ICCJ. Decizia nr. 948/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 948/2012

Dosar nr. 9128/107/2010

Şedinţa publică din 27 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 258 din 28 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală în Dosarul nr. 9128/107/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului M.R., domiciliat în Sebeş, jud. Alba, fără forme legale în Sebeş, în prezent aflat în Penitenciarul Aiud în baza mandatului de arestare preventivă nr. 74 din 16 septembrie 2010 emis de Tribunalul Alba, recidivist, la:

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 38 alin. (2) C. pen., fapte săvârşite în dauna părţii vătămate B.I., domiciliată în Sebeş, jud. Alba şi a victimei R.N., domiciliat în Sebeş, jud. Alba.

În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective public;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat

A fost condamnat acelaşi inculpat la:

- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen., în dauna minorei M.N., domiciliată în Sebeş, jud. Alba.

În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

A mai fost condamnat inculpatul M.R. la:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cerşetorie prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 39 alin. (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani, dispunându-se ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, alături de care s-a aplicat, pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi:

- dreptul de a fI ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 16 septembrie 2010 şi până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.R. în privinţa săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în dauna părţii vătămate C.M., domiciliat în Sebeş, jud. Alba.

A fost condamnată inculpata M.C., domiciliată în Alba Iulia, jud. Alba, fără forme legale în Sebeş, jud. Alba, fără antecedente penale, la:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fapte săvârşite în dauna părţii vătămate B.I. şi a victimei R.N.

În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fî ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

A fost condamnată aceeaşi inculpată la:

- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna minorei M.N.

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

A mai fost condamnată inculpata M.C. la:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cerşetorie prevăzută de art. 326 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, dispunându-se ca în final condamnata să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, alături de care s-a aplicat, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi a fost interzisă inculpatei exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi teritoriul României luată faţă de inculpata M.C. prin decizia penală nr. 57 din 10 martie 2011 pronunţată de Curta de Apel Alba Iulia.

În baza art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., coroborate cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I. şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii M.R. şi M.C. să plătească, în solidar, părţii civile, cu titlu de daune morale, contravaloarea în RON a sumei de 7.000 euro calculată la cursul oficial al Banca Naţională a României din ziua efectivă a plăţii.

S-a luat act de renunţarea părţii civile C.M. la acţiunea civilă formulată în cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea contravalorii în RON calculată la cursul oficial al Banca Naţională a României din ziua efectivă a plăţii, a câte 600 euro de la fiecare inculpat.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească, fiecare, suma de 1308,39 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care suma de 400 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale, iar suma de 400 RON reprezintă onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2010.

În baza art. 360 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, după redactarea acesteia, inculpatului M.R.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 11 octombrie 2010 dat în Dosarul nr. 85D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Alba Iulia, înregistrat la această instanţă la data de 11 octombrie 2010, sub număr de dosar 9128/107/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

- M.R., domiciliat în Sebeş, jud. Alba, fără forme legale în Sebeş, jud. Alba, în prezent aflat în Penitenciarul Aiud în baza mandatului de arestare preventivă nr. 74 din 16 septembrie 2010 emis de Tribunalul Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte săvârşite în dauna părţilor vătămate B.I. şi R.N.);

- trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte săvârşite în dauna părţii vătămate C.M.);

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (fapte săvârşite în dauna părţii vătămate M.N.);

- cerşetorie, prevăzută de art. 326 C. pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.C., domiciliată în Alba lulia, jud. Alba, fără forme legale în Sebeş, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (fapte săvârşite în dauna părţii vătămate. M.N.);

- cerşetorie, prevăzută de art. 326 C. pen.;

- totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în dauna părţii vătămate C.M.

În motivarea actului de sesizare a instanţei s-a arătat, în esenţă, că inculpaţii M.R. şi M.C., împreună şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au recrutat prin înşelăciune, promisiuni materiale, pe părţile vătămate B.I. şi R.N., i-au transportat în Grecia şi i-au obligat prin ameninţare, crearea dependenţei faţă de ei şi exercitarea unor acte de violenţă, pe părţile vătămate B.I. şi R.N. să practice prostituţia şi/sau cerşetoria în această ţară, profitând şi de imposibilitatea acestora de a-şi exprima voinţa - vis a vis de handicapul psihic al părţii vătămate B.

S-a mai arătat că inculpaţii, împreună, profitând de autoritatea pe care o aveau asupra părţii vătămate M.N., în calitate de părinţi, au transportat-o în Grecia şi au pus-o pe minoră să practice cerşetoria în această ţară.

Totodată s-a reţinut că inculpaţii s-au deplasat în mod repetat în Grecia unde au apelat la mila publicului, cerând ajutor în scopul de a-şi câştiga existenţa, fapt ce constituia o obişnuinţă deşi inculpaţii aveau şi au capacitatea de a muncii.

S-a mai arătat în actul de sesizare a instanţei că inculpatul M.R., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a recrutat pe partea vătămată C.M., prin înşelăciune, promisiuni materiale şi l-a transportat în Grecia, unde l-a obligat prin ameninţare şi exercitarea unor acte de violenţă, să practice cerşetoria.

Din actele şi lucrările existente la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

În perioada anilor 2006 - 2010, inculpaţii M.R. şi M.C., neavând nici o sursă legală de venit, au hotărât să obţină sumele de bani necesare traiului din practicarea cerşetoriei în Grecia, activitate care a fost practicată de aceştia în mod repetat, împreună cu fiica lor minoră M.N., născută la 26 ianuarie 1999, pe care au dus-o cu ei în străinătate, unde, profitând de calitatea lor de părinţi, respectiv de autoritatea pe care o aveau asupra fiicei lor minore, au determinat-o şi pe aceasta să cerşească, în mod repetat, obţinând astfel venituri ilegale pe care şi le-au însuşit, dar care nu au putut fi estimate.

Astfel, inculpaţii foloseau un carton confecţionat cu menţiuni în limba greacă apte de a stârni compasiunea trecătorilor, desfăşurându-şi activitatea în locuri aglomerate unde şansele de a primii bani erau mai mari. Atât inculpaţii cât şi fiica lor minoră - partea vătămată M.N. - dormeau în parcuri, sub poduri sau alte locuri publice de acest gen.

În acest context, educaţia părţii vătămate M.N. a fost afectată negativ, întrucât fiind plecată în Grecia la cerşit, împreună cu părinţii ei M.R. şi M.C., aceasta nu a fost şcolarizată la nivelul vârstei pe care o are şi a trăit în condiţii improprii dezvoltării sale fizice şi intelectuale.

De asemenea, inculpaţii i-au recrutat prin înşelăciune şi promisiuni materiale, pe numiţii B.I. şi R.N. pe care, fie sub promisiunea găsirii unui loc de muncă legal în Grecia (îngrijirea unor persoane în vârstă), fie prin ademenirea cu promisiunea obţinerii unor câştiguri importante în bani, datorită ajutorului acordat acestora aparent dezinteresat, prin folosirea şi punerea la dispoziţie a cunoştinţelor pe care le aveau în această ţară şi în acest domeniu, i-au transportat în Grecia unde, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice şi alte mijloace specifice apte de a le crea dependenţă, i-au obligat ulterior să practice prostituţia şi/sau cerşetoria, banii obţinuţi fiind reţinuţi de către inculpaţi, scop urmărit de către aceştia, încă de anterior, din momentul luării rezoluţiei infracţionale şi care nu era prezentat părţilor vătămate în momentul recrutării. În realizarea acestui scop, iniţial, inculpaţii luau banii părţilor vătămate cu diferite motive aparent bine intenţionate, respectiv pentru a îi schimba în bancnote mari, pentru a-i păstra să nu fie găsiţi de poliţie asupra lor, etc. după care, la solicitarea acestora de a-şi primii bani, inc. M.R. îi bătea şi îi trimitea la cerşit pentru el, obligându-i la acest lucru şi luându-le banii prin exercitarea forţei.

S-a constatat că din actele dosarului rezultă că în luna iunie a anului 2010, inculpaţii au desfăşurat acţiuni de determinare a părţii vătămate B.I., persoană încadrată în gradul 5 de handicap psihic permanent, cu diagnosticul „deficienţă funcţională accentuată, oligofrenie gr. 1 şi personalitate subculturală elementară", sens în care s-au deplasat la domiciliul acesteia, unde au încercat să-i convingă pe numiţii A.S. - mama părţii vătămate şi A.G. - tatăl vitreg, să o lase pe fiica lor B.I. în Grecia, la lucru. În acest sens inculpaţii le-au spus acestora că ştiu o persoană de sex feminin cu o vârstă înaintată care are nevoie de îngrijire şi ajutor şi care este dispusă să plătească pentru aceste servicii.

De asemenea, inculpaţii au arătat că ei merg frecvent la lucru în Grecia, unde au rude şi cunoştinţe, cunosc limba şi locuri de cazare, unde câştigă sume importante de bani, sume pe care le-ar putea câştiga astfel şi partea vătămată B.I., ademenind-o astfel cu promisiuni materiale. Inculpaţii au făcut apel pentru convingerea părţii vătămate şi a aparţinătorilor acesteia şi la împrejurarea că între inculpatul M.C. şi mama părţii vătămate, numita A.S., există o legătură îndepărtată de rudenie, aspect prezentat de inculpaţi cu un element de seriozitate, ajutor dezinteresat şi de explicare a bunelor lor intenţii.

Ulterior obţinerii acordului de plecare în Grecia, transportului şi ajungerii la destinaţie în această ţară, deşi părinţii părţii vătămate le-au lăsat-o inculpaţilor în grijă pe numita B.I., despre care inculpaţii, fiind rude şi vecini, cunoşteau că este handicapată psihic, aceştia au obligat-o pe partea vătămată să cerşească şi să se prostitueze, obţinând astfel în mod ilegal venituri, al căror cuantum nu a putut fi însă stabilit din cauza incapacităţii părţii vătămate de a le evalua, în condiţiile în care aceasta nu ştie să socotească şi nu cunoaşte banii (aceasta declarând totuşi că din cerşetorie obţinea zilnic aproximativ 100 euro). Toţi banii astfel obţinuţi au fost luaţi de către inculpaţi.

De când au ajuns în Grecia, nu s-a pus niciodată problema de către inculpaţi ca partea vătămată B.I. să lucreze ca îngrijitor a unor persoane vârstnice, ci dimpotrivă, a fost obligată de la început, prin bătăi şi exercitarea unor presiuni fizice, să cerşească şi să se prostitueze în mai multe localităţi din Grecia, spre exemplu Lamia, Atena şi Tripoli. Susnumiţii au dormit cu toţii prin parcuri, sub poduri şi în alte locuri publice, inculpaţii neavând grijă de partea vătămată B.I. sau fiica lor minoră M.N., aşa cum s-au angajat la plecarea din ţară în faţa aparţinătorilor acesteia.

Astfel, părţii vătămate B.I. i-a fost întocmit de către inculpaţi un carton cu menţiuni în limba greacă prin care solicita ajutor şi stârnea compasiunea trecătorilor, după care susnumita a fost condusă de către aceştia în locurile cu trafic intens şi mulţi turişti, unde a fost învăţată să cerşească. Aceasta activitate se petrecea însă sub supravegherea inculpatului M.R., timp în care inculpata M.C. şi fiica acesteia, M.N. cerşeau şi ele, în alte locuri.

Totodată, pentru a elimina riscul ascunderii unor sume de bani obţinute de către partea vătămată B.I., aceasta era bătută în mod repetat şi percheziţionată de către inculpaţi, fiind supravegheată atent, mai ales de către inculpatul M.R.

De asemenea, partea vătămată B.I., era condusă de inculpaţi şi la domiciliile unor persoane vârstnice sau în locuri publice ca: toalete, tufişuri din parcuri sau alte locuri ferite, unde era obligată de către inculpaţi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, sumele de bani fiind negociate şi încasate de către M.R. şi M.C. Mai mult, partea vătămată B.I. a prezentat în declaraţiile sale metode infracţionale pe care inculpaţii i le-au prezentat pentru a sustrage bani şi alte valori de la clienţi (spre exemplu când aceştia erau în baie iar inculpaţii o aşteptau afară, să îi îmbete sau adoarmă cu medicamente, etc), aspecte pe care partea vătămată nu avea de unde să le cunoască sau să le conceapă singură, având în vedere starea acesteia.

S-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, afecţiunile de care suferă partea vătămată nu-i permiteau acesteia să se descurce singură într-o ţară străină, pentru a se deplasa la domiciliile clienţilor, a negocia şi încasa sumele de bani aferente şi a se întoarce la inculpaţi, aşa cum susţin, aceştia în declaraţiile lor.

Sumele de bani câştigate din practicarea activităţi lor de cerşetorie şi prostituţie de către partea vătămată B.I., au fost luate de către inculpaţii M.R. şi M.C., aspect recunoscut de către aceştia şi trimişi în mică parte, mamei părţii vătămate - A.S., pentru a-i câştiga încrederea şi a o convinge că totul se desfăşoară conform înţelegerii iniţiale, respectiv că fiica ei lucrează şi obţine venituri în condiţii legale. Crearea acestei impresii, a fost urmărită de inculpaţi şi cu ocazia convorbirilor telefonice purtate de ei cu mama părţii vătămate, ocazie cu care inculpaţii o asigurau verbal că totul este în regulă, lăsând-o pe numita B.I. să vorbească cu părinţii ei numai în prezenţa lor şi o perioadă foarte scurtă de timp. în acest sens, B.I. era bătută şi ameninţată de inculpaţi şi pentru a nu relata aparţinătorilor săi ceea ce i se întâmpla.

Toate aceste aspecte au ajuns la cunoştinţa familiei părţii vătămate B.I., respectiv la cunoştinţa numitelor A.S. şi M.L., după ce numita B.M. s-a întors din Grecia, aceasta fiind plecată şi ea la cerşit în acelaşi loc cu inculpaţii unde a asistat personal la agresarea fizică a părţii vătămate B.I. şi la obligarea acesteia de către inculpaţi să practice cerşetoria şi prostituţia, aspecte pe care le-a relatat la întoarcerea în ţară mai multor persoane.

Relatările numitei B.M. le-au determinat pe mama şi mătuşa părţii vătămate, numitele A.S. şi M.L., să se deplaseze personal în Grecia pentru a verifica aspectele sesizate şi a o aduce în ţară pe B.I.

Cu ocazia deplasării în Grecia, acestea au fost agresate la rândul lor de către inculpatul M.R. care a recunoscut în faţa acestora, lăudându-se, că a „obţinut bani de pe" partea vătămată B.I.

Ameninţări şi agresiuni au fost exercitate de către inculpaţi asupra părţii vătămate şi pentru a nu relata mamei sale A.S. şi martorei M.L., care s-au deplasat în Grecia pentru a verifica relatările numitei B.M., ceea ce i s-a întâmplat, mama părţii vătămate efectuându-i o fotografie acesteia cu telefonul mobil, din care reies leziunile produse ca urmare a agresiunilor suferite.

Pentru a se întoarce în ţară, partea vătămată împreună cu mama şi mătuşa ei au avut nevoie de ajutorul unei cunoştinţe din judeţ, găsită întâmplător în Grecia - B.G., persoană care nu a putut fi identificată cert şi audiată în cauză.

În toamna anului 2009 inculpaţii au racolat şi au dus la cerşit în Grecia, cu promisiunea obţinerii unor câştiguri foarte mari şi acordării ajutorului dezinteresat pe persoana vătămată R.N. zis „P.", respectiv prin furnizarea cunoştinţelor pe care le aveau în acest domeniu, respectiv: prin indicarea locurilor celor mai bune de cerşit, schimbarea banilor mărunţi obţinuţi în bancnote mari, cunoaşterea limbii şi a locurilor unde să doarmă, protecţie şi avertizare în faţa organelor de poliţie, întocmirea unor plăcuţe cu inscripţii în limba greacă care să stârnească compasiunea trecătorilor, cazare, etc. Partea vătămată R.N. şi C.M. a fost transportat în Grecia, unde a fost agresat şi obligat să cerşească pentru inculpaţi.

Victima R.N. a fost racolat prin promisiuni materiale şi indus în eroare, apoi agresat şi obligat să cerşească pentru inculpaţi, care au luat în considerare, la racolarea persoanei vătămate faptul că acesta era nevoiaş şi uşor de convins şi controlat ulterior, în scopul exploatării acestuia.

Ulterior ajungerii în Grecia, numitul R.N., a fost obligat de către inculpaţi să cerşească, care prin exercitarea de ameninţări şi violenţe fizice l-au trimis la cerşit, i-au luat toţi banii obţinuţi şi l-au agresat şi ameninţat, când nu a mai vrut să cerşească.

Victima R.N. a estimat sumele de bani obţinute din cerşit la valoarea de 1.200 euro, sumă care i-a fost luată de inculpaţi. Mai mult, pentru a se întoarce în ţară partea vătămată R.N. a fost nevoită să împrumute 10 euro de la inculpaţi.

Potrivit declaraţiei acestuia, inculpaţii au mai dus în Grecia şi au pus la cerşit şi alte persoane pe care le-a agresat.

În cursul anului 2008 partea vătămată C.M. a plecat împreună cu inculpatul M.R. şi cu fiul acestuia M.S. la cerşit în Grecia unde, potrivit declaraţiei părţii vătămate, acesta a fost obligat să cerşească de către inculpatul M.R., care prin exercitarea de ameninţări şi violenţe fizice îl trimitea la cerşit, îi lua astfel toţi banii obţinuţi şi l-a agresat şi ameninţat, chiar şi cu un cuţit pentru a produce mai mulţi bani. Partea vătămată susţine că inculpatul M.R. i-a luat şi documentele de identitate, pe care i le-a mai restituit numai când inculpatul a fost nevoit să plece în România.

S-a reţinut însă că declaraţiile părţii vătămate C.M. sunt negate însă de către inculpatul M.R. şi către fiul acestuia M.S., iar în cauză nu au fost administrate alte probe care să confirme starea de fapt relatată de către partea vătămată.

Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, respectiv din coroborarea următoarelor probe: - procesul verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la locuinţa inculpaţilor M.R. şi M.C., au fost identificate mai multe formulare şi chitanţe de plată a unor sume de bani în euro;

- ordonanţa de interceptare şi localizare a postului telefonic cu numărul 1. folosit de inculpaţi, cu ajutorul căreia s-a realizat localizarea inculpaţilor la întoarcerea lor din Grecia;

- raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 07 octombrie 2010, din care reiese că fiind testaţi cu aparatul poligraf, inculpaţii M.R. şi M.C. au fost constataţi ca având un comportament simulat la întrebările esenţiale cauzei, iar martora A.S. - nu, aceasta răspunzând cu sinceritate la întrebările concludente şi esenţiale cauzei;

- dvd-urile cu înregistrările declaraţiilor inculpaţilor M.R. şi M.C., ale părţilor vătămate B.I. şi C.M., precum şi ale martorilor A.S. şi M.L., din care reiese că, ceea ce a fost consemnat în declaraţiile existente la dosar corespunde celor afirmate de persoanele audiate, precum şi că părţile vătămate şi martorii au relatat cele întâmplate cu amănunte şi într-o înşiruire logică;

- declaraţiile inculpaţilor M.R. şi M.C. (declaraţiile date cu ocazia luării măsurii arestării preventive, dosarul instanţei);

- procesele - verbale de confruntare dintre inculpaţii M.R., A.S., M.L., şi A.G., precum şi între M.C., A.S., M.L., şi A.G.;

- declaraţiile părţii vătămate B.I. R.;

- decizia de încadrare în grad de handicap a părţii vătămate B.I., din care reiese că aceasta are un handicap permanent psihic accentuat, de gradul 5;

- planşa fotografică, ridicată de pe telefonul martorei A.S., reprezentând-o pe partea vătămată B.I. cu leziuni specifice a fi cauzate prin agresiune, în zona capului şi a feţei, aşa cum aceasta a fost găsită de mama ei când s-a deplasat în Grecia să o aducă acasă;

- raportul de expertiză medico - legală psihiatrică, din 05 octombrie 2010, din care reies afecţiunile psihice de care suferă partea vătămată B.I. şi manifestările acestei boli - debilitate mintală, sugestibilitate crescută, lipsa capacităţii de reflectare critică, absenţa maturizării egoului, imaturitate afectivă, impulsivitate, personalitate elementară sub - culturală - oligofrenie gr. 1.

- declaraţiile martorilor A.S., A.G. şi M.L.;

- declaraţia numitei B.M., ale martorilor B.R., B.D. şi B.N. S.M.;

- declaraţia victimei R.N., din care reiese că şi el a fost dus în Grecia de către inculpaţi, fiind racolat prin formularea unor promisiuni materiale, unde a cerşit dar banii i-au fost luaţi de către inculpaţi, iar M.R. l-a bătut pentru a cerşii pentru el. Din declaraţia martorului reiese că inculpaţii M.R. şi M.C., precum şi fiica lor minoră cerşeau şi ei în Grecia pentru a obţine veniturile necesare traiului, precum şi că aceştia au mai dus în Grecia pentru a-i exploata şi alte persoane ramase neidentificate;

- declaraţiile martorilor K.M. şi B.A.;

- declaraţiile părţii vătămate C.M.;

Ancheta socială întocmită de Primăria Mun. Sebeş pentru minora M.N., din care reiese că aceasta la 11 ani nu este şcolarizată datorită plecărilor repetate în Grecia cu inculpaţii.

- declaraţia curatorului T.M., din care reiese că, minora M.N. i-a spus că a cerşit împreună cu părinţii săi M.R. şi M.C., dar fără să fie obligată la acest lucru.

- declaraţia martorului I.B., din care reiese că inculpaţii împreună cu fiica lor M.N. au cerşit împreună în Grecia, timp de patru zile, cât martorul a stat acolo.

S-a apreciat că toate aceste declaraţii atestă faptul că, din modul în care au acţionat inculpaţii, relevat de probele administrate în cauză, rezultă că infracţiunea de trafic de persoane s-a realizat în modalităţile normative indicate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, transportarea, persoanelor vătămate în Grecia, toate aceste activităţi fiind executate în scopul exploatării acestor persoane.

Termenul de exploatare a unei persoane este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001 - în redactarea în vigoare la momentul săvârşirii faptelor - iar inculpaţii, prin activitatea de recrutare, transportare, cazare şi primire a persoanelor vătămate, realizată prin acte de inducere în eroare a acestora, au urmărit exploatarea acestor persoane, în sensul ca le-au dus în Grecia unde i-au obligat să cerşească şi şi-au însuşit sumele obţinute.

În cauză s-a dovedit că acţiunile inculpaţilor au fost subsumate obţinerii de venituri ilicite din practicarea cerşetoriei, respectiv prostituţiei, prin vicierea consimţământului victimelor, induse în eroare asupra condiţiilor în care îşi vor desfăşura activitatea în Grecia, profitându-se de dificultăţile materiale în care se aflau, de lipsa de informaţie şi de instrucţie. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acţiune şi voinţă fiind obligate la cerşetorie, exercitându-se asupra unora dintre ele ameninţări şi violenţe.

De altfel, în cazul victimei M.N., persoană minoră, s-a reţinut că consimţământul, chiar liber exprimat, nu are nicio relevanţă pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001, dat fiind că textul nu o cere, referindu-se doar la existenţa scopului exploatării unui minor, respectiv obligarea acesteia la practicarea cerşetoriei.

Inculpaţii M.R. şi M.C. au dat declaraţii contradictorii în cauză, susţinând însă în mod constant că nu au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Astfel, inculpaţii au formulat declaraţii contradictorii cu privire la agresarea părţii vătămate B.I., momentul când au aflat că aceasta este handicapată psihic şi discuţiile purtate la telefon cu A.S., declaraţii pe care şi le-au schimbat în mod repetat, dar au recunoscut parţial, că au lovit-o pe partea vătămată, însă pentru motivul că se prostitua şi ei nu vroiau acest lucru, mai ales în prezenţa fetiţei lor minore M.N. care ar fi putut învăţa lucruri urâte, precum şi că au aflat pe autocar, cu ocazia deplasării în Grecia că aceasta este handicapată psihic.

Inculpaţii au susţinut în mod constant că partea vătămată B.I., mergea singură pentru a cerşi şi a se prostitua, încasând sume de bani şi dezvoltând singură tehnici infracţionale privind furtul, cu relatare privind deplasarea singură la domiciliul clienţilor şi înapoi într-o ţară străină, aspecte contrazise însă atât de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor B.M. şi B.N., date în cursul urmăririi penale cât şi de diagnosticul părţii vătămate şi simptomelor bolii de care suferă.

Inculpaţii au recunoscut doar că au cerşit amândoi în mod repetat în Grecia, ceea ce constituia o obişnuinţă şi singura lor sursă de venit şi că i-au dus pe numiţii C.M. şi R.N. la cerşit, însă doar dezinteresat, fără a le face promisiuni materiale, fără a-i agresa şi fără a le lua banii.

În ceea ce priveşte punerea părţii vătămate M.N. la cerşit, inculpatul M.R. a recunoscut parţial acest aspect, însă inculpata M.C. a negat că fiica sa cerşea, susţinând doar că o însoţea pe ea, întrucât nu avea cu cine să o lase.

În cursul judecăţii a fost audiat şi martorul G.M., care a susţinut că nu a văzut-o pe minora M.N. să cerşească şi nici ca inculpaţii să o oblige pe partea vătămată B.I. să se prostitueze şi că inculpatul M.R. a lovit-o pe aceasta o singură dată ca să nu mai meargă la containerul de gunoi.

Aceste aspecte au fost susţinute în faţa instanţei şi de către martora B.M., care a revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, negând că le-ar fi povestit numitelor A.S. şi M.L. că B.I. era obligată de inculpaţi să de prostitueze şi să cerşească, inculpaţii agresând-o fizic în acest sens.

De asemenea, martorul B.N. a susţinut în faţa instanţei că nu a dat nici o declaraţie în cursul urmăririi penale şi că B.M. nu i-a povestit nimic în legătură cu cele întâmplate în Grecia.

Aceste declaraţii sunt infirmate însă de ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate B.I., declaraţiile martorilor A.S., M.L., A.G., B.R. şi B.D., declaraţia martorei S.M., rudă cu inculpaţii, care confirmă existenţa unor discuţii la domiciliul părţii vătămate B.I., între inculpaţi şi aparţinătorii acesteia pe tema plecării în Grecia, auzind chiar discuţii privind lucrul ca menajeră pe care trebuia să-l practice partea vătămată. De asemenea, martora confirmă parţial discuţiile dintre B.M. şi A.S., dar a căror conţinut nu l-a auzit, arătând că B.M. „era agitată şi zbiera, fără a se putea înţelege ce zice".

În cursul judecăţii martorii B.M. şi B.N. au infirmat cele relatate în declaraţiile date iniţial, însă revenirea acestora asupra propriilor declaraţii nu a fost justificată în vreun fel de către aceşti martori.

S-a arătat că pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei acesteia pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele administrate nu dovedesc vinovăţia inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Numai certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) poate forma convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Or, în cauza de faţă, susţinerile părţii vătămate C.M. cu privire la agresarea sa, exploatarea sa şi reţinerea banilor de către inculpat s-a apreciat că nu sunt confirmate de ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, prezumţia de nevinovăţie aplicabilă inculpatului nefiind răsturnată, motiv pentru care instanţa a dispus achitarea acestuia, nefiind întrunit unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, respectiv latura obiectivă a acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termenul legal, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpatul M.R., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul formulat, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat sentinţa sub aspectul soluţiei de achitare pronunţată în favoarea inculpatului M.R. şi a omisiunii aplicării faţă de ambii inculpaţi a pedepsei complementare şi accesorii în ceea ce priveşte interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.

În expunerea motivelor de apel, s-a susţinut că din declaraţiile date în mod repetat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, partea vătămată C.M. a descris în mod amănunţit conduita infracţională a inculpatului M.R. cu prilejul deplasării sale în Grecia, iar această poziţie procesuală constantă se coroborează cu afirmaţiile martorilor R.N. şi B.D., care atestă prezenţa în Grecia a părţii vătămate.

Au fost invocate declaraţiile date de inculpaţi, care au arătat că partea vătămată s-a aflat concomitent cu ei în Grecia la cerşit, negând însă orice implicare în activităţile derulate de acesta, poziţie de nerecunoaştere adoptată faţă de toate persoanele pe care le-au traficat.

Având în vedere aceste aspecte, s-a susţinut că declaraţiile părţii vătămate se coroborează pe deplin cu probatoriul testimonial şi atestă dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpatului M.R.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat condamnarea inculpatului şi pentru această faptă şi confiscarea sumelor de bani obţinute de acesta prin traficarea părţii vătămate C.M.

Raportat la comiterea infracţiunii de trafic de minori de către cei doi inculpaţi în dauna fiicei lor minore, căreia i-au pus în pericol grav evoluţia fizică şi intelectuală, s-a considerat că este justificată interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

Prin apelul formulat, inculpatul M.R. a solicitat adoptarea unei soluţii de achitare, întemeiate pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârşit infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, persoanele vătămate deplasându-se de bună voie în Grecia la cerşit. Faptul că a păstrat banii câştigaţi de aceştia s-a datorat temerii părţilor vătămate de eventualele razii ale poliţiei, precum şi grijii manifestate pentru ca aceştia să nu îi cheltuiască pe băuturi alcoolice. A invocat depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi împrejurarea că părţile vătămate au trimis din banii câştigaţi din cerşit acasă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerate prea aspre pentru faptele reţinute în sarcina sa.

În apel, s-a procedat la audierea inculpaţilor M.R. şi M.C., a părţii vătămate C.M. şi a martorilor R.N., B.D., M.S. şi G.M.

Prin decizia penală nr. 27/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie, a decis admiterea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia şi de inculpatul M.R. împotriva sentinţei penale nr. 258 din 28 iunie 2011 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia penală în Dosarul nr. 9128/107/2010 şi a extins efectele apelului inculpatului şi în privinţa inculpatei M.C.

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului M.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane comisă în dauna părţii vătămate C.M., în privinţa individualizării pedepselor principale aplicate inculpaţilor şi a conţinutului pedepselor complementare şi accesorii aplicate acestora, precum şi sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. şi a procedat la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.R. în pedepsele componente şi înlătură sporul de pedeapsă aplicat.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.R. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în dauna părţii vătămate C.M.

A interzis inculpatului şi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.R. în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe care inculpatul o va executa în final.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul M.R. suma de 1.200 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii efective, sumă rezultată din exploatarea părţii vătămate C.M.

A interzis inculpatei M.C. şi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

A înlăturat sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicat inculpatei M.C., urmând ca în final aceasta să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

A interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 septembrie 2010 până la zi.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.R.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpata M.C. prin decizia penală nr. 57 din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia.

Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 300 RON pentru fiecare, suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru partea civilă B.I., precum şi suma de 300 RON onorariul apărătorului din oficiu pentru părţile vătămate C.M. şi M.N. Măria, s-au înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba lulia şi de inculpaţii M.R. şi M.C.

Parchetul a criticat decizia pronunţată de instanţa de control judiciar cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la infracţiunea de trafic de persoane comisă de M.R. în dauna părţii vătămate C.M. şi neaplicara dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi complementară faţă de ambii inculpaţi (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.)

Inculpatul M.R. a solicitat reducerea pedepsei în raport de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpata M.C. a solicitat, de asemenea reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- au fost acordate 2 termene pentru verificarea legalităţii instanţei inc. M.R. (respectiv 10 ianuarie 2012 şi 21 februarie 2012);

- la termenul din 20 martie 2012 au fost prezenţi inculpaţii M.R. în stare de arest şi M.C. în stare de libertate;

- inculpaţii au declarat că înţeleg să se judece în cauză urmând a fi asistaţi de apărători desemnaţi din oficiu de către instanţă;

- s-a procedat la identificarea inculpatei M.C.;

- instanţa a pus în vedere dispoziţiile art. 70 alin. (2), (3) şi a O.U.G. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi conform declaraţiilor de la dosar inculpaţii au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Examinând pe fond recursurile, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la recursul parchetului, curtea îl va considera neîntemeiat pe de o parte în raport de faptul că Legea nr. 678/2011 a fost modificată prin Legea nr. 230/2010, astfel că în mod corect urmează a se reţine dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar pe de altă parte, reţinând şi modul greşit în care inculpaţii şi-au exercitat drepturile părinteşti - astfel cum a fost dovedit prin situaţia de fapt pe larg expusă - inculpaţii prin activitatea infracţională, punând în grav pericol evoluţia fizică şi intelectuală a propriei fiice, urmează a fi interzise şi drepturile părinteşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) pentru ambii inculpaţi.

În ce privesc recursurile inculpaţilor, se constată următoarele:

Deşi inculpata M.C. nu a declarat apel şi pe cale de consecinţă nu-i era îngăduit a formula recurs, prin decizia pronunţată de instanţa de control judiciar însă au fost extinse efectele apelului inculpatului M.R. şi cu privire la inculpata M.C., printre altele aplicându-i-se dispoziţiile art. 64 lit. e) C. pen., agravându-i-se situaţia.

Ca atare, inculpata avea dreptul de a formula recurs.

Reţinând că inculpaţii au înţeles, astfel cum au declarat, să beneficieze de dispoziţiile O.U.G. 121/2011 art. XI raportat la art. V „cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă, începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă", instanţa va admite cererile formulate de inculpaţi şi va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererile formulate de inculpaţii M.R. şi M.C. de aplicare a dispoziţiilor art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii M.R. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 258 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Alba numai cu privire la individualizarea pedepselor, după cum urmează:

Cu privire la recurentul inculpat M.R.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedepsele aplicate recurentului inculpat, ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., după cum urmează:

- de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen.;

- de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 şi art. 38 alin. (2) C. pen.;

- de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen.

Interzice recurentului inculpat drepturile părinteşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen., alături de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 4 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca recurentul inculpat M.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice recurentului inculpat, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

Cu privire la recurenta inculpată M.C.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedepsele aplicate recurentei inculpate, ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., după cum urmează:

- de la 10 ani închisoare la 6 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 326 C. pen.

Interzice recurentei inculpate drepturile părinteşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen., alături de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca recurenta inculpată M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice recurentei inculpate, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 septembrie 2010 la 27 martie 2012.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile B.I., C.M. şi intimata parte vătămată M.N., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţii, în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Penal. Lovirea sau alte violenţe...		ICCJ. Decizia nr. 798/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 948/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 948/2012. Penal