ICCJ. Decizia nr. 939/2012. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.939/2012
Dosar nr. 1611/1/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin rezoluţia nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen.şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece fapta nu există.
Pentru a dispune astfel procurorul de caz a reţinut următoarele:
Prin plângerea depusă iniţial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27 aprilie 2011 şi remisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, persoana vătămată P.V.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului I.I., procuror general al acestei din urmă unităţi, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, plângerea a fost înregistrată sub nr. 199/P/2011, iar la data de 11 mai 2011, prin ordonanţa cu acelaşi număr, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deţinut de magistratul reclamat.
În concret, pe calea plângerii formulate, P.V.F. a sesizat că magistratul I.I. a comis infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu ocazia emiterii adresei nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, criticând faptul că i s-au solicitat datele de stare civilă, deşi „actul de identitate se prezintă doar poliţiei sau în instanţă", precum şi lămuriri cu privire la obiectul plângerii sale, deşi „obiectul plângerii nu-i este străin (...), făptuitorul principal este dumnealui".
În fapt, la datele de 12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 şi 01 februarie 2011, P.V.F. a trimis trei sesizări la Judecătoria Bârlad şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, toate acestea fiind remise ulterior spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Prin adresa nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, cele trei sesizări au fost restituite petiţionarului P.V.F., cu menţiunea refacerii acestora, în sensul indicării codului numeric personal şi a calităţii deţinute, descrierii faptelor ce formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului şi a mijloacelor de probă.
Adresa sus menţionată a fost semnată de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi şi de M.D., grefier şef secţie în cadrul acestei unităţi.
Examinând plângerea persoanei vătămate P.V.F. prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, s-a constatat că aspectele sesizate nu se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici al vreunei alte fapte penale.
Astfel, conform prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă".
Alin. (8) al aceluiaşi articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc".
În acest context, şi având în vedere că sesizările restituite petiţionarului P.V.F. prin adresa nr. 187A/III/1/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi nu îndeplineau condiţiile reglementate de legea procesual penală pentru a fi înregistrate în evidenţa cauzelor penale, s-a constatat că în activitatea derulată de magistratul I.I. nu s-au putut reţine încălcări ale atribuţiilor de serviciu sau a legii.
B. Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la procuroul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 199/11/2/2012 din 1 februarie 2012.
C. La 28 februarie 2012, petiţionarul P.V.F. a depus la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângere împotriva rezoluţiei nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror I.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiuni pretins a fi fost săvârşite cu prilejul emiterii adresei nr. 187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, adresă prin care cele trei sesizări din datele de 12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 şi 01 februarie 2011, trimise iniţial de petiţionarul P.V. la Judecătoria Bârlad şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, toate acestea fiind remise ulterior spre competentă soluţionare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, au fost restituite petiţionarului P.V.F., cu menţiunea refacerii acestora, în sensul indicării codului numeric personal şi a calităţii deţinute, descrierii faptelor ce formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului şi a mijloacelor de probă.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit Dosarul nr. 1611/1/2012, fixându-se prim termen de judecată la 20 iunie 2012, termen la care, petiţionarul deşi legal citat, nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi susţine plângerea, însă din conţinutul plângerii a rezultat că petentul a reiterat motivele din plângerea iniţială şi a solicitat trimiterea cauzei procurorului competent în vederea începerii urmăririi penale faţă de procurorul I.I.
Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanţa a apreciat că magistratul procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu a săvârşit infracţiunile sesizate de către petiţionară, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt independenţi iar, potrivit atribuţiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză şi a propriei convingeri, magistraţii procurori sunt liberi să aprecieze cu privire la soluţiile dispuse în cauzele ce le soluţionează, urmând ca instanţa de judecată să aprecieze asupra temeiniciei şi legalităţii acestora.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice eventuală încălcare a dispoziţiilor procedurale cu ocazia desfăşurării activităţii magistratului procuror, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
În speţă, petiţionarul, a formulat trei plângeri, care însă nu corespundeau dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă".
Alin. (8) al aceluiaşi articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc", ceea ce s-a şi întâmplat în speţa de faţă.
Înalta Curte, a apreciat că din actele şi lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul magistrat - procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, a săvârşit infracţiunea sesizată de petiţionar, iar în absenţa dovezilor, acele dispuse către magistratul - procuror în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost date cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru considerentele expuse, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge plângerea ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul P.V.F. împotriva rezoluţiei nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 940/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 921/2012. Penal. Excepţie de... → |
|---|
