ICCJ. Decizia nr. 858/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 858/2012
Dosar nr. 9018/1/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3972 pronunţată la data de 08 noiembrie 2011, în dosarul nr. 8826/1/2011, Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, secţia penală a decis respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii de şedinţă din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2763/231/2010.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele.
Prin încheierea din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2763/231/2010, având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpatul C.V., împotriva sentinţei penale nr. 1894 din 17 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Focşani, s-a dispus amânarea judecării cauzei la 28 octombrie 2011 în vederea soluţionării cererii formulate de recurentul inculpat C.V. prin care a recuzat completul de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.V., pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formându-se dosarul nr. 8826/1/2011.
La termenul de judecată din 08 noiembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea recursului.
Recursul a fost apreciat ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel.
Alineatul 2 al textului prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În cauză, încheierea recurată a fost pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen. şi conţine desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată.
S-a reţinut că respectiva încheiere nu poate fi recurată separat, ci numai împreună cu sentinţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel că recursul a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare inculpatul C.V.,fără a indica motivele acesteia.
Pentru data de azi 21 martie 2012 s-a fixat termen fără citarea părţilor, pentru verificarea condiţiilor de admisibilitate în principiu, respectiv, dacă contestaţia în anulare este formulată în termenul de 10 zile de la data începerii executării, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă a depus la dosar înscrisuri doveditoare a celor susţinute.
Examinând cererea din oficiu potrivit cazului de contestaţie în anulare prevăzut la art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare dacă dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, cele două cerinţe impuse de legiuitor fiind cumulative, aşa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condiţiile folosirii conjuncţiei „şi".
Din analiza dosarului de recurs rezultă că la termenul de judecată din 08 noiembrie 2011 procedura de citare a contestatorului a fost îndeplinită, la adresa indicată de acesta în cererea de recurs iar la dosar nu există dovezi că acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta la instanţa de recurs sau de a încunoştinţa instanţa despre această imposibilitate.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constatând că în cauză nu s-au depus ori nu s-au invocat dovezi existente la dosar în sprijinul contestaţiei, văzând şi prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. iar, în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva deciziei penale nr. 3972 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8826/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Penal → |
|---|
