ICCJ. Decizia nr. 91/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 91/2012

Dosar nr. 8166/121/2010

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012

Asupra recursului penai de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 86 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca fiind nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi privind revizuirea sentinţei penale nr. 217 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 679 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie privind pe condamnatul B.V.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 8166/121/2010 din 20 august 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat admiterea in principiu a cererii de revizuire îndreptată împotriva sentinţei penale nr. 217 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosar nr. 5372/121/2006, rejudecarea cauzei în fond, anularea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut si condamnarea inculpatului B.V. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., faptă din 15 august 2010, parte vătămată S.I.

Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. 707/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi din data de 27 martie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen. În fapt, s-a reţinut că, la data de 15 august 2005, în loc public, inculpatul B.V. a aplicat lovituri cu cuţitul părţii vătămate S.I. cauzându-i o plagă înţepat tăiată penetrantă toracică dreapta, cu hemopneumotorax, leziune ce a pus în primejdie viaţa părţii vătămate. Inculpatul a fost reţinut, dar a fost cercetat în stare de libertate.

Prin sentinţa penală nr. 217 din data de 25 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 5372/121/2006 (număr vechi 634/2006), s-a dispus, în baza art. l 1 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului B.V. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Prin decizia penală nr. 86 din data de 06 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 5372/121/2006, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 217/2007 a Tribunalului Galaţi, dar dispoziţiile privind achitarea inculpatului au fost menţinute.

Prin decizia penală nr. 679 din data de 26 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. Instanţa de recurs a reţinut că, aşa cum în mod corect a stabilit prima instanţă şi apoi cea de prim control judiciar, probele administrate, nu dovedesc în mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului, astfel încât nu sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează, în favoarea inculpatului. De asemenea, s-a avut în vedere poziţia constantă a părţii vătămate care nu l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care l-a agresat.

După rămânerea definitivă a soluţiei, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu numărul 800/P/2009, în vederea efectuării de cercetări faţă de A.N. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., fapta din data de 15 august 2005 pe raza satului Găneşti, comuna Cavadineşti, parte vătămată fiind S.I.

Prin rezoluţia nr. 800/P/2009 din data de 12 august 2009, ora 10,39 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” în cauza privind pe partea vătămată S.I. din sat Comăneşti, jud. Galaţi, pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., constând în aceea că, la data de 15 august 2005, în loc public, pe raza comunei Cavadineşti, autor neidentificat a aplicat părţii vătămate lovituri cu un cuţit, cauzându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă toracică dreapta, cu hemopneumotorax, leziune ce i-a pus în primejdie viaţa.

Prin ordonanţa nr. 800/P/2009 din data de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus delegarea organelor de poliţie judiciară din cadrul I.PJ. Galaţi - Serviciul Investigaţii Criminale şi I.PJ. Galaţi - Post Poliţie Cavadineşti pentru efectuarea unor acte de cercetare penală.

În referatul cu propunere de revizuire a sentinţei penale, procurorul a precizat că, prin rechizitoriul nr. 707/P/2005, din data de 27 martie 2006, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul B.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, reţinându-se că „în fiecare an, de sărbătoarea Sf. Măria - 15 august, în comuna Cavadineşti, sat Găneşti, judeţul Galaţi, se organizează târg şi bâlci pentru distracţii. Un asemenea târg a fost organizat şi la data de 15 august 2005.

În acea zi, la târgul din comuna Cavadineşti, sat Găneşti, s-au aflat printre ceilalţi participanţi: partea vătămată S.I. de 21 ani din satul Comăneşti, comuna Cavadineşti, inculpatul B.V. de 37 ani şi martorii S.I. de 28 ani, M.G. de 16 ani, D.G. de 19 ani, C.N. de 19 ani, toţi fiind din satul Slivna, comuna Bereşti Meria, judeţul Galaţi.

În cursul zilei, atât partea vătămată S.I. cât şi inculpatul B.V. , precum şi martorii S.I., M.G., D.G. , au consumat băuturi alcoolice la barurile din târg.

În jurul orei 14.30 - 15.30, partea vătămată S.I. a mers la barul SC B. SRL, bar situat lângă şoseaua din satul Găneşti, în apropierea târgului. La acest bar se aflau printre consumatori şi inculpatul B.V. împreună cu martorii S.I., M.G., D.G. şi C.N. La un moment dat, martorul M.G. i-a cerut părţii vătămate S.I. o brichetă pentru a-şi aprinde ţigara şi, din greşeală, i-a luat sticla cu bere de pe masă. Legat de acest aspect, între martorul M.G. şi partea vătămată S.I. au fost discuţii contradictorii şi s-au îmbrâncit reciproc.

După acest prim conflict, partea vătămată S.I. a părăsit barul şi a ajuns la domiciliu. De aici, cu căruţa sa, a revenit după aproximativ 30 minute, în jurul orei 16.00-16.30, la barul SC B. SRL. Partea vătămată S.I. a oprit căruţa în apropierea clădirii barului. În faţa barului se aflau la acel timp inculpatul B.V. şi martorii M.G., S.I. şi D.G.

După ce a coborât din căruţă, partea vătămată S.I. a lovit cu o seceră în coşul căruţei, ameninţându-l cu moartea pe martorul M.G. Totodată, partea vătămată S.I. avea în cealaltă mână un cuţit - briceag. La un moment dat, legat de comportamentul părţii vătămate S.I., grupul compus din inculpatul B.V. şi martorii M.G., S.I. şi D.G., s-au îndreptat către aceasta.

Partea vătămată S.I. a alergat pe şosea aproximativ 100 metri, după care s-a întors către grupul menţionat mai sus, ce venea din urmă, având în mână cuţitul-briceag. În momentul în care s-au întâlnit, inculpatul B.V. i-a pus piedică şi a îmbrâncit-o pe partea vătămată S.I., aceasta căzând în şanţul de lângă şosea.

Inculpatul B.V. s-a aruncat peste partea vătămată S.I., i-a luat cuţitul-briceag din mână, după care a lovit-o cu acelaşi cuţit în zona toracică dreapta posterioară şi antebraţul drept. In momentul în care s-a ridicat primul din şanţ, inculpatul B.V. avea cuţitul - briceag în mână, era murdar de sânge pe mâna în care avea cuţitul, iar pe lama cuţitului era sânge.

La scurt timp, partea vătămată S.I. a fost transportată şi internată în Spitalul de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.

Inculpatul B.V. a fost depistat de către organele de poliţie, în zona comiterii faptei, având asupra sa „cuţitul-briceag cu care a lovit-o pe partea vătămată”.

S-a precizat, în referatul întocmit de procuror, că organele de urmărire penală au apreciat, în raport de probatoriul administrat, că inculpatul este autorul faptei, în pofida faptului că, încă din primele declaraţii, inculpatul nu recunoscuse comiterea infracţiunii şi îl indicase, ca şi autor, pe martorul M.G. în vârstă de 16 ani. Susţinerile inculpatului nu au fost reţinute de procuror, în faza de urmărire penală, deoarece:

- martora S.P.C. a precizat că inculpatul a fost cel care a sărit în şanţ, peste partea vătămată, şi că avea în mână un cuţit; aceeaşi martoră a susţinut că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat din şanţ, acesta avea în mână cuţitul pe care-l avusese partea vătămată, pe lama căruia era sânge; de asemenea, martora a mai precizat că şi inculpatul era murdar de sânge pe mâini; s-a subliniat faptul că martora nu a fost implicată în nici un fel în conflict şi, ca atare, declaraţiile sale pot fi apreciate ca fiind obiective şi nepărtinitoare;

- martorii S.I., D.G. şi M.G. au confirmat susţinerile martorei S.P.C. în sensul că, după ce partea vătămată a căzut în şanţ, având în mână cuţitul tip briceag, inculpatul B.V. a fost cel care a sărit după partea vătămată, iar atunci când s-a ridicat, inculpatul era murdar de sânge pe mâini, ţinând într-o mână cuţitul tip briceag al părţii vătămate, cuţit ce avea şi el pe lamă urme de sânge;la acel moment, partea vătămată fusese deja lovită de către inculpat, întrucât când s-a ridicat din şanţ, acesta avea urme de sânge pe cămaşă;

- în timpul urmăririi penale, inculpatul B.V. a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală, căutând să îndrepte cercetările către martorul minor M.G.; acest aspect rezulta din aceea că, imediat după comiterea faptei şi după ce inculpatul şi martorul D.G. au fost audiaţi la Postul de Poliţie Cavadineşti, inculpatul i-a reproşat martorului că nu a declarat ca şi el, faptul că cel care a tăiat-o pe partea vătămată a fost martorul M.G.; tot cu aceea ocazie, inculpatul a ameninţat că o să-1 violeze pe martorul M.G. şi o să-i taie o ureche;

- în timpul cercetărilor din dosarul nr. 707/P/2005, audiată fiind, partea vătămată S.I. a precizat, iniţial, că cel care a lovit-o cu cuţitul ar fi fost martorul M.G.; întrucât declaraţia sa era în contradicţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, s-a procedat la testarea poligraf a părţii vătămate, ocazie cu care la întrebarea dacă M.G. a fost cel care a lovit-o cu cuţitul, s-au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivităţii emoţionale care au dus la concluzia detectării comportamentului simulat; după testarea poligraf, partea vătămată a revenit asupra declaraţiei iniţiale, precizând că nu ştie cine a căzut peste ea în şanţ şi nici cine a lovit-o cu cuţitul;

- s-a procedat şi la testarea poligraf a inculpatului, dar întrucât acesta a fost reactiv la întrebările ce au făcut obiectul testării, nu s-au putut formula concluzii asupra comportamentului său.

Pentru a dispune achitarea inculpatului B.V., instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a corespuns realităţii doar până la momentul la care partea vătămată S.I. a revenit în apropierea clădirii barului cu căruţa din care a coborât şi a adus ameninţări martorului M.G., afişând o seceră şi un cuţit tip briceag.

Acest comportament ar fi determinat conflictul iminent, între martorul M.G. şi partea vătămată, primul pornind în urmărirea părţii vătămate, însoţit de martorii D.G., S.I. şi C.N., ultimul plecând spre domiciliu înaintea celorlalţi şi înainte de a percepe vizual finalizarea conflictului.

După aproximativ 100 metri, partea vătămată (care fusese urmărită de martorul M.G. urmat de martorii S.I., D.G. şi de inculpatul B.V.), s-a oprit, s-a întors către aceştia din urmă şi a căzut într-un şanţ lângă şosea, urmare unei piedici puse de unul dintre martorii M.G. sau S.I., care se aflau cel mai aproape de partea vătămată. Probabil, în momentul imediat următor a fost tăiată partea vătămată cu briceagul care-i aparţinea, într-o altercaţie iscată, în acel şanţ, unde părţii vătămate i-au fost administrate şi lovituri cu pumnii şi picioarele de către agresor (conform raportului de constatare medico-legală nr. 948/E/2005, aflat la dosar urmărire penală).

Instanţa de fond a apreciat ca semnificativ faptul că niciunul dintre martorii audiaţi în cauză, nu l-au indicat pe inculpatul B.V. ca fiind cel care ar fi aplicat lovitura părţii vătămate, cu excepţia martorului M.G., care a sugerat acest aspect în cursul judecăţii, în mod contrar celor declarate în prima fază a procesului penal, unde arăta că partea vătămată ar fi fost împiedicată de S.I. care, de asemenea, s-a aruncat în şanţ peste aceasta.

Martorul M.G. a fost indicat, invariabil, de către partea vătămată ca fiind cel care a tăiat-o cu cuţitul, punându-i înainte piedică.

Tribunalul Galaţi a considerat ca fiind elocvente şi susţinerile martorului S.I. care, în ambele faze ale procesului penal, a arătat că la ieşirea de la postul de poliţie, în drum spre casă, martorul D.G. i-a relatat că partea vătămată nu a fost tăiată de inculpat, ci de M.G. De asemenea, martora S.P. a arătat faptul că nu cunoştea cine a lovit-o pe partea vătămată, percepând vizual doar momentul în care inculpatul i-a luat cuţitul.

Instanţa de fond a constatat că aceeaşi situaţie a fost relatată şi de martorul S.I. care a arătat că „la momentul la care S.I. îl ameninţa cu briceagul pe M.G., că-l omoară, B.V. s-a dus la el, adică la S.I., şi l-a dezarmat de cuţit, care a rămas la B.”.

Pe de altă parte, acelaşi martor audiat în faza cercetării judecătoreşti, a arătat o situaţie cu totul nouă, şi anume că partea vătămată, la momentul la care s-a apropiat şi s-a aruncat în braţele sale, era deja tăiată, iar la 2-3 minute a apărut şi inculpatul care a găsit pe jos un cuţit cu mâner negru pe care l-a păstrat şi l-a predat lucrătorilor de poliţie.

Acest aspect este evidenţiat prin procesul-verbal încheiat în aceeaşi zi . S-a apreciat că este puţin probabil ca, în ipoteza în care fapta ar fi fost săvârşită de inculpat, acesta să predea cuţitul cu urme de sânge şi să nu se îndepărteze de la locul faptei.

În final, instanţa de fond a precizat că este incontestabil că la data de 15 august 2005, în locaţia amintită, a izbucnit un conflict în care a fost implicat şi inculpatul din cauză. Însă, ambiguitatea situaţiei de fapt relevată de contradicţiile şi probabil temerile participanţilor pe fondul unor conflicte preexistente, reclamă imposibilitatea fundamentării obiective a angajării răspunderii penale a inculpatului. În consecinţă, s-a apreciat că fapta dedusă judecăţii există în materialitatea sa şi constituie infracţiune, dar nu a fost săvârşită de persoana împotriva căreia a fost îndreptată acţiunea penală.

Analizând materialul probator administrat in faza de urmărire penală, în cursul judecării cauzei în fond şi în căile de atac, precum şi materialul probator administrat după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţată în cauză, procurorul a apreciat că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv că s-au descoperit fapte si împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei,

Astfel, procurorul a reţinut că, la data de 15 august 2005, la târgul organizat în sat Găneşti, comuna Cavadineşti, jud. Galaţi au participat partea vătămată S.I., B.V. şi martorii S.I., M.G., D.G., C.N. În jurul orelor 14,30-15,30, partea vătămată a mers la barul SC B. SRL situat lângă şoseaua din satul Găneşti, comuna Cavadineşti, în apropierea târgului. Printre consumatori, se aflau şi B.V., martorii S.I., M.G., D.G. şi C.N. La un moment dat, martorul M.G. a cerut părţii vătămate S.I. o brichetă pentru a-şi aprinde ţigara şi, din greşeală, martorul nu i-a mai restituit bricheta şi i-a şi luat sticla de bere de pe masă. Din acest motiv, între partea vătămată S.I. şi martorul M.G. s-a iscat un conflict, s-au îmbrâncit, înjurat şi ameninţat reciproc.

Deranjată fiind de atitudinea martorului M.G., partea vătămată a părăsit barul şi a plecat în căutarea unor băieţi cu care să se întoarcă la bar şi să lămurească problema cu martorul M.G. Pentru că nu a găsit pe nimeni, partea vătămată s-a reîntors singură la bar, cu căruţa, în jurul orelor 16,00-16,30. Ajunsă în faţa barului, partea vătămată a coborât din căruţă cu o seceră în mână şi a început să strige după martorul M.G., ameninţând şi înjurând şi lovind cu secera în coşul căruţei. Urmare zgomotelor făcute de partea vătămată, au ieşit din bar B.I. şi martorii S.I., M.G., C.N., D.G., S.P.C., C.D. şi alţii.

Dintre toţi cei menţionaţi, B.V. şi martorii M.G., S.I., C.N. şi D.G. s-au îndreptat înspre partea vătămată, ameninţând-o cu bătaia. De teamă, partea vătămată a aruncat secera în căruţa şi a luat-o la fugă pe şosea. După aproximativ 100 metri, partea vătămată s-a întors cu faţa către urmăritori, a scos din buzunar, ca să-i sperie, un cuţit tip briceag şi s-a oprit din alergare pentru a-i determina pe aceştia să nu o mai urmeze.

Primul care a ajuns lângă partea vătămată a fost B.V. care a şi lovit-o pe partea vătămată cu piciorul peste gambă. Din lovitură, partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ, scăpând briceagul din mână.

În momentul imediat următor, partea vătămată a căzut în şanţul de lângă drum, peste ea aruncându-se B.V. şi martorul S.I. Important de subliniat este faptul că martorii M.G., C.N., D.G. şi S.P.C. au rămas la vreo 2-3 metri distanţă de cei trei şi nu s-au implicat în nici un mod în altercaţia din şanţ.

În şanţ fiind, partea vătămată S.I. a fost lovită cu pumnii şi picioarele de către B.V. şi martorul S.I. La un moment dat, partea vătămată fiind căzută pe burtă în şanţ, B.V. i-a aplicat o lovitură cu cuţitul tip briceag în spate (briceagul părţii vătămate pe care-l recuperase de pe jos după ce fusese scăpat de partea vătămată), în zona omoplatului drept. După aplicarea loviturii, partea vătămată s-a întors cu faţa şi a putut vedea că B.V. avea briceagul în mână (lama briceagului având urme de sânge) şi că era murdar de sânge pe mână.

De asemenea, B.V. a fost văzut cu cuţitul în mână (mâna acestuia şi lama cuţitului fiind murdare de sânge) atât de partea vătămată S.I. cât şi de martorii M.G., S.I., S.P.C.

La două zile după incident, fiind internată la spital, partea vătămată S.I. a fost vizitată de B.V. şi martorul S.I. B.V. a spus părţii vătămate că martorul M.G. este cel care a înjunghiat-o însă aceasta a precizat că nu este adevărat şi a dat de înţeles acestuia că ştia foarte bine cine este autorul. În aceste împrejurări, B.V. a recunoscut că el a înjunghiat-o pe partea vătămată, a precizat că-i pare rău pentru cele întâmplate şi a propus părţii vătămate ca, în schimbul unei sume de bani, aceasta să declare că martorul M.G. este autorul înjunghierii. In condiţiile în care partea vătămată era în relaţii de duşmănie cu martorul M.G. şi în condiţiile în care altercaţia pornise de la acest martor, partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută.

După externare, B.V. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate şi s-a înţeles din nou cu aceasta ca, în schimbul sumei de 30.000 lei să declare că a fost înjunghiată de martorul M.G.

S-a menţionat în referatul procurorului că împrejurările precizate au fost percepute şi de către martorii S.I., S.P.C., M.G. şi C.D. Fiecare dintre aceşti martori au făcut cunoscute împrejurări noi pe care instanţa de judecată nu le-a cunoscut la momentul judecării cauzei.

În acest sens, s-a arătat că martora S.P.C., în declaraţia dată la 14 ianuarie 2010, a precizat că, la un moment dat, a văzut-o pe partea vătămată S.I. în stradă, în faţa barului, avea în mână o seceră şi lovea cu ea în coşul căruţei, ameninţând că îl taie pe M.G.; martora a precizat că în momentul în care M.G. „s-a făcut” către partea vătămată, aceasta a aruncat secera şi a luat-o la fugă înspre spital; când a ajuns la intersecţia cu Aldeşti, partea vătămată s-a întors cu faţa către urmăritori şi a scos un cuţit ameninţând că-l va tăia pe cel care se va apropia de ea; martora a fost precisă în a menţiona că B.V. a lovit-o cu piciorul pe partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat, a scăpat cuţitul din mână şi a căzut în şanţ; în continuare, din relatările martorei, rezultă că B.V. şi martorul S.I. au sărit în şanţ, peste partea vătămată, şi au început să o lovească cu pumnii; în tot acest timp, martorii D.G., M.G. şi C.N., au stat la distanţă; în scurt timp, martora i-a văzut pe B.V. şi martorul S.I. cum s-au ridicat din şanţ iar primul avea în mână un cuţit dar nu a mai reţinut dacă era sau nu murdar de sânge; în momentul în care martora a văzut-o pe partea vătămată sângerând, a strigat să cheme cineva salvarea.

Referitor la partea vătămată S.I. s-a subliniat că, in declaraţia dată la procuror în 28 decembrie 2009, aceasta a arătat că, în ziua de 15 august 2005, la bar, s-a certat cu martorul M.G. iar de frică a fugit pentru a căuta alţi băieţi pentru a se întoarce să se răzbune pe M.G.; nu a găsit pe nimeni, situaţie în care s-a reîntors singur la bar, a luat secera din căruţă şi a început să strige în faţa barului la M.G., ameninţând şi înjurând; partea vătămată a susţinut că spre ea s-au îndreptat martorul M.G., B.V. şi martorii S.I., C.N. şi D.G.; în aceste condiţii, de frică, partea vătămată a abandonat secera şi a luat-o la fugă pe şosea; realizând că va fi ajunsă din urmă, partea vătămată a scos cuţitul din buzunar ca să-i sperie, s-a oprit din alergare şi s-a întors cu faţa către urmăritorii săi; în acel moment, B.V. a lovit-o cu piciorul peste gambă, s-a dezechilibrat şi a căzut; în continuare, partea vătămată a precizat că a fost lovită cu picioarele de către B.V. şi de către martorul S.I.; din loviturile primite, partea vătămată a căzut în şanţ iar cei doi au venit peste ea şi au continuat să o lovească cu pumnii; din pricina loviturilor primite, partea vătămată a scăpat briceagul din mână;

Partea vătămată a precizat că, în momentul în care era căzută în şanţ, pe burtă, a simţit o lovitură în omoplatul drept şi a realizat că a fost înjunghiată; imediat s-a întors cu faţa în sus şi a văzut că lângă ea se aflau B.V. şi martorul S.I.; partea vătămată a subliniat faptul că B.V. avea cuţitul în mână şi că era murdar de sânge pe mână; partea vătămată a apreciat că cel care a lovit-o cu cuţitul a fost B.V. pentru că pe acesta l-a văzut cu cuţitul în mână şi murdar de sânge pe mână, imediat după ce a fost înjunghiată; la vreo două zile după incident, partea vătămată a fost vizitată de B.V. şi de către martorul S.I. care i-au propus să se împace, au spus că le pare rău de ce s-a întâmplat şi s-au oferit să-i dea bani; partea vătămată a precizat în declaraţia sa că, la începutul discuţiei, B.V. şi martorul i-au spus că cel care a înjunghiat-o este martorul M.G.; în condiţiile în care partea vătămată îşi amintea împrejurările în care avusese loc agresarea sa, a replicat inculpatului şi martorului S.I. că nu crede că acest lucru pentru că martorul M.G. nu se afla lână ea; în aceste împrejurări, B.V. a recunoscut părţii vătămate că el este cel care a înjunghiat-o şi i-a promis că-i va da o sumă de bani dacă va declara la poliţie că cel care a înjunghiat-o este M.G.; partea vătămată a făcut cunoscut organelor de urmărire penală că a fost de acord cu propunerea; în baza acestei înţelegeri, de teamă că B.V. se va răzbuna pe ea dacă nu se va ţine de cuvânt şi pe fondul duşmăniei pe care o purta martorului M.G. (care, de fapt, iniţiase conflictul), partea vătămată a declarat pe parcursul procesului penal că martorul M.G. este cel care a înjunghiat-o.

Examinând declaraţiile părţii vătămate, date pe parcursul urmăririi penale efectuată în dosarul nr. 707/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a arătat că prin declaraţia olografă din data de 17 august 2005, partea vătămată a precizat că a fost urmărită de M.G. şi alţi 4-5 indivizi pe care-i poate recunoaşte, că au ajuns-o din urmă şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele; partea vătămată a mai precizat că a căzut în şanţ şi şi-a pierdut cunoştinţa; nu ştie cine a lovit-o cu cuţitul în spate dar când s-a ridicat a văzut cuţitul în mâna lui M.G. ; partea vătămată nu a precizat în această declaraţie nimic despre discuţia avută la spital cu inculpatul;

Prin declaraţie din 13 septembrie 2005, dată în faţa procurorului, a spus că, după părerea sa, M.G. i-ar fi pus piedică deoarece era primul din grupul celor care-l urmăreau; că a căzut în şanţ, în şezut, cu faţa la cei care-l urmăreau şi că atunci a văzut în mâna lui M.G. un cuţit; că M.G. a lovit-o cu cuţitul pe care l-ar fi avut în mâna dreaptă; după acest moment ar fi venit şi ceilalţi indivizi şi l-ar fi lovit cu pumnii şi picioarele. În aceeaşi declaraţie, partea vătămată a revenit şi a susţinut că a simţit că a fost lovită cu un cuţit în spate, o singură dată, că nu a văzut cine a lovit-o, dar că-l bănuieşte pe M.G.; că a fost vizitată la spital de B.V., şi alţi doi agresori „I.” şi „G.” care i-au spus că toţi trei sunt bănuiţi că au bătut-o.

În declaraţia pe formular tip, dată la 06 februarie 2006, partea vătămată a menţionat că nu-şi aminteşte cine a trântit-o în şanţ, dar că ştie că cineva i-a pus piedică sau a lovit-o la picioare şi atunci a căzut; că nu ştie cine a căzut peste ea în şanţ şi nici cine a lovit-o cu cuţitul; că a declarat iniţial că a fost lovită cu cuţitul de către M.G. deoarece, la un moment dat, în timp ce fugeau după ea, l-a văzut pe acesta ca fiind mai aproape.

Ca şi la urmărire penală, nici în faţa instanţei de fond şi nici în instanţa de apel, la datele de 16 august 2006 şi 06 mai 2008, partea vătămată nu a făcut cunoscut că inculpatul este cel care i-a pus piedică, că acesta s-a aruncat în şanţ peste ea, că acesta avea cuţitul în mână; de asemenea, nu a făcut cunoscută înţelegerea avută la spital cu inculpatul.

S-a relevat că martorul S.I., prin declaraţia dată la procuror, în data de 15 decembrie 2009, a confirmat că partea vătămată S.I. s-a oprit din alergare, s-a întors cu faţa către urmăritori (S.I., M.G., C.N. şi B.V.), avea în mână un cuţit şi ameninţa că va tăia pe cel care se apropie de ea; că B.V. s-a apropiat de partea vătămată şi a lovit-o cu piciorul, aceasta dezechilibrându-se şi căzând în şanţul de pe marginea drumului; că B.V. a sărit în şanţ, peste partea vătămată, lucru care l-a făcut şi el; că B.V. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii, în şanţ fiind doar ei trei; că la scurt timp a auzit-o pe partea vătămată strigând „aoleu, m-a tăiat” şi că imediat l-a văzut pe B.V. având în mână un cuţit care era murdar de sânge; că, în continuare, B.V. s-a ridicat din şanţ având cuţitul în mână, s-a ridicat şi el iar partea vătămată a rămas în şanţ şi sângera; martorul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii de vreo 2-3 ori, când era căzută în şanţ; martorul a precizat că după ce au dat declaraţii la poliţie, pe drum, B.V. l-a atenţionat spunându-i că dacă va declara că el a tăiat-o pe partea vătămată, la rândul său va spune că martorul S.I. a ţinut-o pe partea vătămată şi, astfel, se vor duce amândoi la puşcărie; martorul confirmă susţinerile părţii vătămate legate de faptul că împreună cu B.V. s-au dus la spital la partea vătămată şi că, în acele împrejurări B.V. a recunoscut că el a înjunghiat-o pe partea vătămată şi a promis părţii vătămate că-i va da orice sumă de bani numai ca aceasta să declare că autorul este M.G.

Prin referatul cu propunere de revizuire, s-a învederat că martorul M.G. a precizat că, după eveniment, inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la domiciliul părţii vătămate dar nu ştie ce au discutat; că, după demararea cercetărilor, B.V. l-a ameninţat spunându-i că-l va tăia şi pe el dacă va declara că el a înjunghiat-o pe partea vătămată.

Martorul C.D. în declaraţia dată la procuror în data de 25 februarie 2010, a confirmat că, în şanţ, peste partea vătămată, s-au aruncat doi bărbaţi, unul mai în vârstă, de aproximativ 40 ani, care a şi lovit-o cu piciorul pe partea vătămată primul; că, în momentul în care s-a ridicat din şanţ, acest bărbat mai în vârstă (n.n. B.V.) era murdar de sânge şi pe mâini; că, după externare, partea vătămată i-a făcut cunoscut că cel care a înjunghiat-o este inculpatul B.V.

Prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2010 a fost admisă in principiu cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi apreciindu-se că, din declaraţiile martorilor şi, în special, din declaraţia părţii vătămate, făcute în faza actelor de cercetare rezultă fapte şi împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei, respectiv:

- împrejurarea că inculpatul B.V. ar fost cel care a pus piedică părţii vătămate, urmare acestei acţiuni partea vătămată căzând în şanţ;

- împrejurarea că inculpatul, alături de martorul S.I., s-a aruncat în şanţ, după partea vătămată;

- împrejurarea, relevată de partea vătămată, că după ce a fost înjunghiată, a văzut că lângă ea se aflau inculpatul B.V. şi martorul S.I., că a văzut că inculpatul avea cuţitul în mână şi era murdar de sânge pe mână, respectiv că inculpatul l-a vizitat la spital, însoţit de martorul S.I., ocazie cu care a recunoscut că el este cel care a înjunghiat-o şi i-a promis că-i va da o sumă de bani dacă va declara la poliţie că autorul faptei este M.G., propunere acceptată de partea vătămată.

În rejudecarea cauzei, după admiterea în principiu, s-a procedat la audierea părţii vătămate, a martorilor C.D., M.G., S.I. şi S.P.C. Nu s-a putut proceda la audierea martorilor D.G. si C.N. întrucât din procesele verbale de căutare a rezultat că aceştia se află arestaţi in Italia.

Inculpatul B.V. nu s-a mai prezentat in faţa instanţei pentru a fi audiat.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul de la lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare (..).

Analizând probele administrate in cursul cercetării efectuate de către procuror, precum si cele administrate cu prilejul rejudecării cauzei, Tribunalul a apreciat că acestea nu dovedesc in mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului B.V., nefiind apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează in favoarea acestuia.

Astfel, partea vătămată S.I. a revenit asupra declaraţiei dată in faţa procurorului la data de 28 decembrie 2009, în faza actelor de cercetare. A susţinut că nu poate preciza împrejurările în care a rămas fără cuţitul pe care îl avea asupra sa şi nici cine anume i-a pus piedica ori cine l-a înjunghiat, dar că a văzut cuţitul respectiv în mâna lui B.V., care era murdar de sânge pe mână. Partea vătămată a admis că, pe perioada spitalizării, a fost vizitat de B.V. si S.I., negând însă că, în această împrejurare, inculpatul ar fi recunoscut că el l-a înjunghiat, respectiv că i-a promis că-i va da o sumă de bani dacă declară că autorul faptei este M.G. În finalul declaraţiei, partea vătămată a revenit din nou, arătând că nu ştie dacă B.V. avea cuţitul in mână.

Martorul S.I. la rându-i a revenit asupra declaraţiei, susţinând că au căzut, în şanţ, peste partea vătămată, martorii M.G. si C.N., cei trei încăierându-se; că nu a văzut cine a înjunghiat pe partea vătămată dar că, din sat, a aflat că autorul ar fi M.G. Martorul a negat că ar avea cunoştinţă despre existenţa unei înţelegeri între inculpat si partea vătămată cu privire la plata unei sume de bani pentru ca partea vătămată să declare că autorul ar fi M.G.

În ceea ce o priveşte pe martora S.P.C., prima instanţă a constatat că aceasta nu şi-a menţinut niciuna dintre declaraţiile date anterior. Martora a declarat că a putut observa că M.G. a sărit in spatele părţii vătămate S.I. şi l-a înjunghiat pe acesta cu un cuţit pe care îl avea asupra sa, partea vătămată căzând în şanţ şi că, în acel moment, B.V., care se afla lângă ea, s-a îndreptat înspre şanţ şi i-a luat din mână părţii vătămate un cuţit care aparţinea acestuia, altul decât cel cu care fusese înjunghiată.

Martorii C.D. si M.G. şi-au menţinut declaraţiile, cel din urmă fiind singurul care l-a indicat pe inculpatul B.V. ca fiind cel care a aplicat lovitura părţii vătămate.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, nu se coroborează între ele şi nu rezultă, fără echivoc, că autorul faptei ar fi inculpatul B.V.

Prin decizia penală nr. 165/ A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 86/20 ianuarie 2011 a Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a arătat că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitivă poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei iar conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.

S-a reţinut că, acest caz de revizuire, ce poate conduce în mod excepţional la reformarea unei hotărâri definitive, vizează situaţia în care, pe de o parte, instanţele care au soluţionat cauza în ciclul procesual obişnuit (fond, apel, recurs) nu au avut cunoştinţă despre anumite fapte sau împrejurări iar pe de altă parte, dacă ar fi fost cunoscute, acestea ar fi fost apte să conducă la pronunţarea unei soluţii contrare celei adoptate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Instanţa de apel a considerat că aceste două condiţii cumulative, cerute de textul de lege, pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, nu sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, Curtea a reţinut că, în mod constant, inculpatul B.V. a negat comiterea faptei, iar instanţele care au judecat cauza în primul ciclu procesual au reţinut că probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăţiei inculpatului.

S-a menţionat că instanţele au înlăturat motivat susţinerile făcute de martorii S.P.C., S.I., D.G. şi M.G., care în cursul urmăririi penale l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a sărit cu un cuţit în mână în şanţul în care căzuse partea vătămată S.I., reţinând că din declaraţiile date de aceşti martori, în faza de judecată, şi din depoziţia părţii vătămate rezultă că nu inculpatul este cel care a lovit cu cuţitul.

Instanţa de apel, a constatat că, reaudiaţi în cursul procedurii de revizuire, de către organele de cercetare penală, partea vătămată S.I. şi martorii S.I., M.G., S.P.C. şi C.D. au prezentat unele elemente care au fost apreciate de noutate şi care ar conduce către probarea vinovăţiei inculpatului B.V.

Cu toate acestea, audiaţi fiind de instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, martorii S.I. şi S.P.C. au arătat că nu îşi menţin declaraţiile date în faţa organelor de cercetare penală, S.I. susţinând chiar că a fost ameninţat să depună mărturie în sensul vinovăţiei lui B.V.

La fel, partea vătămată S.I. a revenit asupra declaraţiei dată în faza actelor de cercetare susţinând că nu poate preciza cine anume i-a pus piedică şi cine l-a înjunghiat.

Cât priveşte pe martorul M.G., acesta a fost singurul care şi-a menţinut declaraţiile şi l-a indicat pe inculpatul B.V. ca fiind autorul loviturii cu cuţitul, dar acest martor a făcut aceleaşi afirmaţii şi în primul ciclu procesual, astfel că depoziţiile sale nu pot fi considerate împrejurări noi, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De altfel, Curtea a constatat că ceea ce se tinde prin prezenta cerere de revizuire este prelungirea probatoriului administrat în primul ciclu procesual prin reaudierea aceloraşi martori cu privire la aceeaşi împrejurare, respectiv conflictul din data de 15 august 2005.

Din această perspectivă „împrejurările” relatate de martori nu sunt noi, necunoscute de instanţe, ci doar nuanţări ori reveniri asupra celor arătate iniţial de aceeaşi martori, situaţie în care Curtea a apreciat că revizuirea ar fi putut fi posibilă doar în cazul în care s-ar fi dovedit că martorii au comis infracţiunea de „mărturie mincinoasă”, caz de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cum, în speţă, nu s-a făcut dovada că martorii audiaţi în cauză au comis infracţiunea de „mărturie mincinoasă”, dovadă ce trebuia făcută prin vreunul din mijloacele arătate de art. 395 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că, în mod justificat, instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi condamnarea intimatului pentru comiterea infracţiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 lit. i) C. pen.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu este fondat

Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., are menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, deci inexistente în materialul probator de la dosar.

În cauză, deşi prin cercetarea prealabilă efectuată de procuror au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, motiv pentru care instanţa de fond a admis în principiu cererea de revizuire formulată de procuror, acestea nu au determinat constatarea unor eventuale erori esenţiale de fapt, astfel cum rezultă din probele administrate în faţa instanţei de revizuire, care să determine repararea vreunei erori judiciare prin anularea hotărârilor care le-au consacrat şi pronunţarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Potrivit dispoziţiilor art. 405 C. proc. pen., prima instanţă a reaudiat partea vătămată şi martorii care au fost ascultaţi în faza actelor de cercetare efectuate în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., respectiv pe partea vătămată S.I. şi martorii S.I., S.P.C., M.G. şi C.D.

Înalta Curte consideră că, în urma administrării nemijlocite a acestor probe, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, în mod întemeiat instanţa de fond şi instanţa de apel au constatat că achitarea intimatului B.V., sub aspectul comiterii tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 coroborat cu art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., nu constituie o eroare judiciară.

Astfel, cum rezultă din declaraţiile date în procesul de revizuire, în faţa primei instanţe, atât partea vătămată S.I., cât şi martorii S.I. şi S.P.C. nu au mai menţinut afirmaţiile făcute în faza actelor de cercetare, efectuate în conformitate cu art. 399 C. proc. pen., premergătoare sesizării instanţei cu cererea de revizuire, formulată de procuror.

Partea vătămată a relatat că nu-şi aminteşte cine i-a pus piedică de a căzut în şanţ, că nu ştie cine l-a înjunghiat şi că atunci când şi-a revenit, lângă şanţ, erau martorul S. şi inculpatul care l-au ridicat din şanţ, cel din urmă având un cuţit în mână care prezenta urme de sânge. A susţinut partea vătămată că inculpatul l-a vizitat la spital, dar nu a recunoscut că l-ar fi înjunghiat. De asemenea, a precizat că inculpatul nu i-a promis o sumă de bani pentru a declara că cel care 1-a înjunghiat este martorul M.G., între ei neexistând o astfel de înţelegere.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt contrare celor menţionate în faţa procurorului la data de 28 decembrie 2009, în dosarul 800/P/2009.

Apoi, martorul S.I. a afirmat că menţine declaraţiile date în cursul procesului atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, declaraţii care corespund realităţii, şi că nu menţine declaraţia pe care a dat-o în decembrie 2009, în procedura revizuirii, întrucât aceasta nu corespunde realităţii, fiind constrâns prin ameninţare, să o dea, în timp ce se afla în stare de arest.

Mai mult, martora S.P.C. a declarat în faţa instanţei de fond că nu menţine nici una dintre declaraţiile pe care le-a dat în această cauză întrucât nu corespund adevărului, deşi a depus jurământul de martor. Cu acest prilej, martora a afirmat că a observat că martorul M.G. a sărit în spatele lui S.I. şi l-a înjunghiat cu un cuţit pe care îl avea asupra sa.

Referitor la conţinutul diferit al declaraţiilor date de martori în faza actelor de cercetare, pe de-o parte, şi în faţa instanţei de fond cu prilejul judecării cererii de revizuire, pe de altă parte, situaţia ar putea constitui temei pentru invocarea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (l) lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la acest motiv de revizuire, Înalta Curte arată că prima instanţă nu avea posibilitatea să îl analizeze întrucât a fost sesizată cu privire la cazul prevăzut de art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., iar în faţa instanţei nu pot fi invocate direct alte motive de revizuire, deoarece faza premergătoare a actelor de cercetare, aflate în competenţa procurorului, este obligatorie pentru toate cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege.

În plus, situaţiile care constituie cazul de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (l) lit. b) C. proc. pen., se dovedesc, conform art. 395 alin. (l) C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului, cerinţă care nu este îndeplinită în cauză.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 407 C. proc. pen., cu referire la art. 385¹⁵ alin. (l) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 165/ A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul B.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 165/ A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul B.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 909/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 911/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 901/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 909/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 911/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 914/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 94/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 95/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de ne