ICCJ. Decizia nr. 923/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 923/2012
Dosar nr. 51746/3/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în baza dispoziţiilor art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat S.C.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauză a fost legal stabilită existenţa infracţiunilor şi a vinovăţiei în legătură cu comiterea acestora, printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în primă instanţă, iar între deţinerea preventivă a inculpatului în cauză şi condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezenţa unei detenţii legale, urmare a condamnării inculpatului de o instanţă competentă, astfel cum, constant, a statuat instanţa europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţie.
S-a mai reţinut de asemenea că acuzaţiile aduse inculpatului legitimează în continuare detenţia preventivă a acestuia în sensul că interesul public al menţinerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului - inculpat arestat preventiv, la libertate.
Totodată temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C.N.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, înregistrat sub nr. 83/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.C.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la trafic ilicit de droguri de mare disc, trafic ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, tentativă la trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc, tentativă la trafic internaţional ilicit de droguri de risc în formă continuată şi organizare a traficului ilicit de droguri de mare risc şi droguri de risc, precum şi a traficului ilicit internaţional de droguri de mare risc şi droguri de risc, totul în stare de concurs, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen., art. 20 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare, tot în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C.N., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, în ceea ce priveşte introducerea cantităţii totale de 946,47 gr. mefedronă, în perioada 03 februarie 2010 - 08 februarie 2010 din China în România, întrucât fapta nu era în acel moment prevăzută de legea penală, respectiv O.U.G. nr. 6/2010.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul S.C.N., în cursul lunii martie 2010, a încercat preluarea cantităţii totale de 946,47 gr (937 gr şi 9,47 gr. mefedronă) de la firma de curierat rapid DHL România, droguri pe care le-a introdus din China, pe teritoriul României, în perioada 03 februarie 2010 - 08 februarie 2010.
S-a mai reţinut că inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoţire nr. X, conţinând cantitatea de 18 gr. de metamdetamină, drog de mare risc, din oraşul Ruse - Bulgaria în oraşul Budapesta - Ungaria, având menţionatul în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ş. şi ca destinatar pe numitul G.B.
De asemenea, s-a mai reţinut ca inculpatul, la aceeaşi dată -10 mai 2010 - a încercat introducerea din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoare de însoţire nr. Z, conţinând cantitatea de 1,750 kg ethylamphetamină, drog de risc, din oraşul Ruse, Bulgaria în Bucureşti, Calea Şerban Vodă, având menţionat în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ş. şi destinatar prin învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai 2010 a încercat introducerea din China, în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoarea de însoţire nr. Z, conţinând cantitatea de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc, din oraşul Ruse în Bulgaria în Bucureşti, Calea Şerban Vodă, având menţionat în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ş. şi ca destinatar chiar pe inculpatul S.C.N.
Totodată, s-a reţinut în sarcina inculpatului ca în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat importul unor cantităţi de droguri de mare risc (metamfetamină) şi droguri de risc (ethylamfetamină) din China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma de curierat rapid DHL din oraşul Ruse, Bulgaria în România,. Cantităţi importante ale acestor droguri de mare risc şi de risc, precum şi în Ungaria, pentru a fi expediate ulterior în România, prin persoane interpuse ca inculpatul I.V.Ş., învinuitul M.I.D. şi cetăţeanul maghiar G.B.
Prin sentinţa penală nr. 524/ F din 05 iulie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a I-a penală, a condamnat pe inculpatul S.C.N., în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară obligatorie.
Conform art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din durata pedepsei pronunţată reţinerea şi arestarea preventivă de la 02 septembrie 2010 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen. şi de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen.
Nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în vederea soluţionării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi apelantul inculpat S.C.N.
Procedându-se la verificarea legalităţii arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului reţinându-se că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave prevăzute de Legea nr. 143/2000, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
În cauză a fost legal stabilită existenţa infracţiunilor şi vinovăţiei în legătură cu comiterea acestora iar faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanelor încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive a inculpatului, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 906/2012. Penal → |
|---|
