedat. În fapt, instanţa de fond a reţinut că inculpatul N.V. a locuit într-un imobil proprietatea părinţilor, situat pe raza Comunei Corbu, împreună cu mama sa, victima N.I., sora, N.D., fiica minoră a acesteia, A., în vârstă de 4 ani şi fiul său minor care, în ultima vreme a abandonat şcoala, locuind mai mult la familiile de ţigani din apropiere. Începând cu anul 2007, inculpatul N.V. a intrat în concubinaj cu martora O.M., cu precizarea că sora inculpatului, N.D., în vara anului 2009, s-a mutat la concubinul ei din aceeaşi comună, M.P. Până la survenirea decesului victimei în decembrie 2009 s-a întâmplat ca, în mai multe rânduri, inculpatul să exercite acte de violenţă fizică asupra mamei sale, în special, în momentele în care acesta consuma băuturi alcoolice, împrejurare ce a fost confirmată pe parcursul anchetei derulate în cauză, de către vecinii, rudele victimei şi chiar concubina inculpatului. La fel s-a întâmplat şi în perioada 21 - 23 noiembrie 2009 când inculpatul a exercitat din nou acte de violenţă fizică asupra concubinei, O.M., pe care, nepoata inculpatului, R.M.L. şi prietenul acesteia P.I. aflaţi în vizită, au văzut-o plină de sânge în zona capului, apoi pe data de 22 şi 23 noiembrie 2009 şi asupra mamei sale, pe care a lovit-o cu pumnii în zona capului, provocându-i leziuni traumatice vizibile. Prezenţa acestor leziuni a fost remarcată în data de 22 noiembrie 2009, de către vecina victimei, G.D., care a vizitat-o împreună cu S.R., ocazie cu care victima a precizat că a fost bătută din nou de către fiul ei, N.V. Ziua următoare, respectiv pe data de 23 noiembrie 2009, victima a fost bătută din nou de către fiul ei, motiv pentru care concubina inculpatului care făcuse şi ea obiectul violenţelor acestuia, a fugit din casă plină de sânge şi a mers în oraşul Slatina, la locuinţa fiicei victimei, R.M., căreia i-a adus la cunoştinţă că atât ea, cât şi victima, au fost agresate din nou de către inculpat, precum şi faptul că mama acesteia nu se simte bine ca urmare a agresiunii pe care inculpatul încă o mai exercita asupra sa atunci când martora a plecat. Acesta a fost motivul pentru care, R.M. şi O.M., au sesizat postul de poliţie Corbu, împrejurare consemnată în fişa intervenţiei la eveniment, precum şi maşina salvării. Înainte de a fi luată cu salvarea, în prezenţa personalului medical, a lucrătorilor de la postul de poliţie şi a vecinelor M.A., G.F. şi G.N.F., victima, care prezenta leziuni vizibile în zona feţei, a precizat că a fost bătută din nou de către fiul ei. Victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul din Slatina, iar după examinare a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, unde, pe data de 25 noiembrie 2009, s-a intervenit operator, practicându-se craniectomie parietală dreaptă, aspirarea unui hematom voluminos subdural de emisfer cerebral drept. S-a externat pe data de 04 decembrie 2009, iar ulterior, ca urmare a complicaţiilor apărute, pe data de 17 decembrie 2009, a survenit decesul. Raportul de constatare medico-legală/autopsie) din 1 martie 2010, avizat favorabil de către I.M.L. Craiova din 25 mai 2010, a concluzionat că moartea numitei N.I. de 17 ani din comuna Corbu, jud. Olt a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute, urmarea unei bronhopneumonii, complicaţie finală apărută în evoluţia unui hematom subdural cronic operat de emisfer cerebral drept, produs în condiţiile unui traumatism forte cranio cerebral acut închis. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu un corp dur şi cădere cu lovire de corpuri contondente în condiţiile stabilite de anchetă şi au legătură indirectă de cauzalitate cu decesul. În sângele recoltat la autopsie s-a constatat absenţa de alcool, etilic. Cu privire la infracţiunea de omor pentru care a fost cercetat, inculpatul în faza de urmărire penală nu a recunoscut faptul că şi-a bătut mama în mai multe rânduri şi a considerat că hematomul subdural pentru care a fost operată şi care a dus în final la decesul acesteia, este rezultatul unor căderi cauzate de consumul excesiv de alcool al bătrânei, apărare care, însă, a fost infirmată atât de către depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi de concluziile raportului de constatare medico-legală, care fac trimitere la faptul că leziunile prezentate de către victimă s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu un corp dur. De asemenea, relaţiile dintre victimă şi fiul său rezultă şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei dosar de urmărire penală, care atestă faptul că în mai multe ocazii victima s-a adresat organelor judiciare cu plângere împotriva fiului său pentru agresiuni fizice exercitate asupra sa însă, de fiecare dată şi-a retras plângerea. În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului N.V. de a aplica, în perioada 22 - 23 noiembrie 2009, mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, mamei sale, N.I., în vârstă de 77 de ani, producându-i leziuni care, conform raportului de constatare medico-legală, au legătură indirectă cu moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi atitudinea acestuia în timpul desfăşurării procesului penal, circumstanţele concrete în care a fost săvârşită fapta. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că ceilalţi moştenitori ai victimei N.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză, ci doar unităţile spitaliceşti care au acordat îngrijiri medicale victimei. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.V. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, susţinând că nu a avut intenţia de a-şi ucide mama şi o reindividualizare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 99 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V., a dedus în continuare detenţia preventivă de la 01 februarie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest. Instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi a dat, în drept, o încadrare corespunzătoare faptei comise de inculpat. De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite de acesta atât generic dar şi concret, ce rezultă şi din modul de săvârşire a faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis (pe fondul consumului excesiv de alcool ca obicei) şi cu scopul de a obţine avantaje materiale necuvenite prin violenţă de la victimă, precum şi atitudinea nesinceră pe care inculpatul a adoptat-o pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.V., în termen legal, reiterând cererea de schimbarea a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, formulată în faţa instanţei de apel.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care a considerat-o excesiv de aspră în raport cu gravitatea faptei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de coşare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului de către instanţele anterioare corespunde elementelor faptice reţinute, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. (victima fiind mama inculpatului).
Cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. a fost cenzurată şi de către instanţa de apel care a apreciat-o în mod corect ca fiind neîntemeiată.
Pentru reţinerea existentei acestei infracţiuni este necesar ca fapta să fie comisă cu praeterintenţie, respectiv lovirea se realizează cu intenţie, iar rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa agresorului, acesta neurmărind şi neacceptând posibilitatea producerii morţii. În cauza dedusă judecăţii, din modul în care inculpatul a acţionat, prin lovirea în mod repetat a victimei, în vârstă de 77 de ani, în zona capului, producându-i leziuni traumatice grave ce au condus în final la decesul acesteia a rezultat că acesta, chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, a prevăzut şi acceptat posibilitatea rezultatului letal, poziţie subiectivă ce caracterizează intenţia indirectă de a ucide.
Comportamentul agresiv şi violent pe care inculpatul l-a avut în zilele de 22 şi 23 noiembrie 2009 faţă de victimă nu are un caracter singular, accidental ci, dimpotrivă, din declaraţiile martorilor M.A., G.F., G.D.M. rezultă că în mod frecvent, pe fondul consumului de alcool, inculpatul îşi bătea mama, care a formulat mai multe plângeri penale împotriva acestuia dar, de fiecare dată, şi Ie-a retras. Preexistenta unor antecedente patologice s-a apreciat cănu prezintă relevanţă sub aspectul existenţei faptei reţinute în sarcina inculpatului, atâta timp cât raportul de necropsie stabileşte în mod clar că moartea victimei a fost violentă şi că bronhopneumonia şi insuficienţa cardio-respiratorie acută ce au constituit cauza directă a decesului victimei sunt doar complicaţiile finale apărute în evoluţia unui hematom subdural cronic operat pe emisfer cerebral drept produs în condiţiile unui traumatism forte cranio-cerebral acut închis, ce s-a demonstrat că a fost produs victimei de către inculpat.
S-a reţinut coexistenta unor factori contributivi, exteriori activităţii ilicite, nu este de natură a întrerupe lanţul cauzal, atâta timp cât din probe rezultă că fără acţiunea inculpatului rezultatul letal nu s-ar fi produs.
Înalta Curte a constatat că nici critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu este întemeiată, instanţa de fond efectuând o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsă menţinută de instanţa de prim control judiciar.
Astfel, ambele instanţe au luat în considerare gravitatea deosebită a faptei săvârşită de inculpat, care aduce atingere valorii sociale supreme, viaţa omului, în speţă, chiar mama inculpatului, împrejurările concrete ale comiterii acesteia (pe fondul consumului excesiv de alcool şi al unor violenţe domestice repetate), modalitatea în care a acţionat inculpatul (lovirea repetată cu pumnii în zona capului), urmarea ireversibilă produsă, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal. În atare condiţii, aplicarea pedepsei de 20 ani închisoare, (care reprezintă limita medie prevăzută de lege) nu a putut fi considerată, în niciun caz, ca fiind excesiv de aspră, dovedind că instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei decizii, contestatorul condamnat N.V., a formulat contestaţie în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secţii la data de 17 noiembrie 2011, fixându-se prim termen aleatoriu, la data de 21 martie 2012.
În motivele invocate de către contestator, acesta a indicat dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv instanţa de recurs nu a aplicat în cauză dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., având drept consecinţă reducerea pedepsei.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel,potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată că, cererea de contestaţie nu este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, respectiv executarea pedepsei aplicată contestatorului condamnat care era arestat preventiv în cauză din data de 13 mai 2010, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar, iar contestaţia în anulare a fost formulată conform cererii înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 noiembrie 2011, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., ultima zi de depunere a contestaţiei în anulare în termenul legal era 7 noiembrie 2011, iar motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen., astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat N.V. şi va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.V. împotriva deciziei penale nr. 3814 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2366/104/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 861/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 930/2012. Penal → |
|---|
