ICCJ. Decizia nr. 926/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 926/2012
Dosar nr. 2230/1/2012
Şedinţa publică din 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 5906/114/2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.L. şi I.L. şi a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor D.L. şi I.L. subzistă şi determină menţinerea în continuare a stării de arest a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.L.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 165 din data de 24 noiembrie 2011 Tribunalul Buzău, secţia penală, în baza art. 13 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata D.L., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus la zi reţinerea şi arestul preventiv cu începere de la 18 august 2011.
În fapt, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în perioada iulie - august 2011, inculpata împreună cu coinculpaţii M.M., G.M. şi I.L. au racolat clienţi dornici de favoruri sexuale şi le-au exploatat pe minorele D.O.A. şi D.N.D., prin obligarea la practicarea prostituţiei în scopul obţinerii unor foloase materiale.
Nemulţumită de soluţia pronunţată, inculpata a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea soluţionării apelurilor declarate de inculpaţii D.L., I.L. şi G.M.
Procedându-se la verificarea legalităţii arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a inculpatei reţinându-se că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive nu s-au modificat.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpată prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave respectiv aceea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
În cauză a fost legal stabilită existenţa infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei precum şi vinovăţia în legătură cu comiterea acesteia iar faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanelor încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 din CEDO.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive a inculpatei, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L. împotriva încheierii din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5906/114/2011.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 916/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
